De la roz mi se trage!

1Cred că ar fi cazul să mă autodenunţ şi să-mi schimb numele în Pazăluţa. Adică transcrierea fonetică de la puzzle la feminin. Că „pazăla” sună nasol chiar şi pentru mine. Sunt eu cum sunt dar să nu uităm că sunt, totuşi, o delicată şi nu dă bine să mă prezint aşa de brutal. Spun asta pentru că sunt împrăştiată-n nşpe părţi cu gânduri  jdemii care nici nu se leagă între ele, nici nu au o valoare cât de cât acolo, cât să meargă de-o postare. Nu mă întrebaţi ce am că n-am. Adică nu-i de la ceva anume dar nici stare naturală nu-i. Nu m-am născut aşa, să fim înţeleşi. Că eu, la origini, sunt plină de idei. Dar acum sunt setată pe alt fus, altfel nu-mi explic. Aşa că, până îmi adun ideile de pe coclauri, facem un jurnal că am şi uitat că mă ţineam de el odată.

Afară … linişte şi gol. Un gol care apasă şi înghite înfloriri şi adieri. Totul pare înmărmurit în aşteptare. Şi-ntr-o meditaţie aproape stridentă.

Mă gândesc … la revederi cu parfum de aduceri aminte. Ai crede că n-ai ce-i mai spune unui om pe care nu l-ai văzut de 5, 10, 15, 20 de ani. Că nu mai ai puncte în comun. Timpul se joacă şi se ascunde în cotloane care păstrează aromele trecutului atât de bine conservate, încât ai avea tendinţa să deschizi fereastra gândurilor să aeriseşti puţin ca să nu te ameţească halucinantul amestec  de mirosuri. Şi brusc, tot ce-a fost după, se şterge şi nu mai rămâne decât un atunci purtând elegant eşarfa lui acum. Şi nu-l mai recunoşti pe cel din oglindă, nu ai habar ce face, ce gândeşte, ce simte. Nici nu te interesează, el este cel mult, doar o proiecţie. Sau un vis. Şi în momentul ăla anii trecuţi de atunci, sunt doar clipe care nu au schimbat nimic. Şi toate poveştile dau năvală şi toate discuţiile capătă sens. Unde ai fost, ce-ai făcut de când…? Am fost aici, după colţ, mi-am luat un covrig…. Şi depărtările devin paşi distanţă şi te simţi smuls din prezent şi dus acolo. Fix în locul acela din care ai plecat cu geanta goală. Duceai doar un vis strecurat în buzunarul de la spate. Ai plecat spre viaţă, doar dus, preţ întreg, plata la final.

Din locurile de unde învățăm … plecăm cu mai multe bagaje. Dar lăsăm părţi din noi. Pe care, uneori… le regăsim. De care, alteori… ne este dor.

Sunt recunoscătoare pentru … că pot vorbi despre recunoştinţă.

Din bucătărie … se iese în hol, din hol în cameră.

Cu ce sunt îmbrăcată … rochiţă roz. Mai lipsea să scrie pe ea Hannah Montana. Sunt în grafic, nu-i problemă.

Citesc… Pervertirea.

Ceea ce aștept (sper) … puţină ploaie. Nu acum că sunt în rochiţă roz, remember? Cândva.

Ce mai meșteresc … mă gândeam să mă apuc de săpături arheologice. Poate găsesc vreo comoară şi de toţi banii adunaţi îmi iau toate rochiţele  roz disponibile pe piaţă 😛
Să vorbesc serios? Nu meşteresc nimic. Nici măcar cuvinte după cum se vede cu ochiul liber.

Ascult … Ohhh, vă las la final ce ascult şi vă rog eu dulce, dulce să îmi spuneţi dacă vă place.

Unul dintre lucrurile mele preferate … să stau la umbră, să citesc şi să ronţăi frăguţe. Evident, îmbrăcată în rochiţă roz.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … cândva, la un sfârşit de săptămână, voi intra în concediu. Până atunci, n-am planuri, nu există sfârşit de săptămână.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: nu vă împărtăşesc nimic. Aveam o imagine suuuuperbă dar m-am gândit mai bine şi am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să o păstrez pentru o postare de om normal aşa că nu o pun aici că e păcat de imagine să fie asociată cu nebunelile astea de acum.

P.S. M-am uitat la soare şi simt că mă paşte depresia de ora 14. Rochiţa mea nu e roz!!! 🙄 E ceva mov cu nuanţe de pisici că nu ştiu. Cred că m-au încurcat la maternitate şi eu sunt, de fapt, băiat. Domnilor, mă iertaţi, nu o spun eu, o spun specialiştii. Cică bărbaţii nu ar distinge la fel de multe nuanţe ca şi femeile. Dacă eu nu ştiu ce culoare am pe mine şi am crezut până acum că-i roz, se cheamă că-s chioară sau că-i cum am spus şi sunt înfiată? Şi b) mie nici nu-mi place rozul aşa de mult. 😯

Asta-i minunata melodie de care nu mă mai pot dezlipi:

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

75 de răspunsuri la De la roz mi se trage!

  1. Monik zice:

    Hai, fii pozitivă ca e vară! Rochița e de un pinkish așa…

    Apreciază

  2. Loreen zice:

    Îmi place foarte mult melodia !
    Cât despre culori, nici eu nu le prea am cu astea, dar cred că ar trebui să mă pun pe un studiu al culorilor. 😆
    Ah, nici mie nu-mi prea place rozul, strâmb din nas de cele mai multe ori.
    O duminică plăcută în continuare, Potecuțo !

    Apreciat de 1 persoană

  3. Oana zice:

    Sunt recunoscătoare că exiști. Și așa – pazălind… 🙂

    Apreciază

  4. 9 zice:

    Sunt omul…culorilor. 🙂 Nu pot spune că iubesc una mai mult decât alta. Toate-mi sunt dragi, doar că oscilez în preferinţe. 😉

    Apreciază

  5. Drugwash zice:

    La mine place şi roz şi mov, probabil am şi eu o problemă la căpuţ, da’ asta a aterizat pe parcurs, că pînă la o vreme parcă eram mai normal la culori, în afară de căcăniu maro acceptam cam orice. Acu’ să nu văd verde, da’ mi se înmoaie – inima, nu altceva! 🙄 – la combinaţiile roş-albastre (nu, n-are legătură cu vreo echipă de oarece aşa-zis sport 😉 )

    În rest, zi toridă de vară cu accente de viitoare furtună. Că tot voiai ploaie… 😀 Hai în Oraşul Ploilor – frăguţe n-am, da’ găsesc un pumn de zmeură pentru tine. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • E bine dacă faci diferenţa între ele. Eu nu-s capabilă de asta. 😦
      Nuuuuuu, dacă plouă nu ies din casă. Mulţumesc pentru zmeură dar eu vreau umbră, frăguţe şi rochiţe roz. Şi umbră de nuc. Şi aer curat. Aşa că ai scăpat de musafiri.

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Nuc are vecinu’ din spate. Şi nu unu’ pişpiriu ci ditamai nucu’ de faci nuntă sub el şi mai ai loc să parchezi şi rulota cu îngheţată. 😀

        Voiam să spun că fuc(h)sia nu e o culoare per se ci numele unei flori, de unde a fost împrumutat în coloristică. Mai sînt frez (fraise), lilà şi alte nuanţe de care momentan nu-mi aduc aminte. De fapt, pe multe nu le ştiu pe nume dar le disting. 🙂

        Încă nu plouă, doar face mişto Cineva de Sus – s-o fi spălat pe mîini (de noi 🙄 ) şi acum scutură din degete. 🙂

        Apreciază

        • Da io-s în Călin file din poveste să fac nunţi din alea fantasmagorice? Şi ce am io cu vecinul tău, zău aşa? Lasă omu’ să-şi vadă liniştit de duminica şi nucul lui. Aşa ceva…
          No, culorile care nu-s culori şi nuanţe care nu-s mov că-s lila nici nu mă interesează. Păi ce-i asta? Atâtea fiţe şi mofturi.

          Apreciat de 1 persoană

  6. Ana zice:

    A fost ziua recunostintelor?
    La mine a fost ziua dracilor topiti de canicula…
    Nu-s fan roz …dar unora le sta tare bine cu culoarea asta , chiar si masculilor…
    Sincer? Prefer canicula ploii…

    Apreciază

    • A fost? Când? De mine zici? No, aia e parte din jurnal şi io respect cerinţele 😀
      Mie îmi stă bine cu orice, Ana 😀 😀 Na, aşa modestă demult n-am mai fost.
      Hai, măiiii… masculi cu roz? Pe bune? Roz, roz? Şi masculii ăia sunt ok, aşa, în general? 😀
      Biiiineee. Să plouă numa deasupra mea, e bine aşa?

      Apreciat de 1 persoană

      • Ana zice:

        Cum , bre Potecuta , nu ai vazut flacai cu tricouri Polo sau nu mai stiu eu ce marca , de culoarea roz , asortati cu pantaloni de aia pescaresti si espadrile? 😮
        Plus , corporatisti cu camasa roz? Nu pot sa cred ca n-ai vazut….Cat despre cat is ei de normali au be , asta nu pot pentru ca sa stiu , ca nu am printre cunostinte.
        Modestia sau nu , e bine sa te apreciezi , face bine la moral gandirea pozitiva

        Apreciază

  7. july zice:

    Stii ca este vorba aceea,,nu conteaza in ce directie privesti, conteaza ce vezi” asa si culoarea ta roz, daca tu vezi roz, roz este! :)))

    Apreciază

  8. 1lauralaly zice:

    Mai o fi la fel si la mine. Nu stiu denumirile pretentioase ale derivatelor din anumite „colori”. Pe mine ma ametesc atatea nuante si tonuri de culori.Melodia e superba . Ce ne potrivim noi doua. Si eu as rontai fragute la umbra unui copac si cu o muzica buna in urechi as calatori in lumea unei carti Ca in tinerete;)). Am invatat pentru Bac, ca tot e perioada, intr-o poenita , inconjurata de fragute, acompaniata de cantecul pasarelelor. Ca tot ziceam de amintiri;)

    Apreciază

    • Mă bucur că nu sunt singura, mă simt în largul meu 😀
      Mi-e dor să merg cu o carte în Muzeul Satului. E acolo o căsuţă lipită bine de sufletul meu. Are un pridvor mic şi geamuri minuscule şi o curte plină de iarbă. Iar afară, lângă ea, e o băncuţă sub un copac. Iubesc căsuţa aia. Îmi cumpăr frăguţe şi fug acolo, aş sta două săptămâni dacă aş putea 😀
      Ah, cred că ai avut spor cu aşa atmosferă 😉

      Apreciază

  9. Bunica le zice puzlițe 😀
    Anumite nuanțe de roz si mov sunt confundabile. Eu mi-am vopsit baia de la dormitor mov, dar până acum trei persoane mi-au zis că-i roz. Bărbați, of course 😀 (proaspăt renovat de aceea păreri de păreri) 😀

    Apreciat de 1 persoană

  10. Bunica le zice puzlițe 😀
    Anumite nuanțe de roz si mov sunt confundabile. Eu mi-am vopsit baia de la dormitor mov, dar până acum trei persoane mi-au zis că-i roz. Bărbați, of course 😀 (proaspăt renovat de aceea păreri de păreri) 😀

    Apreciat de 1 persoană

  11. Șterge unu! Habar n-am cum s-a prins de două ori!

    Apreciază

    • Dacă şterg dublura va trebui să şterg şi ăsta şi mi-e prea milă. Nu ştiu ce să zic, am mai văzut pe aici dubluri şi am crezut că a apăsat omu de două ori sau că nu i-a mers bine ceva. Acum încep să mă întreb dacă nu cumva la mine e problema. No, ăsta să fie tăt năcazu’ că îmi ia blogul de două ori câte un comentariu. 😉

      Apreciază

  12. Irina zice:

    Eu cred sincer că e culoarea copilăriei, a dulceţei de trandafiri, a palmelor care au cules cireşe de mai, culoarea primului sărut… şi-or mai fi, după gusturi, după amintiri, după doruri… Tu eşti o dulceaţă de om.

    Apreciază

  13. fata veselă zice:

    Și mie îmi place melodia! Iar rozul e culoarea optimismului.

    Apreciază

  14. Bursucel zice:

    Nu-i de mirare că nu te poți dezlipi de melodie… e dulce, e suavă, te prinde… Așa… ca o rochiță roz… 🙂

    Apreciază

  15. centrefold zice:

    dupa o postare plina de arome, parfumuri si covrigi, si dupa ce aduce oda rozului, se imbraca in haine ( rochite ) roz, foloseste cuvinte semi-triste, semi-euforice, si complet amuzante…

    termina prin a spune ca nici macar nu ii place culoarea roz „asa de mult”.

    tipic pentru Potecuta 🙂

    Apreciază

  16. Mie mi-a prins bine postrea ta despre roz, fiindcă eu detest negrul, iar în ultimele luni am vorbit de mine numai la trecut ca despre-o moartă. Așa că e bine cu roz! Mult.

    Apreciază

  17. doarnicol zice:

    ..jurnal jucăuș de poteci de dor ..roz, cu nuanțe de miau-miau!.. 😀 😀
    Idee?.. Lasă ideile pe ..coclauri de nșpe jdemii, nu le mai aduna, continuă să „ronțăi frăguțe” și să mai meșterești ceva prin jurnal ..de Pazăluța, please..u-te, k? 😉

    Apreciază

  18. Se pare că ai schimbat rochiță, fiindcă a venit ploaia. A ajuns și la tine?

    Apreciază

  19. Ş-acu m-am nimerit aici ? În vară? Că parc-aş fi Alice 😃
    Ca rochițe roz nu am vrut niciodată, da ce-i mai complicat e că tot citind am amețit cuvintele frumoase, nu de alta da nu știu ce -i aia de culoarea pisicii 😂
    Nu mă lua în serios, scriu noaptea și numa io pricep, da-mi place ce ai scris! 😊

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s