Risipire

1Tot regretând bâtrâne veri apuse,
Nici nu simţim cum pierdem primăveri
Şi ne-amăgim cu „azi” care-şi cernuse
Nisipul în clepsidra unui „ieri”

Bătâi de inimi stânse în albume
Îngălbenesc uitate prin sertare
Ne răzvrătim că-i prea mult rău în lume
Uitând că-n noi se plăsmuiesc războaie

Prea ocupaţi de-un ipotetic „mâine”,
Strângem averi şi ne cioplim altare
Lovim pe cel care ne cere pâine
Dar cerem mântuire-n catedrale

Bâtrâni în suflet şi flâmânzi la minte,
Ne fabricăm făr’ de ruşini elogii
Şi injectăm ironic în cuvinte
Zilnic, râvnita doză de orgolii

Se-afundă în nisipuri mişcătoare
Credinţa şi iubirea şi speranţa
Ne strigă sfinţi uitaţi în calendare
Noi tot mai lacomi, ne-amanetăm viaţa.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Risipire

  1. Mai convingător nici că se putea, dar nici mai frumos! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. ganduri zice:

    Minunat scris! Aduce un suflu nou de Păunescu… 🙂

    Apreciază

  3. Lazăr Diana zice:

    https://ldistyle.wordpress.com/ vizitati noul meu blog, unde veti gasi articole despre moda,stil si diete ! Va astept cu cel mai nou articol de astazi : detoxifierea

    Apreciază

  4. ai prins in vorbele tale realitatea vietii noastre de azi !! dur de reale vorbe !! frumos si curat le spui pe nume ,rautatii, superficialitatii ,ignorantei….umane !! sa mai scri !! te astept cu inscrisuri despre frumosul vietii !!(atat cat mai exista el printre noi )!!

    Apreciază

  5. Ti-am mai spus cred, ca te invidiez cu drag si ti-oi mai spune,in rest doar tac… si citesc.

    Apreciază

  6. Mugur zice:

    De-ar fi doar amanet, înc-ar fi bine,
    Dar noi o vindem fără de rușine,
    O vindem de la moși pân’ la copii,
    Uitând că primăvară nu ai să mai fii!

    Uităm că viața nu se mai întoarce,
    Că fericirea nu e la soroace,
    Că trebui să luptăm în fiecare ceas
    Ca să nu fie mâine-un „Bun rămas!”.

    Frumoase versurile tale! 🙂

    Apreciază

  7. Drugwash zice:

    Trăit-am veri prelungi, cu soare blînd –
    Le-oi regreta pînă în ceea clipă;
    Pe acel „mîine”-l blestem ca nicicînd
    Să nu devină a lui „azi” risipă!

    Nu mi-e război! Pe legea mea: mi-e pace!
    M-aş mulţumi cu pîine (fără sare)
    Dar mă frămîntă Vestul, n-am ce face
    Şi săbii agitate văd în zare.

    Cu pîinea, cere ţăr’nă şi-a lui lege
    Cel ce ne „calcă” fără de sfială;
    De viaţa noastră praful se alege –
    Cînta-va muezinu-n catedrală.

    S-or coborî toţi sfinţii, la grămadă,
    Din calendare de opuse naţii;
    Nici Dumnezeu nu va voi să vadă
    Cum ne vom război-ntre noi, „ca fraţii”.

    Amesteca-se-vor şi sînge şi credinţe,
    Pierzînd tradiţii, măsluind istorii
    Vor fi deja un alt fel de fiinţe:
    Ale Elitei reuşite glorii.

    De comunism ne-am lepădat cu silă,
    De-al său Om Nou degrabă ne-am dezis,
    Dar ce va fi – o, Doamne, fie-ţi milă! –
    Vreau să privesc de sus, din paradis.

    (13 septembrie 2015, 23:40)

    Apreciază

  8. „Bătăi de inimi strânse în albume
    Ingălbenesc uitate în sertare”
    Versuri foarte frumoase! Imi place şi mesajul poeziei. : )

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s