Credeţi că mă mai fac bine?

1În seara asta voi fi foarte scurtă că mi-e frică să nu uit ce-am vrut să vă spun. Că am stat mult timp fără acces la FB din motive de uitat parolă, v-am mai spus. Nu a fost nicio supărare, am recuperat-o şi tot nu intru aşa că să stea liniştit nea’ ţucănberg, eu nu-i tulbur feng-şuiu cu postări. Că mi-am uitat parola de la mail pe motiv de mail conectat în permanenţă pe telefon, nu ştiu dacă v-am spus, vă spun acum. Mno. Îl aveam conectat tot timpul. Până s-a deconectat singur şi intră, Potecuţă, de mai poţi. Adică, de îţi mai aminteşti cum se face. Nu mi-am amintit, am schimbat ce era de schimbat, am stat şi blocată pe motiv de încercare de nuştiu ce-au mai zis ăia de la yahoo că am făcut şi nu trebuia. Măi, dar ca acum eu n-am păţit.

Eram pe blog, da? Adică pe potecuţe, da? Adică acum 45 de minute, da? Buun. Am citit pe la voi, am comentat mai bine sau mai prost pe unde am mai comentat şi când să mai comentez la o postare, nu a mai vrut să posteze comentariul, se învârtea clepsidruţa de am ameţit. Am dat frumuşel restart calculatorului şi cu forţe proaspete, am dat login. Mă rog, am vrut să dau. Am scris frumos, că scriu frumos tare: potecidedor, am apăsat „tab” că ştiu să fac şi asta, nu-s chiar aşa de zdranga cum par şi urma să scriu parola. Beznă. Scutur capul. Tot beznă. Încep să scriu, dau enter. Eroare, parolă incorectă. Mai scriu o dată că am parolă deşteaptă cu cifre şi am crezut că nu s-a tastat bine. Parolă incorectă. Adică se făcea roşu chenarul ăla şi mai că nu ţipa la mine: toantoooo, nu-i asta, mai screme-te. Ce să mai screm că deja intram în trepidaţii. Am avut un moment de panică urmat de unul de resemnare. Cum e posibil? Am ieşit, am mai încercat o dată. Nu, nu era de la WP, nici de la net. Era de la mine. Eu încercam să mă conectez cu altă parolă. Care nici nu există, de fapt. Ce spuneţi, am nevoie de control de specialitate? 😦 Şi dacă da, cam cât e de urgent? Şi dacă e, e cu cămaşă din aia cu mâini la spate sau se rezolvă şi mai cu binişorul? 🙄

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Credeţi că mă mai fac bine?

  1. Adrian zice:

    Stai liniștită, se mai întâmplă! 🙂

    Apreciază

  2. Mirela zice:

    Eu cred ca esti amorezata, numai atunci zboara gandul asa. Sau se incurca gandurile. Nu vreau sa-mi confirmi, ci doar sa iei in calcul explicatia asta 🙂 😛

    Apreciază

    • Am avut o săptămână grea, Mirela.

      Apreciază

      • Mirela zice:

        Ei, atunci iata explicatia. Plus canicula adaugata, cu efecte care trebuie sa se vada undeva. Dar eu ma gandisem sa fie o nota mai …. optimistica 🙂
        Week-end linistit sa ai, cu recuperare de forte :*

        Apreciază

        • Şi eu vreau să cred că-i oboseală şi stres şi nu că încep să-mi pierd minţile şi alea puţine pe care le mai am 😀
          Mulţumesc mult!! Weekend liniştit şi ţie!

          Apreciază

          • Mirela zice:

            Acum serios, cred ca uneori avem toti episoade de-astea peste limita, cu spaima ca ne paste Alzheimerul. Ca ala cica de la stres extrem se instaleaza candva, dar nu acum inca 😀 Apoi trece perioada cu varf de agitatie si incepi sa-ti revii, incet. Ia si tu niste pastile, ce stii ca-ti face bine si ai mai incercat, la mine merge o anume lecitina (aia de la Wallmark, altele nu). Si fa-ti combinatia aia de miere + lamaie + nuca, sa ai si acasa si la munca. Iei o lingurita cand si cand, te mai si alimentezi (sper) in timpul zilei si bei si apa suficienta. Si incerci sa te scuturi si de ganduri, ca altfel e dificil. Si poate niste magneziu. Ok ?

            Apreciază

          • Mirela zice:

            Pana cand vine vacanta iti doresc o saptamana buna de maine incolo, cu spor si realizari. Si sa stii ca azi m-am chinuit fo 15 minute sa-mi reamintesc parola la eMag 😀 , asa ca pana la urma am schimbat-o cu aceeasi de peste tot, o sa am parola unica la orice accesez. Si gata 🙂

            Apreciază

  3. Irina zice:

    Posibil e doar de la stres, de la agitatia cumva fireasca in care esti prinsa, volens-nolens. Si eu mai uit, si am cate un lapsus cat Casa Poporului si China. Si simt ca ma-nvart in jurul cozii de frustrare ca nu tin minte ceva ce ar fi trebuit sa fie un automatism banal. Pai taman asa intelegi ca esti, sunt, suntem intregi la bibilica. Suntem oameni, nu masini. Noi mai avem nevoie de cate un restart, de un deconectat de la orice sursa de zdranganeala.
    Si ma mai „supar”, inchid, imi iau jucariile si imi ordon cuminte pauza. De toti si toate. Uite, eu, maine, poimaine, poate chiar mai multe zile ma „pustnicesc” asa, oleaca. Nu mi-s boii acasa de ceva vreme si tre’ sa umblu sa mi-i adun, ca tot dau far’ de ei cu oistea-n garduri.
    Deci relax… Fa ce simti ca sa te aduni, sigur usor nu iti e, la cat de ocupata iti place si te-ai obisnuit sa fii.

    Apreciat de 2 persoane

    • Mulţumesc, Irina! Ca de obicei, ai „remediul” la tine şi îl aşezi între cuvinte frumoase. Am nevoie de concediu, m-am convins de asta. Că degeaba fac ce-mi place dacă sunt tot în priză. Mai e puţin şi sper să-mi revin.
      Îţi doresc o „pauză” balsam pentru suflet! Te aşteptăm cu zâmbet cald!

      Apreciază

  4. Cosmisian zice:

    Intr-o dimineata am ajuns la serviciu si am deschis, m.am postat in fata panoului de control al alarmei si… m-am blocat. Pur si simplu s-a sters orice urma de cod. Orice combinatie am incercat, nimic. A pornit alarma, eu m-am panicat, dispeceratul m-a sunat pe tel. mobil. M-am facut de ras ca nu mai stiam codul. La tel m-a intrebat parola si nici nu stiam ca exista parola. Apoi mi-am amintit codul… (1234 hihi, dar sa nu spuneti cuiva, ca…).Potecuto, se poate mai rau…

    Apreciază

  5. Eh… eu am scos cheile de la casă la ușa de la lift (și asta mai demult că acum nu mai am lift), am pus la fiert ou fără apă, m-am ars pe buric cu fierul de păr, m-am ars sub genunchi cu fierul de călcat (l-am uitat în priză și m-am împiedicat de el)…. să mai zic???

    Apreciază

  6. Drugwash zice:

    Ai văzut ‘The notebook’? 🙄 Urmează! 😈

    Apreciază

  7. doarnicol zice:

    Moi?.. Hi hi.. Hop in taxi-ul de luni dimineata ..cu viteza maxima, …fara portofelul-prieten la purtator, ..care nici ca ma fluierase de pe masuta cand ieseam de zor din casa; tastat insistent pin card BT cu card BD bagat in bancomat Unicr..Tir..B..; purtat pe dos tricou alb timp de jumatate de minunata zi (de ieri)… hmm.. si ce cusaturi mirifice-mi avea!.. hmm.. si ce capul lumea-mi intorcea!..; ajuns autogara ora 7:30 ca sa iau autobuz de ora ..7:00, ..cuuum?; scormonit in ochisor drept cu degetel aratator stang cu care tocmai ..decupat bucatica de sanatos ardei iute.. aaau… Heelp!.. Unde-iii …chiuveta, robinet, apaaa… 😀 Recomandati ..professional help? 🙂

    Apreciază

  8. Ana zice:

    Bre , daca te ajuta cu ceva , intru si io la categoria descrisa de tine…nu esti singurea pe lume.
    Pusi! 😀

    Apreciază

  9. illusion zice:

    Eu de aia le am notate în agendă (parolele 😆 și întrebările alea de securitate)

    Apreciază

  10. fata veselă zice:

    Normal…doar că-ți trebuie și ție un restart, o vacanță, ceva!

    Apreciază

  11. centrefold zice:

    Professional help ii asta: dupa mai bine de 2 ani de folosit acelasi PIN la cardul de la BT, intr-o buna zi luna trecuta pur si simplu l-am uitat. Cred ca l-am memorat mecanic, si dupa aia l-am uitat la cerebel, ca in ziua aia cand muschii nu or cooperat, pierdut am fost. 3 incercari gresite la rand, card blocat, mers de recuperat card a doua zi ( asta dupa ce m-am imprumutat de vreo 20 de lei, ca nu mai aveam nici macar un leu la mine ), si dupa inca o incercare nereusite….. phew. Nu ca mi-as fi amintit PIN-ul corect, pur si simplu dadusem din greseala peste el 😀

    Professional (medical) help I already knew I needed 🙂

    Apreciază

  12. Ni se recomandă o parolă cu cifre și litere, pentru a fi mai greu de spart. Și de ținut minte! 😉

    Apreciază

  13. Pingback: De ce scriu… | 9

  14. Alex zice:

    Ha, ha! Vorba unui hâtru: lecitină! Adică musai trebuie să notăm bine parole, pinuri, coduri…. tot, că nu mai ţine cu uitarea asta. Am păţit-o odată cu cardul, exact când să plătesc la casă şi era o coadă…. am uitat pinul! noroc că îl notasem discret în telefon, în „coada” unui contact numai de mine ştiut. Iar la cumpărături… nu mai merg fără listă, că tot uit câte ceva. Semne bune pentru mai târziu! Ăăăă, despre ce vorbeam? 😀

    Apreciază

  15. rusoaica zice:

    Uite parola perfectă: https://www.youtube.com/watch?v=rAUVUUhf7U0
    Cam de la secunda 15 încolo :)) Nici măcar nu trebuie să-i dai restart, și-l mai poți lua și peste tot unde te duci 😉

    Apreciază

Lasă un comentariu