Cum m-a găsit o poezie

1Pe la sfârşitul anului 2013, vă rugăm să mă ajutaţi să ies din ceaţa unor gânduri care nu-mi dădeau pace. Aveam în minte frânturi de versuri, aveam foarte clar în faţa ochilor minţii o foaie veche de hârtie pe care poezia era scrisă la maşină, dar nu reuşeam să dau de ea în ciuda toturor eforturilor pe care le depuneam. Şi vă rog să mă credeţi, nu e o laudă, dar când am o pată pe creierel, nu pot şi pace până nu găsesc. De data asta însă, nimic, nimic. Am scris în google tot ce-mi aminteam eu din poezie şi normal ar fi fost, după cuvintele cheie, să o găsesc destul de uşor. Dar nu. Mă rog, am vorbit atunci şi cu voi în comentarii, nici vouă nu vă suna cunoscut.
M-am dat bătută. Greu, dar m-am dat. Mi-am mai amintit de atunci de ea, am mai încercat, tot nimic. Ei bine, acum două zile, mi-am dat seama că mi-e dor tare de Doru Tufiş. Mai exact, de „fără vină eu în viaţă am intrat, ei m-au născut în joacă dar de rest…” şi de „Natasha”. El cânta, eu cutreieram. Mi-a sărit în ochi o melodie şi s-a produs o scâteie „asta e”. Am dat play şi… daaaa! Sigur, bucuria a fost dublă. O dată pentru că după ce am căutat-o săptămâni întregi, acum m-a găsit ea pe mine şi 2. ascultând, mi-am dat seama că am redat în acea postare destul de exact din amintire nişte versuri care ar fi trebuit, în mod normal, să mă ducă la sursă. Melodia se numeşte „Poveste naivă” şi da, este un cântec de Crăciun, aşa cum bine am spus. Nu e colindă.
Googlelu’ spune că versurile îi aparţin lui Ştefan Mitroi. Fericită că vă pot da şi vouă versurile alea minunate, îl strig iar pe nea gugăl. Ce credeţi? Nimic. Adică nu chiar nimic. Melodia este pe net dar versurile nicăieri.  Asta m-a făcut să-mi treacă supărarea pe mine că nu am fost în stare atunci să o găsesc din moment ce nici cu numele exact al poeziei şi al autorului nu e. Wikipedia spune că domnul Mitroi trăieşte. Dacă îl ştiţi, vă rog eu mult să-mi puneţi „o pilă” la dânsul să îl rog eu din tot sufletul meu de potecuţă să-mi spună unde găsesc versurile. Aşa, că vreau. Pentru că altfel, având melodia, nu ar fi imposibil să le notez. Dar chiar sunt curioasă, nu există nicăieri pe net???

Dacă le găsiţi voi, vă dau…. ce vreţi să vă dau? 🙄
În rest…. tăcere. Ieri am învăţat o poezie cu o pisicuţă şi un şoricel. Vreţi să v-o recit frumos? 😀

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Cum m-a găsit o poezie

  1. fata veselă zice:

    Dacă Sf. Google nu te ajută, eu, muritoare de rând cam greu.

    Apreciază

  2. Monik zice:

    Nu știu, zău. Dar zi-ne te roooog poezia cu pisicuța

    Apreciază

  3. Drugwash zice:

    Avînd în vedere biografia „personajului” nu-i de mirare că n-a lăsat nimic din opera lui să „scape” pe net. 😉

    Apreciază

  4. Oana zice:

    Am ascultat și eu acu…povestea aceea…naivă. M-a luat somnu’ 😀 O fi (de) bine?
    Potecuț, dacă-mi dai voie, te-mbrățișez dintr-un vers… (încă) nescris 🙂

    Apreciază

  5. Ana zice:

    Nu-ti pierde cautarea , ai sa gasesti cand te astepti mai putin

    Apreciază

  6. Tare mi-ar plăcea să te ajut, iar dacă aș reuși, ar fi cel mai frumos premiu pentru mine. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s