Cât costă o laudă?

Am primit prima ofertă de advertorial. Adică nu. Nici eu nu ştiu ce e. Că eu ar fi trebuit să fac oferta. Sau ei? Sau… na că nu mai ştiu. Ideea e că nişte domni drăguţi (pe care nu-i cunosc) mi-au lăudat blogul 🙄 şi mi-au propus să scriu un articol despre produsul lor şi să le spun cât costă. Şi ce credeţi că am făcut eu? M-am blocat, desigur! Că aşa se întâmplă prima dată, nu? 😀 😀 Ideea e că n-ai cum să nu te simţi bine când te laudă cineva şi eu m-am conformat. Numai că după conformarea asta, nu am ştiut ce să fac. Că n-am mai făcut. Şi nici nu am consultat cotele de piaţă aşa că pe cuvânt că habar nu am cât costă un articol. Da, da. Ştiu că depinde. Depinde de tine, de cât de cunoscut eşti tu, de cât de vizitat îţi e blogul, de cât de sus eşti în clasamente, de produsul promovat şi de etc.
În cazul ăsta, dacă n-aş avea nişte modestie în loc de măduvă osoasă, aş spune că e fără număr, fără număr. 😀 😀 😀 Acum de chiar că am glumit. Pe bune acum. Îmi spune şi mie cineva cât costă? Nu vreau din cazuri personale. Adică nu în genul „măi, eu am cerut atât pentru articolul x”. Aşa, în mare. Dacă mă întreabă cineva. Să ştiu. Să nu mă fac de râs.
Aşa. Revenind, în cazul în care domnii încă îmi citesc blogul, vreau să le mulţumesc pentru interes şi nu vreau să creadă că ceea ce urmează e ironie la adresa lor. Nu, nu e. Că nu aş face asta şi nici nu am motiv. Eu chiar am vorbit serios că propunerea m-a bucurat şi în cazul ăsta nu a fost vorba de a lăuda produsul, era ceva de mai mult bun simţ, adică doar „potecă” spre produs.

Vorbind la modul general despre astfel de practici, adică cele în care lauzi ceva despre care doar ai auzit, eu nu pot. Nu pot şi gata. Adică pot să vă spun că am descoprit nişte covrigi foarte buni, se vând la kil, au caşcaval, sunt fragezi şi de-li-cioşi!! Dacă aş avea habar de firma producătoare, cu tot dragul v-aş spune şi i-aş recomanda. Dar nu ştiu. No, despre ei v-aş spune că sunt mai buni decât toţi covrigii pe care i-am mâncat până acum. Dacă voi aveţi încredere în gusturile mele, mergeţi pe mâna mea şi cumpăraţi. Sau vă pot spune că am găsit un magazin unde au brânză bunăăă, bunăăă. Că am testat. Dar cum să scriu eu despre nu ştiu ce robot care face singur prăjitură dacă eu nu am aşa ceva, nu am de gând să-mi cumpăr şi nici după prăjituri nu mă dau în vânt? Bine, se presupune că voi nu ştiţi asta, că eu îmi iau bănuţii pe articol şi toată lumea e fericită. Dar vă jur că nu aş putea scrie aşa. Şi, la naiba, teorie mănânc pe pâine. Dar una e să ştii cum se face, ce se spune, ce prinde, ce subliminal, ce persuasiune, ce manipulare, ce marketing, ce elefănţei roz pe pereţi verzi, şi alta să faci un articol şi să-l „vinzi” pe post de scoverzi. Cum mi-ar sta, de exemplu, să vă spun că ultimul tip de BMW are nuş ce climă şi prinde nuş ce viteză în nuş câte secunde? Bine, ăia de la BMW numai de articolul meu nu stau în loc dar zic şi eu, ca exemplu.
Sigur, am citit în trecut, cu ocazia unui celebru concurs între bloggeri, unele texte minunate care scoteau în evidenţă calităţile unui produs sau altul. Că să scrii despre aspirator şi să faci artă din textul tău, se numeşte… că ai talent *****, Măria Ta. Dar problema e că dacă vreau să cumpăr aspiratorul, nu mă interesează metaforele despre el. Şi caut în altă parte. Şi cred că oamenii care plătesc vor să convingi. Mno, eu nu pot să conving şi cred că nici nu vreau, indiferent de cât aş primi. Nu e vorba că m-aş simţi vinovată. Că. . . pân’ la urmă, eu doar vă spun, nu vă şi oblig să cumpăraţi. Dar totuşi… 😀

Şi m-am gândit să facem aşa: dacă cineva e interesat ca Potecuţa să-i promoveze produsele, se rezolvă. Toţi producătorii să apeleze la mine! De preferinţă nu cei de produse scumpe că am un talent din naştere să stric tot ce nu-i al meu. Produse care nu se pot strica, deci. Vreţi să scriu despre crema care întinereşte tenul cu 15 ani? Scriu. Dar nu pe bani şi nu pe poveşti. Trimiteţi crema la potecuţa, îi daţi timp două săptămâni şi o lăsaţi să rumege. Dacă Potecuţa nu se intoxică şi dacă e aşa cum spuneţi că e crema minune, Potecuţa scrie că ei i-a plăcut. Bine-i aşa? Dacă se intoxică… e bai. Dacă nu, nu.
Acum, de exemplu, n-aş refuza nişte producători de bulion, zacuscă şi murături. De preferinţă unii de varză murată. După ce testez produsele, vă promit că învăţ toate sinonimele lui „excepţional”. 😀
Deci? Cât costă un articol? Nu, nu vreau să scriu pe bani. Cel puţin nu acum şi nici în viitorul apropiat. Tot ce vă pot promite e că dacă vreodată voi accepta să fac asta, voi scrie încă din primul rând că e pe bani. Şi cum nu cred să fie cineva de acord ca în articolul plătit să scrii că e plătit şi că tu nu ai testat produsul, e clar că asta nu se va întâmpla. 😉