Gânduri la plic

1Ştiţi, doamnă, cred că ar fi mai bine să schimbaţi regula asta şi să aduceţi un alt formular pe care să îl completaţi. În loc să tot cântăriţi şi noi să tot declarăm, mai bine ar fi să găsiţi…
Doamnă, astea sunt regulile, aşa procedăm. Dacă doriţi să ajungă în siguranţă la destinaţie, lăsaţi-mă să-mi fac treaba şi spuneţi ce să scriu în căsuţa asta. Ce conţine plicul? O foaie de hârtie, o petală dintr-o floare de salcâm, litere şi…. O ce? Cum să trimiteţi petale de flori? De parcă pe acolo pe unde ajunge plicul nu sunt destule.  E interzis? Doamnă, cred că nu trebuie să dau explicaţii. Dar aveţi dreptate. Sunt şi pe acolo destule. Însă, ştiţi… petala asta e…

În fine, ce spuneaţi că mai e? Litere, doamnă, litere şi…. 
Nu încape. Un singur cuvânt trebuie. Ce scriu? Foaie, hârtie sau petală? Nu, doamnă. Scrieţi doar suflet. Atât. Mda, fie. Dacă aveţi chef de glume, e treaba dumneavoastră. Eu v-am spus că nu poate fi nimic mai rău decât să nu ajungă la destinatar.
Ba da, doamnă! Se poate şi mai rău. Mai trist e să ajungă şi să rămână nedesfăcut. Să îngălbenească necitite cuvintele, să se învechească nedesfăcute rostirile, să ofilească neatinse şoptirile. Şi aşteptările să ridice nepuncioase din umeri în timp ce le sufocă tăcerile. Asta e mai rău decât să se rătăcească undeva prin lume pentru că expeditorul a refuzat să declare conţinutul plicului. Şi atunci, ar fi mai bine să inventaţi o căsuţă în care să scrieţi nu ce e în plic ci ce vedeţi în ochii celui din faţa dumneavoastră. Să scrieţi, obiectiv, cuvinte ca teamă, bucurie, disperare, speranţă, grabă, iertare, aşteptare, supărare. Mă rog, citiţi cu atenţie şi puneţi ştampila corespunzătoare. Să fie un fel de avertisment pentru cel care va atinge plicul. Poate aşa, cine ştie… nu vor mai rămâne plicuri nedesfăcute. Şi nici nerostiri neatinse.
Nu, lăsaţi… acum scrieţi doar fragil.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la Gânduri la plic

  1. Mugur zice:

    Cred că ar mai fi o variantă grea, acea a nerostirilor nescrise-ntr-o scrisoare. Când n-ai cutezanța rostirilor directe, trimise destinatarului. Când păstrezi taina doar în sufletul tău și te apasă tăcerea necuvântată.
    Sau, când simți că scrisoarea nici n-ar avea rost să fie trimisă la destinație.

    Apreciat de 4 persoane

  2. E așa de tandru ce ai scris!
    Aveam cândva un teanc de plicuri legate cu o fundiță.
    Acolo erau multe dintre amintirile mele frumoase.

    Apreciază

  3. 1lauralaly zice:

    De marti incepind de cind am citit postarea cu bunicul m-ai emotinat. si continui sa o faci si azi, cind inca nu am scuturat din emotia de atunci. E suflet,doamna. cit de sensibil ai scris aceste rinduri. Si imi aduc amite de vremea cind pixul si hirtia erau mesagerele noastre. Simplu,dar cite spuneau prin simplitatea asta. Parca un imi pasa de ce se intimpla cu tine, un ce mai faci? era mai personal, mai aproape de suflet. Sau o fi emotia de vina?

    Apreciat de 1 persoană

  4. Bursucel zice:

    Fragil… ❤

    Mi-a fost dor de rânduri așternute de tine, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  5. july zice:

    Mie pune-mi petale de-o lingurita de dulceata. 🙂

    Apreciază

  6. Oana zice:

    Cuvinte n-am. Nici litere. Doar o petală…

    Apreciază

  7. Ana zice:

    Heheeeiiii….sa-i spun emotie de toamna?Ca-n cantec? 😉
    Io-s mai telurica , asa , stii tu….si citindu-ti postarea nu m-am putut abtine sa nu zbor cu gandul la moaca unei oficiante, cand i-am cerut timbru pentru o scrisoare simpla si s-a uitat la mine cu o fata de parca vedea un extraterestru si m-a intrebat ce trimit?Am zis: o scrisoare simpla. Dar exista internet , a zis ea. Da , si? ,am intrebat eu obraznica si cu samanta de scandal.Si mi-a dat timbrul , l-am lins temeinic , l-am aplicat si l-am pus in cutia de posta , din camera oficiului.Si am vazut reflectat in geamul de la intrare , gestul oficiantei , cu mana fluturand la tampla….m-am intors si i-am zambit laaaaaarg : „va doresc o zi bestiala!”. Nah , asa! 😀

    Apreciază

  8. Îmi place să cred că se mai trimit scrisori naturale, cu rânduri originale, izvorâte din suflet. Că eu nu știu cum arată astăzi, e altceva, căci primesc lunar doar plicuri… cu facturi. 😦

    Apreciază

  9. psi zice:

    când am trimis eu la geneva șoareci pentru piscile rusului știi? 😀 am iubit momentul în care a drut să știe duamna ce conține plicul. l-am iubit maxim! 😀 😀 😀

    Apreciază

  10. Cosmisian zice:

    Intotdeauna am avut o apreciere aparte pe texte ca acesta! Frumos ai scris!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s