Say ciiiizzzzz

Plecând de la dilema câinelui care, după ce-şi trage sufletul, rosteşte apăsat băi, ce m-am speriat când o vorbit calu’, vreau să vă relatez pe scurt, că pe lung şi cărare pe mijloc costă mai mult, despre un apel foarte interesant pe care soarta mi-a hărăzit să-l primesc azi. Cum spuneam, sună telefonul: „ţâr, ţăr!”. Nu am spus? Bine, reiau că oricum s-a strecurat o greşeală. Deci: cum stăteam, sună telefonul. Bine, el nu a sunat la modul de „ţâr” că eram la muncă şi era pe silent. Şi dacă eram la muncă, nu stăteam că, evident, munceam. Mno, acestea fiind clarificate, continuăm.

Se aprinde ecranul telefonului, apare număr de fix cu 031. Para-ram, mi-am spus, e treabă serioasă. Ori fanii, ori domn’ presindent să-mi spună că ţara îmi e recunoscătoare că am venit şi azi la muncă, ya, ya, natürlich, sehr gut şi ce mai şprehăia el pe acolo. Răspund duios, cu vocea aia bună, de duminică „Alo?”. Aud „Bună ziua” şi, normal, răspund cu aceeaşi voce de duminică. Io v-am mai spus că am obiceiul să vorbesc cu roboţi. Nu îmi amintesc exact contextul dar ştiu sigur că v-am mai spus. Şi de această dată, că nu putea fi altfel, am realizat că la celălalt capăt al firului fără fir, era tot un fel de robot care nu numai că nici măcar n-a aşteptat să termin eu „nă ziua” ăla că a şi vorbit peste mine. Eu, consternată, am scăpat pe jos neuronii disponibili şi n-am mai putut procesa mare lucru. Mă gândeam: O fi om? Nu-i, că nu respiră şi sunt sigură că nici de clipit nu clipeşte. O fi maşină? Nu-i, că n-are frână. O fi „osia de la brişcă?”, vorba cântecului? Nu, că „aia nu se mişcă”, vorba aceluiaş cântec.
Printre atâtea întrebări, nu am înţeles decât că spunea de o promoţie, ceva cu reducere şi caşcaval şi mulţumesc. Şi, culmea impoliteţii, lucru neacceptat nici măcar printre roboţii fie ei cât de roboţi ar fi, mi-a închis în nas înainte să apuc să deschid guriţa a nedumerire.
Am fugit la cana de cafea, am luat două înghiţituri fierbinţi şi m-a lovit peste frunte o boare de deşteptăciune: „Potecuţă nebună, caşcavalul te-a sunat”.
Acum vă scriu cu ochii bulbucaţi de o altă mare nedumerire şi vă rog sfios ca o căprioară care se oglindeşte în apa cristalină de izvor (muoamăăă, ce-am scos-o pe asta) să mă ajutaţi să ies din incertitudine. Dacă vă sună şi pe voi caşcavalul, deşi ceva îmi spune că numai mie mi se întâmplă, vă rog să-l întrebaţi de unde mama ei de brânză are numărul meu. Şi calde salutări din partea mea. Că io n-am apucat că mi-a închis.
Sursă foto.