Să presupunem că se poate…

1Aş vrea să vă întreb ceva în postarea de azi. E legat de cărţi. Mda, ştiu, am mai scris/discutat despre asta dar îmi place să cred că e un subiect inepuizabil. Ar trebui să tac că iar mă chinui cu o carte şi am tot mutat-o de pe balcon în cameră şi din cameră în balcon şi n-am apucat să o termin. Dar mă răzgândesc şi nu mai tac că dacă n-am apucat să termin cartea, nu înseamnă că nu am dreptul să vorbesc despre cărţi, nu? Sigur, dreptul meu se referă strict la potecuţe că în rest nu sunt şi nu voi fi niciodată în măsură să fac asta în faţa unui public larg. Că… n-am cu ce. Că… nu mă duce. Capul. Dar, să revin la carte. Nu am avut starea necesară, de aia nu am terminat-o. Şi asta din cauza vremii căcăcioase, cu siguranţă. 😯 Potecuţo, vorbeşte frumos! Screme-te şi scoate ceva elevat din tine. Pardon! Condiţiile meteo nefavorabile au avut impact negativ asupra stării mele interioare, fapt ce a dus la incapacitatea mea de a finaliza cartea respectivă. Tot căcăcios, adică.

Gata! Că nu despre cartea neterminată vreau să vă întreb şi dacă-mi plăcea vorba lungă făr’ de rost, mă făceam mare om în stat şi vă scriam din Palatul Parlamentului. Nu vă scriu de acolo, înseamnă că nu-mi place. La postarea de ieri, au fost două comentarii care mi-au dat idea de a scrie postarea asta. (mulţumesc!) Unul a fost al Narcisei şi spunea că „Mi-aș face și eu un adăpost din cărți” şi al doilea al Oanei care spunea „… un adăpost însingurat, dar cu lumină.” Şi trinc!, în capul meu s-a activat un licurici. Şi vă întreb:
dacă aţi avea posibilitatea, printr-o minune, printr-o vrajă, printr-o orice, să „intraţi” într-o carte, care ar fi aia? Dar să intraţi, intraţi, la propriu. Adică să deschideţi coperta, să băgaţi o mână, apoi alta, apoi un picior, aşa… ca printr-o spărtură de gard. Nu să fiţi unul din personaje!! Nu asta vreau să întreb! Deci nu ce personaj aţi vrea să fiţi. Nu. Să intraţi in lumea lor, să fiţi parte din viaţa lor. Adică să fiţi vecin cu Jay Gatsby sau amic cu Scarlett O’Hara. Sau coleg de birou cu Teo, soţia lui Mircea din seria amanţilor sau cu Amalia din Pervertirea, ca să dau şi exemple „la zi”. Aţi înţeles ideea. Deci?
Da, ştiu, se întâmplă asta cu fiecare carte citită, veţi spune. Intrăm în lumea dintre file de câte ori citim. Perfect adevărat. Dar acum vreau să „intrăm” pe bune. Unde? În care?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

63 de răspunsuri la Să presupunem că se poate…

  1. Mihai zice:

    „SCANDAL ! escrocherii care au zguduit lumea”. Că după aceea, cu banii „munciți” acolo, îmi cumpăr eu ce „personaje” vreau. Că toți/toate sunt de vânzare. Diferă prețul dar nu există om care să nu poată fi cumpărat.

    Apreciază

    • Interesant tare punctul tău de vedere! Mulţumesc pentru răspuns!
      Şi… ce ai face cu „produsele” achiziţionate?

      Apreciază

      • Mihai zice:

        I-aș pune să-și „corecteze”, acolo unde ar fi cazul, poveștile. Lui Scarlett spre exemplu, că tot ai amintit de ea, i-aș spune : „Nu mâine, tâmpito, că mâine poate fi prea târziu. AZI. Musai AZI. Hai nu mai pierde vremea, marș după el !”. Sau m-aș răzbuna punând-o să stea până la adânci bătrâneți cu Ashley. Că dacă asta a vrut, apoi de asta să aibă parte.

        Apreciat de 2 persoane

  2. fosile zice:

    Nu vreau sa intru, sa particip,decit in eventualitatea ca as fi eu in mediul respectiv, dar fara legatura cu personajele cartii.
    Imi place sa vad din afara.

    Apreciază

  3. Potecuto, te-am strabatut de curand,nu pana la capat,recunosc,dar sunt sigura ca pana ajung,te vei transforma intr-o autostrada d-alea cum am vazut io prin strainataturi,cu multe,multe benzi,circulata non-stop si fara accidente sau ,,gropi”. Pe mine m-ai cucerit!!!

    Apreciază

  4. doarnicol zice:

    Adio arme.. Hmm, ..da.. aș visa, dusă departe, ..printre foșnitoare pagini de ..A Farewell to Arms. Mulțumesc mult de întrebare. Frumos. 🙂 (deși mai sunt și alte minunate pagini printre care aș vrea să ..mă cuibăresc catifelat) Aaa.., uitam, imaginea e superbă! 😀

    Apreciază

    • De acolo aş vrea să îmi aduci… ceva. Orice. O pietricică dar să fie de acolo.
      Mulţumesc mult! Fetele au fost „vinovate”, din comentariile lor am extras ideea.
      Imaginea o am păstrată de ceva timp şi nu am avut ocazia să o folosesc până acum.

      Apreciază

      • doarnicol zice:

        Daa, ..dar tu ești „și mai vinovată” de ..procesare, prelucrare și redare (..hi hi asta m-a zis ea pe mine, le ..are). Daa, cu multă plăcere, să știi! Am să aduc negreșit ceva de la ..Ernest Hemingway cetire, ..doar pentru ce sunt Meșteșugitele ..de miercuri?! Povestea continuăăă, ..din vinovat în vinovat. 😉

        Apreciază

  5. Foarte interesantă provocarea ta! Și, așa cum spui, ”intrăm” puțin în fiecare carte citită.
    Dar, dacă ar fi posibil, eu m-aș face o umbră nevăzută a lui Jeni Acterian, martoră a întâmplărilor povestite de ea în Jurnal (Jeni Acterian – ”Jurnalul unei fete greu de mulțumit”). Asta, pentru că a trăit într-o lume fantastică pentru mine, perioada interbelică, în care a fost intimă cu ”personaje” gen Marietta Sadova, Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Petre Țuțea, Cella Delavrancea și mulți alții. Și pentru că Jurnalul era chiar ”intim”, sinceritatea pare absolută, autoarea a vrut de multe ori să-l ardă, doar s-a întâmplat să rămână neatins, astfel că fratele ei, după multe ezitări, hotărăște să-l publice. Mă întorc destul de des la această carte, așa că de-o vreme mi se pare că am trăit și eu puțin în acel timp,
    Abia aștept să citesc ce vor scrie ceilalți prieteni ai tăi! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Drugwash zice:

    Ai dreptate cu vremea. Plusez eu cu vremurile.
    N-aş şti vreo carte să mă vrea şi cu de-a sila nu m-aş insinua. Tu ştii vreuna?

    Apreciază

  7. Irina zice:

    Eu aş vrea, m-aş vrea in „Adam şi Eva” a lui Rebreanu. Precizarea ” de ce” e, practic, inutilă. Fiindcă de la prima ei lectură m-am simţit de acolo.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Îmi plac întrebările tare, iar cea de astăzi e și mai incitantă. Tocmai de aceea mi-e și imposibil de răspuns, fiindcă eu chiar am intrat în fiecare carte citită, iar dacă ți-aș spune unde mi-a plăcut mai mult, s-ar supăra ceilalți eroi.

    Apreciază

  9. Ooo, eu m-as vrea Olenka, din Potopul! Succes garantat!

    Apreciază

  10. Maria Itu zice:

    Cu siguranță mi-ar fi plăcut să fiu personaj în „Cireșarii”. Dar, așa cum a spus și domnul Petru Racolta, am pătruns în universul tuturor cărților pe care le-am citit. Îmi este greu să fac o alegere concretă, însă, dacă aș avea șansa, mi-ar plăcea să pot dialoga cu Dostoievski sau Marin Preda. Ah, și cu Eliade, cu al cărui „adolescent miop” am empatizat mai mult decât cu orice alt personaj. Desigur, aș accepta cu mare drag un dialog cu Platon sau o incursiune în lumea lui Homer, în vechea Eladă.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ştiu că e greu, Maria…
      Ia uite, iar îmi vin idei. Poate mai pun de o postare 😀
      Chiar, ce l-ai întreba pe Preda?

      Apreciat de 1 persoană

      • Maria Itu zice:

        Poate va suna ciudat, dar eu cu domnul Marin Preda chiar am vorbit. :))) Efectul învăţatului pentru BAC: cu vreo 3 săptămâni înainte de proba la română, l-am visat şi am vorbit despre de toate. Coincidenţa a făcut ca una dintre operele care s-au nimerit la proba scrisă să fie chiar „Moromeţii”, dar la profilul real. Oricum, mă declar un copil fericit pentru faptul că am putut vorbi cu dânsul! :))) Mai ales că am descoperit că am şi puteri de mama omidă. 😀

        Apreciat de 1 persoană

        • Bravo ţie! Tare aş fi vrut şi eu asta în liceu. Mie mi-a plăcut mult şi îmi place Preda. Şi da, Preda am avut la BAC 😉
          hmmm…. nişte numere al lotto nu visezi pentru noi? 😀
          Serios acum, eşti norocoasă că ai visat asta. Super!

          Apreciat de 1 persoană

  11. Irina zice:

    Oricare, numai să fie una cu happy-end și cu personaje în alb și negru. Și când mă gândesc ce superficiale le găseam pe vremuri! Prea multă complexitate strică, în viață ca și în carte 😉 .

    Apreciază

  12. ha , ce întrebare bună . Eu aș alege să fiu în ,,Ultimul testament ” de Philip Le Roy
    sau Odiseea spațială de Arthur C. Clarke. sunt atât de multe 😀

    Apreciază

  13. Ana zice:

    Io as intra in „Angelologie”, atat de tare mi-a placut cartea. Dar si in „Gargui” as intra. Cred ca mai degraba as merge in „Gargui”, e mai aproape de mine decat prima , desi le iubesc pe amandoua.

    Apreciază

  14. Mirabela zice:

    Încep cu aprecierile spunând că-mi place atât modul în care ai scris acest articol cât și ideea acestuia. Frumos. Îmi plac oamenii ce-mi împărtășesc iubirea pentru cărți.
    Cred ca mi-am dorit de foarte multe ori să intru într-o carte. Și nu doar într-una singură. Hoțul de cărți pentru o lua în brațe un evreu chinuit, oriunde puteam face ceva.. Am început să visez. Frumoasă întrebare.

    Apreciază

  15. Oana zice:

    În ce carte aș intra eu…? Mătăniile, autor: Florence L. Barclay.
    Azi, mâine și mereu.
    (interesantă provocarea ta, Potecuț)

    Apreciat de 2 persoane

  16. Interesantă provocarea, dar imposibilă pentru mine. Cu cărțile bune e exact ca în poveștile de dragoste. Actuala e cea mai bună. Sunt atât de îndrăgostită de CARTE, că n-aș putea să aleg una singură. Mirosul cărților adunate, cărți noi și vechi la un loc.. biblioteca îmi dă senzația că sunt bogată și împlinită. Cum să fiu acolo și să aleg doar una? 😀

    Apreciază

  17. Sonia zice:

    La ora asta (aproape miez de noapte și eu încă nu am terminat cu lucrul) aș intra în Romanță cu stagiari (Adrian Lustig). Știi tu… ca la douăzeci (și ceva) de ani… fără griji și fără bani! 🙂

    Apreciază

  18. july zice:

    In orice carte a lui Asimov.

    Apreciază

  19. Pingback: Tip of the iceberg.. (1) | doar nicole..

  20. April zice:

    Cu siguranță ”Mândrie și prejudecată” de Jane Austen. Mă fascinează povestea asta, cred că niciodată nu mă voi sătura de ea.

    Apreciază

  21. vax-albina zice:

    Aș intra în romanul „Toamna” de Adalbert Stifter, un precursor al lui Thomas Mann. E acolo o poveste perfectă, cu oameni perfecți și situații asemenea. Citești și aștepți conflictul, răsturnarea de situație, necazul. Nimic din toate astea. Povestea începe frumos, continuă și se sfârșește frumos. Greu de conceput. Îmi doresc s-o recitesc. Mulțumesc pentru idee.

    Apreciază

  22. 9 zice:

    ,,Accidentul,, lui M Sebastian mi se pare un roman de dragoste bun. 🙂 Mai ales că mi s-a părut extraordinară întâmplarea de a rescrie romanul de la zero după ce manuscrisul iniţial a fost furat.

    Apreciază

  23. 1lauralaly zice:

    Imi place provocarea. Mult. Am stat ceva vreme sa ma gandesc si tot nu m-am putut hotari. De la „Mataniile” pana la” Portretul lui Dorian Gray” sau „Maytrei ” . E o lista luuunga . De fapt mi-ar placea ca macar o zi pe sapt amana sa „locuiesc” intr-o biblioteca.

    Apreciază

  24. Cosmisian zice:

    Eu am un raspuns la faza cu cartile.Noi insine devenim biblioteca iar memoriile noastre sunt titlurile favorite. Poatecineva clasifica memoriie? Nu ne par ee in momente speciale?!

    Apreciat de 1 persoană

  25. rusoaica zice:

    Mi-aș dori enorm.mi-aș doriiiiii..ce mi-aș dori? Mi-aș dori s-o observ pe Marguerite Gauttier cum își poartă cameliile, dar cred că aș fugi din carte înainte să moară.
    Și m-aș mai juca și cu niște Cireșari, și cu…
    Dar nu-ți fac pomelnic. Scuze 🙂

    Apreciază

  26. Oana Radu zice:

    prima care imi vine in minte este 3 dinti din fata de Sorescu si a doua Alba ca zapada :)) asta asa,,,pe negandite 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s