Voi aţi băgat capu’ la cutie?

1Dacă tot am dat ieri drumul robinetului cu amintiri, cam tot de prin perioada aia, ba chiar şi mai de dinainte, mi-au bătut în geam alte şi alte episoade pe care aş vrea să le las aici, la păstrare. Şi tare, tare bucuroasă aş fi dacă mi-aţi spune şi voi pentru că sunt sigură că aveţi astfel de amintiri.
Nu-mi amintesc câţi ani aveam când a venit tata acasă cu un aparat video. Cert este că din ziua aia, casa noastră a devenit loc de „pelerinaj” pentru prietenii cinefili. Filme luate „pe sub mână”, desigur, că încă nu era la liber mai nimic. De la Stan şi Bran la Naşul şi filme cu „cichicean” cum îi spuneau eu atunci.

Eu făceam prezenţa, ţineam contabilitatea ciupiturilor din obraji, salutam politicos şi dusă eram în dormitor că, nu-i aşa?, filmele erau treabă de oameni mari. La primul „la naiba” rostit cu patos de tanti Irina, dispăream ca praful de copt în prăjituri. Aveam şi eu voie la unele filme dar nu la toate şi nu când era lume la noi că „tati, oamenii mari mai vorbesc şi prostii şi tu nu trebuie să le auzi, da?”. Mda. Oamenii mari să se abţină când sunt copii în jur. Nu, nu i-am spus asta atunci, nu eram chiar atât de precoce dar mi-ar fi plăcut 😀 😀
Şiiii vine bunica la noi. Soacra mamei. Tata era la serviciu, mama încerca să o impresioneze. Păpica bună, cafea primită „din afară”, hai şi un film că acasă n-are. Eu, normal, nu mă dădeam dusă de lângă bunica. Că şi eu vreau la film cu ea, că eu dorm cu ea, că bunica mea, eu nu plec nicăieri. Ce să-i faci copchilului? M-a lăsat. Mama a ales un film pe placul bunicii care citea cărţi cu poveşti de dragoste în care unul din cei doi murea la final.
Acum: ai mei au fost suficient de şmecheri încât să nu se uite la filme în care scenele de dragoste ţineau tot filmul cât eu eram pe lângă ei, înţelegeţi voi ce vreau să spun. Când oamenii „se iubeau” puţin, nu era chiar foc, când au considerat ei că pot pricepe ceva, s-au relaxat, nu mă mai trimiteau după apă 😀 Bunica nu ştia asta. Şi cum începeau oamenii ăia să se sărute, bunica îmi dădea ordin: „capu’ la cutie!”. Eu executam, băgam capul sub plapumă. Noroc că nu ţinea mult că se sufoca potecuţa de mică şi ce vă făceaţi voi fără mine? 😀 😀 Până la urmă a apărut mama şi i-a explicat că… nu e cazul. Dar a rămas în istorie şi acum îmi amintesc de câte ori văd prin filme scene în care se face „treabă de oameni mari” 😀
Ăvaii, oare ce cred ăştia micii de acum dacă le povestim cam cum eram noi? 🙄
Voi ce făceaţi când la televizor oamenii mari făceau „chestii”? Tot după apă? 😀

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Voi aţi băgat capu’ la cutie?

  1. 🙂
    După apă și eu!
    Apoi, intr-o zi, am auzit: ce frumos o pupă! Era filmul Cum să furi un milion…

    Apreciat de 2 persoane

  2. fata veselă zice:

    Plecam de la tv

    Apreciază

  3. E clasica faza cu „mainile la ochi” sau „patura pe ochi” 🙂 imi place ca iti aduci aminte, uite asa rememorez si eu acum cu hubby momentele frumoase ale copilariei noastre inocente 😀

    Apreciază

  4. Drugwash zice:

    La televizor – după cum spui- erau cenzurate scenele „periculoase”, aşa că nu era cazul de diversiuni. Îmi aduc aminte totuşi de două filme: unul era „călăreţul fără cap” unde se întîmplau chestii cu săbii şi decapitări şi altul ceva chinezesc/vietnamez/etc unde unii se ascundeau prin tuneluri săpate pe sub case, cu intrările ascunse pe sub coşuri de răchită/bambus. Pe ambele le-am văzut (parţial) de sub plapumă, pe ascuns. Desigur, astea au fost cu MULT înaintea vremurilor VCR (Video Casette Recorder), obiect ce n-am avut niciodată în posesie pînă hăt tîrziu după ’96 (deşi mergeam la „videotecă” prin vecini încă de pe cînd eram soldat în ’86).

    Apreciază

  5. Maria Itu zice:

    Ai mei n-au avut astfel de griji niciodată. M-au învăţat că scenele de genul poartă numele de „buleală” şi că nu e treabă de copii! :))))) Tocmai de-aia, când eram mică şi mă opreau babele pe stradă să mă întrebe cum m-au făcut ai mei aşa frumoasă, le răspundeam privindu-le cu inocenţă şi zâmbet ştirb că „prin buleală”. :)))) Se cruceau săracele atunci când auzeau, dar ce puteam eu face dacă eram un copil informat?!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Mirela zice:

    La video n-am avut acces decat cand eram suficient de mare incat sa nu ma mai trimita nimeni nicaieri 😀 …. dar de la tv, cand eram mica, ma invitau frumos sa merg la culcare aproximativ imediat dupa 1001 de seri, sau in cel mai bun caz stateam putin la filmul de dupa Telejurnal si adormeam pe mine. Nici nu prea protestam, eram foarte de acord 🙂
    In schimb, cand aveam musafiri si incepea vreo sesiune de bancuri deocheate, mi se indica elegant usa, pe care trebuia s-o inchid in urma mea si sa astept sa fiu chemata inapoi mai tarziu, doar eu sau si vreun alt copil venit pe la noi. Bineinteles ca stateam cu urechea ciulita (si lipita de usa) ca sa aud tot si ma amuzam, macar de rasul lor daca nu pricepeam intotdeauna despre ce era vorba in propozitie…. dar de obicei pricepeam 😀
    Si uite si ceva ce ziceam, din Cretacic :))) …. ca sa-ti inmoaie inima un pic de dimineata 🙂 ❤

    Apreciat de 1 persoană

  7. fosile zice:

    Cind eram mic nu se pupau atita la tv, iar cind faceam schimburi de casete video eram deja casatorit.
    Totusi, imi amintesc ca era la tv filmul Frumoasa si bestia.Alb-negru, prin anii ’60 si la unele faze inchideam ochii.

    Apreciază

  8. N-am prea cunoscut ce-i aia cenzură în domeniul filmelor, de vreme ce nu am văzut un DVD până la 30 de ani, iar la TV nu vedeam decât producții cuminți pe vremea aia. La internat tot filme decente ne aduceau, dar când se sărutau eroii operatorul își punea palma în fața obiectivului. Noi fluieram și el râdea.

    Apreciază

  9. Ana zice:

    :))))))))))) deci capul la cutie? :)))))))))))))))))))))))
    Paiii , noi nu am avut video player si numai ce vedeam la tv se punea. Si cand eram eu mica , mai erau si filme cu pupat si iubit , uneori….dar nimeni nu-mi zicea nimic , imi puneam fata in palme si ma uitam printre degete :))))))
    Imi amintesc ca eram deja adolescenta , nici nu mai stiu ….cred ca chiar inainte de revolutie , a rulat la cinematograful republica , din urbe , cel mai mare la vremea aia , un film rusesc , „Micuta Vera”. A fost nebunie si bantaie pe bilete la el , era primul film de lung metraj , pe marile ecrane , care avea scene explicite de sex si ii vedeai protagonistei toti nurii… :)))) Evident ca si eu am vizionat filmul , intr-o sala plina cu urlatori , cu „Pupo baaaaa!!!!” si alte strigari de genul asta iar cireasa de pe tort a fost aparitia vedetei , goala , intr-una din secvente. Si eu , in marea mea naivitate , chiar am crezut ca protagonistii fac sex , pe bune… :)))))))
    Dar, revenind…noi nu am avut , copii fiind , interdictie. Nici filme de vazut asa cu interdictii nu am vazut.

    Apreciază

  10. danaiana zice:

    Dragut…pe mine m-a prins epoca video aproape adult (spun aproape, fiindca desi aveam o varsta, nici eu nu stiam prea bine ce e cu mine).Eram stagiara intr-un orasel de provincie. Vecinul de sub mine isi luase video. Bun prieten cu tata, care ma vizita toata ziua sa se asigure ca nu mor de foame printre straini, mi-a tras si mie un cablu pe sub fereastra. Asa ca la mine acasa era cinematograf. Intr-un bloc cu vreo 15 stagiari eram singura cu televizor (alb-negru, evident). Si sa stii ca cinematograful din garsoniera mea era chiar unul foarte modern – se serveau floricele la ceaun si cartofi prajiti
    Dar la o faza cu bunica si nepotica am asistat acasa la matusa mea. Nepoata-mea avea vreo 4 anisori. Bunica (matusa mea) urmarea si ea un film de dragoste care-i picase cu tronc de ceva vreme. Cand venea scena cu pricina, pustoaica striga:”Mamaie, mamaie, pune-mi mana la ochi, ca acusi o pupa nenea pe tanti si eu n-am voie sa vad!”

    Apreciază

  11. :)))Bai ce dor imi era de povestile taleeee. Capul la cutie si eu il tineam cand erau din astea, dar cel mai des recunosc ca trageam cu ochiul seara. Ma prefaceam ca dorm si ma uitam cu ei la film. De aia am si iesit asa romanticoasa:)))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s