Sunt pui de omidă. De Mamă Omidă

1Încep să cred că, văzând că nu vreau să mă nasc, ba din contră, că am intenţii să mor înainte de-a primi pălmuţa la fund şi să-i mai trag şi pe alţii după mine, ursitoarele sau ce-or fi fost, mi-au promis neşte chestii. Şi cum mă ştiau cu capul în nori şi fără interes pentru castele şi alte bogăţii, n-au avut prea multe de oferit că ştiau că nici la abureli cu tinereţi veşnice nu pun botul. Se prea poate să-mi fi promis nişte intuiţie peste limite, altfel nu-mi explic. Dar, cum se întâmplă până şi-n basme, cred că sufereau de indigestie în ziua aia că instrucţiunile nu le-am primit. Dar am crezut, mi-a convenit şi… dacă vă scriu înseamnă că m-am răzgândit şi n-am mai murit înainte să mă nasc. Mno.

Am aşa, foarte rar, nişte chestii de şi eu mă mir de mine. De nicăieri, cum ar veni. Niciodată însă nu nimeresc numere la lotto. Rectific. Am jucat de două ori în viaţa mea şi n-am nimerit niciodată. Dar să nu o mai lungesc şi să intru-n subiect.
Acum doi ani am început să citesc o carte. N-am terminat-o 😳 Din două motive: scris extrem de mic şi, cel mai important, înainte de asta am citit de aceeaşi autoare o carte care m-a rupt în bucăţele şi la care am plâns şi în timp ce o citeam şi două zile după ce am terminat-o. Ştiu că s-a făcut film după ea dar nu l-am căutat, nu cred că îl pot vedea. Nu e nimic filosofic, nimic foarte greu de digerat dar pur şi simplu pe mine m-a tulburat rău. Am început, deci, cartea a doua dar tot cu gândul la prima. Asta a însemnat că citeam fără să înţeleg, mă chinuiam cu literele mici, mă enervam şi… am abandonat-o. Cartea nu e rea dar momentul ales de mine a fost prost aşa că stă şi acum în sertar cu semnul pus la pagina 214. De obicei, după ce termin o carte, mă apuc de cercetat. Caut detalii despre autor, alte cărţi, eventual dacă a fost sau nu ecranizată. Aici nu a fost cazul, nu am căutat nimic, nu ştiam nimic, nu m-au interesat decât câteva date despre subiectul în jurul căruia a fost brodată „acţiunea”. Şi am uitat de ea.
Azi noapte, butonam telecomanda. Cum nu am găsit documentare cu maimuţe, am dat o tură pe canalele cu filme. La prima staţie o prostie, la a doua un film pe care l-am văzut, la a treia, un băiat cu un ghiozdan în spate, se uita la o poză care nu-mi spunea nimic. Şi în secunda aia am decretat în sinea mea: ăsta-i băiatul din cartea abandonată. Fără să ştiu că romanul a fost ecranizat, fără să-mi amintesc că aş fi citit în carte de secvenţa asta şi… la naiba, nici nu era o secvenţă cu un sens anume. Am apăsat pe butonaşul care afişează numele filmului, nu corespundea cu titlul cărţii dar ştiu că ăsta nu-i tocmai un bun reper. Oricum, eu ştiam sută la sută că ăla e filmul. De unde? Habar n-am. Pur şi simplu.
Ce să zic, mi-a plăcut filmul. Ori pentru că e chiar fain, ori pentru că n-am apucat să termin cartea. Dacă vreţi, vă spun şi numele: Născut din nou. Dar eu încă mă întreb de unde pisici am ştiut eu că ăla-i filmul? Şi dacă vedeţi ursitoarele alea, spuneţi-le că îmi sunt datoare cu nişte explicaţii că habar n-am ce să fac cu apucăturile astea de vizionar eşuat la mal.

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Sunt pui de omidă. De Mamă Omidă

  1. Drugwash zice:

    Iar titlul original al filmului şi al cărţii (în limba în care le-a […] mîne-sa) este…? 🙄
    N-ai idee cît e de enervant să cauţi un ceva care a fost tradus ca dracu’ şi să nu ştii nici măcar în ce limbă să cauţi ca să dai de original. Fiindcă traducerile, de obicei, sînt de […]

    În rest, să-ţi trăiască haru’ şi să înveţi a-l struni! 😉

    (am febră şi gîlci, fac urît rău cînd sînt aşa şi se vede 😳 )

    Apreciat de 1 persoană

    • Cartea se numeste „Venit pe lume”, scrisă de Margaret Mazzantini. Titlul original al filmului nu-l ştiu. E cu şi despre războiul din Sarajevo şi… o poveste ţesută în jur.
      Na, nu am scris postarea ca să vă recomand filmul sau cartea, de aia nu am dat toate detaliile.
      Sănătate multă!

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        No, cînd menţionezi ceva, e de aşteptat ca unii cititori să fie curioşi despre detalii.
        Şi să înţeleg că Margareta aia a scris în româneşte? Of, of, of… 🙄

        Uite, tot io vin cu informaţiile (mulţumită Wikipedia):
        Venuto al mondo, Mondadori, Milano 2008. ISBN 88-04-57370-8

        translated into English by Ann Gagliardi Twice Born, Oxford : Oneworld, 2011. ISBN 1-85168-844-7
        adapted as the film Venuto al mondo, directed by Sergio Castellitto, released 2012

        Aşadar filmul e italian, realizat de soţul ei şi poartă chiar numele cărţii, pe cînd traducerea englezească o ia un pic înspre subiect (probabil). Uimitor, traducerea românească e fidelă tilului cărţii. 🙂

        Grazie mille! 😉

        Apreciază

        • Mulţumesc mult în numele cititorilor curioşi. Încă o dată spun, postarea nu era de natură a recomanda autoarea, cartea sau filmul. Nu sunt eu o inteligentă sau o persoană cu gusturi fine, din contră. Aşa că nu mă gândeam că cineva ar putea fi interesat de ce-mi place mie. Ăsta-i şi motivul (unul dintre ele) pentru care nu cred că vreodată aici vor fi advertoriale.
          Mă ieţi, am luat-o pe arătură. Ideea era că-ţi mulţumesc pentru lămuriri. Dacă cineva va vrea, are datele. 😉

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Am înţeles scopul, dar curiozitatea e întotdeauna o victimă colaterală. 🙂 Am mai întîlnit articole unde se spunea ce emoţii a stîrnit în autor cutare carte, film, melodie etc. dar nema menţiune despre numele operei, ceea ce e frustrant pentru cei ce ar putea (şi ar dori) să rezoneze sentimental. 😉

            Revenind la subiect, e posibil să fi trecut peste scena respectivă fără s-o iei la cunoştinţă în mod direct însă subconştientul şi-a făcut treaba. Contextul filmării – atmosfera, culorile, umbrele ş.a.m.d. – e posibil să fie extrem de apropiate de ceea ce ai „vizionat” în minte citind şi atunci s-a produs declicul acelui deja-vu. 🙂

            Sau poate chiar eşti clarvăzătoare (sau mai rău: vrăjitoare şi mă trezesc cu urechi de măgar sau mai-ştiu-eu ce accesorii. 😈 )

            Apreciază

            • Tocmai. Cartea asta nu mi-a stârnit nicio emoţie, alta a fost cea care a târât pe jos cu mine. Dar pe aia nu o spun 😛
              Nieeee, calităţile astea le ţin pentru mine.
              Hmm, e posibil orice, nu ştiu de unde mi-a venit mie ideea fixă că ala e filmul de la primele secunde de vizionare…

              Apreciat de 1 persoană

  2. july zice:

    Zic ca intuitiile pe langa factorul magic, au si baze stiintifice, adica asocieri, flash-uri, insight-uri, apoi bagheta magica a zanei actioneaza si cu litere stralucitoare apare raspunsul. :)))

    Apreciază

    • Da n-ar fi acţionat şi pe la examene sau ceva concursuri… neam. 😀

      Apreciază

      • july zice:

        Cred eu ca acolo nu era nevoie de zana, era in plus, sigur le-ai luat cu multa munca si talent 100% in comunicare: clara, concisa, coerenta, umor si rationamente de invidiat. :)))

        Apreciază

        • Mulţumesc muuult, July!! Am luat ce era de luat, da. Acum nu ştiu dacă datorită celor despre care ai amintit sau a fost doar… norocul prostului dar am cam luat. Nu, că n-am fost aşa tot timpul, m-am mai stricat pe ici pe colo şi prin alte părţi m-am cizelat. Dar na… după posibilităţi 😀

          Apreciază

  3. Mirela zice:

    Pai, cum sa castigi la loto daca le-ai comunicat din start ca nu vrei palate si altele…. gen ? 😀

    Apreciază

  4. UIte că filmul ăsta mi-a scăpat! Acu’ m-ai făcut curios și-i musai să-l văd și eu.

    Apreciază

  5. fata veselă zice:

    Inteligenta si intuiția, armele cele mai tari arme ale unei femei. Pe intuiție mizez întodeauna, mai si gresesc, dar in mici procente. Asa ca, felicitări! 🙂

    Apreciază

  6. succesulpe zice:

    Mai degraba ai darul materializarii. Din comoditate de a citi cartea ti-ai imaginat-o ecranizata pe pelicula cinematografica. 😀

    Apreciază

  7. doarnicol zice:

    Tare frumos ..și simpatic ai mai povestit tu acolo! 😀 Chiar ..uneori, anumite fulguiri răsar din ..noi, ..senzații, conexiuni subtile, ..care se fac doar pentru că, probabil, mintea nu le mai stă în cale. Hmm, ..ce bine-ar mai fi dacă am „funcționa” cumva așa mai tot timpul, ca-ntr-un vis ..de vis…

    Apreciază

  8. mcooper801 zice:

    n am vazut filmul, dar trebuie sa l vad…m ai facut foarte curioe…sa ai o zi minunata

    Apreciază

  9. dagatha zice:

    Mai am și eu vreo 20 de pagini dintr-o carte și vreo 50 din a doua. Poți să-mi prezici și mie, mamo Omido ce ești, când le termin???

    Apreciază

  10. noradamian zice:

    Nu stiu ce film e, nici după ce carte ar fi putut fi ecranizat, dar îmi place ce și cum povestești. Dacă o să dau din întâmplare peste băiatul cu ghiozdan, o să-mi amintesc… 🙂

    Apreciază

  11. rusoaica zice:

    Ursitoarele tale mi-au adus aminte de asta: https://www.youtube.com/watch?v=cIDv1jJhoxY
    :)))
    Trecut cartea ta pe lista de așteptare a cărților mele. Mulțumeeeesc! ^^

    Apreciază

Lasă un răspuns la rusoaica Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s