Mă uit la ele ca soţul vacii la ştiţi voi ce

Nu eram hotărâtă dacă să scriu postarea asta în care mă voi face iremediabil de râs. Nu de teama penibilului. Dar ştiam că tot îmi voi băga eu nasul în oalele alea şi îmi voi răspunde singură la întrebări într-o bună zi. Nu s-a întâmplat. Pentru că era nevoie de mai mulţi paşi şi nu merita efortul, mai ales că nu aveam de gând să fac nimic altceva în afară de trecere rapidă prin „sistem”. Aşa că am zis „pas” de mai multe ori. Că de obicei, dacă chiar mă roade curiozitatea, fac ce pot şi mai puţin ce ştiu şi aflu ce vreau să aflu. Sigur, asta înseamnă şi gafe că de multe ori aleg calea scurtă. Adică „apăs” şi pe urmă mă informez. Aşa am reuşit să şterg un program de la muncă, al doilea ca importanţă fără de care se poate dar e belea mare. Mă rog, chestii de bucătărie internă. Dar am rezolvat şi problema care era de rezolvat şi am şi învăţat că dacă apeşi „delete” chiar se şterge programul, nu glumeşte. 😀 Revin. De data asta nu mai puteam  apăsa nimic pentru că trebuia să fac cont peste cont, parole peste parole şi apoi şters cont după cont şi etc. Energia mea trebuie conservată că vine iarna şi conservele sunt un must have. Aşa:

Puteţi râde că eu nu mă supăr, ştiţi asta. Aaaaaah. Să vă spun că în concediu am întâlnit o fată, studentă în anul 1 care nu are cont pe facebook, nu a avut şi nici nu are de gând să-şi facă? V-am spus deja. În sfârşit nu am mai fost privită ca un dinozaur. Atunci când ne luam rămas-bun, simţeam o uşoară ameţeală că voi auzi „ok, hai că ne auzim pe Fb, aştept pozele” şi apoi priviri de compasiune de „da’ înapoiată mai e, săraca”. Am spus eu dintr-o suflare ca să scap „dacă vrei, eu pot intra pe FB dar…” dar ea fost şi mai rapidă cu „nu Fb, nu am cont şi nici nu vreau. Hai pe mail, ok?” Iuhuuuu!!! E de-a mea. Asta a fost doar aşa, ca să mai îndulcesc tonul, să vedeţi că nu e cazul să tai bilete la intare la expoziţie cu mine, nu-s chiar un fenomen.
Mno. Eu când caut ceva pe net, mă împotmolesc de multe ori în altceva. Şi aşa am tot văzut eu pe siteuri de diverse forme, culori şi consistenţe, că apar trimiteri şi pe Fb dar şi pe Instagram, Twitter, LinkedIn. Da, ştiu că există, ştiu că nu-s destinaţii de vacanţă dar cam atât. Şi cum am spus mai sus, dacă nu îmi cerau să fac cont ca să intru să mă dumiresc, nu vă mai bâzâiam acum. Dar nu am chef de făcut conturi doar aşa de informare. Şi cred că nicio informaţie, indiferent de natura ei, nu poate fi inutilă aşa că da, vreau să ştiu chiar dacă nu le voi folosi. Aşa că asta-i calea scurtă de care vorbeam: vă întreb pe voi. Cum ştiu că timpul e scurt, încerc să formulez întrebări în aşa fel încât să puteţi răspunde cu „da” sau „nu” ca să nu mă înjuraţi. Deşi nu mi-ar strica neşte explicaţii-n plus.
De FB ştiu. Ai voie cu poze, cu „bună dimineaţa, ce frumoasă-i viaţa”, cu filmuleţe, linkuri, share şi inimioare şi tag-uri pe coşuleţe cu ouă vopsite. Dar eu dacă puneam postarea asta, de exemplu, o citea cineva pe FB? Cred că nu. Nu? Zic şi eu. Adică pe FB nu se stă la citit texte lungi. Aşa-i? Asta e rezolvată, aici m-aş descurca. De acum vine bezna şi ceaţa.
Ce pisici e Instagramul? Adică, care-i şpilul? Acolo parcă e voie doar cu poze, nu? Sau ai voie şi cu „neaţa, neaţa, lugu-lugu”? Păi, dacă ai FB, nu poţi pune acolo? Şi acolo e tot pe bază de cereri de prietenie şi likeuri? Şi cu comentarii? Care-i diferenţa?
Şi cu Twitter? Să vă spun. Am văzut un articol că x a comentat nasol pe cineva. Mă mânca să ştiu de unde a pornit pentru că am crezut că s-a stins demult conflictul lor. Nu e important în discuţie dar e important ce urmează. Pe blogul lui x apar fragmente de Twitter. Multe @ . Am dat click pe una, a apărut pagina lui de Twitter, cred. Adică eu nu eram logată nicăieri dar ceva propoziţii am văzut. La finalul multor propoziţii era link spre pagina de FB. What the mărie şi mărioară? 😯 asta ce-i? Că e drept, din ce am văzut scria mai puţin decât pe FB. Adică ai Fb, postezi poza cu pisica, scrii „Miţu meu scump, frumos şi cuminte, stă la soare”, te duci pe Twitter, pui link spre FB şi acolo apare doar „Miţu meu… fb” 🙄 ? Eu v-am zis că puteţi râde dar ce era să şi înţeleg? Şi pe Twitter e voie cu poze? Şi dacă da, de ce să ai şi una şi alta şi cealalată? Nu-i prea mult? Şi prietenii sunt tot ăia? Şi pe Twitter e cu like şi comentarii?
Eu vorbesc serios, nu fac bâză de reţelele astea de socializare dar nu mă duce capul. Deci. E tot aia sau nu? Şi care-i mai mişto? Şi de ce?
În speranţa că voi pleca din postarea asta mai luminată, vă mulţumesc anticipat, vă transmit calde salutări din cod galben de ploi şi vă urez toate cele bune! Semnez şi pe cuvânt că mi-e dor de vremurile cu scrisori şi centraliste care întrebau din când în când „vorbiţi? vă fac legătura cu Ploieştiul”.