Risipire

Tot regretând bâtrâne veri apuse,
Nici nu simţim cum pierdem primăveri
Şi ne-amăgim cu „azi” care-şi cernuse
Nisipul în clepsidra unui „ieri”

Bătâi de inimi stânse în albume
Îngălbenesc uitate prin sertare
Ne răzvrătim că-i prea mult rău în lume
Uitând că-n noi se plăsmuiesc războaie

Prea ocupaţi de-un ipotetic „mâine”,
Strângem averi şi ne cioplim altare
Lovim pe cel care ne cere pâine
Dar cerem mântuire-n catedrale

Bâtrâni în suflet şi flâmânzi la minte,
Ne fabricăm făr’ de ruşini elogii
Şi injectăm ironic în cuvinte
Zilnic, râvnita doză de orgolii

Se-afundă în nisipuri mişcătoare
Credinţa şi iubirea şi speranţa
Ne strigă sfinţi uitaţi în calendare
Noi tot mai lacomi, ne-amanetăm viaţa.