Când google încurcă potecile…

1Potecuţa se afundă-n ceaţă.
Nici nu am apucat bine să public postarea despre şefi, vacanţe şi China, că mă şi sună şefu’ (are un miros de câine poliţist, ceva de speriat) şi nici măcar n-am zis nimic de el în postarea cu pricina. „Ăăăă, nu ştiu ce să-ţi zic. A sunat o tanti pe numărul principal al firmei că vrea să ia legătura cu tine pentru nu ştiu ce carte de-a ta, n-am înţeles exact ce vrea.” Eu „hă?” din două motive 1. De ce ar suna pe numărul ăla dacă vrea cu mine şi 2. Cine să întrebe de o astfel de carte şi să o mai şi dorească? (bine, bineeee, vă spun. Există o copertă care are şi numele meu pe ea dar : 1. Nu eu sunt autorul principal, 2. Ce e scris de mine acolo nu merită băgat în seamă şi au trecut anişori buni de atunci, 3. Vă rog nu insistaţi că nu vă dau detalii, credeţi-mă, nu merită). Booon. Încerc să îi spun asta şăfului, el scapă repede cu „măi eu n-am înţeles ce vrea, i-am cerut numărul, sună tu şi lămureşte femeia”. Şi… sun.
Răspunde cu „alo”, eu apuc să spun doar „Doamna x? Bu….” şi câteva secunde rămân cu gura deschisă şi „…nă ziua, sunt…” suspendate de cerul gurii. Apoi, vreme de 4 minute nu apuc să spun nimic pentru că vorbea ea. Nu a spus nimic concret în minutele astea, atât a ţinut introducerea. Uff, nu vreau să credeţi că râd de ea sau de stilul ăsta mai… aparte să zic, Doamne fereşte! Dar, ca să înţelegeţi, trebuie măcar să vă dau indicii.

„Binecuvântată fie clipa asta în care aţi binevoit să mă apelaţi şi Domnul nostru Iisus Hristos să vă binecuvânteze gândul bun şi Maica Domnului să vă apare şi să vă răsplătească pentru bunăvoinţa de a mă bucura cu acest dar, oiţa Domnului ce sunteţi doamnă dragă, fie-vă sufletul luminat cu bunătate şi ….etc, etc… tot aşa”. Eu încercam să intervin, să nu se mai chinuie femeia, să-i spun că „ok, am înţeles ideea, cu ce o pot ajuta eu” dar nu am reuşit decât să spun un „Amin!” pe care sunt absolut convinsă că nu l-a auzit. Eu, din ce în ce mai nelămurită. Ea, din ce în ce mai cuvioasă. A făcut o pauză de un sfert de secundă, am vrut să profit de ocazie să spun ceva dar mi-a tăiat-o repede, a fost mai rapidă şi a luat-o de la început „dacă Măicuţa Domnului vă dă dorinţa în suflet de a mă ajuta să ajung la cartea dumneavoastră şi dacă prin harul Lui, Domnul nostru va face aşa încât să binecuvânteze legătura asta şi eu să pot face rost, cu ajutor de la dumneavoastă şi cu sufletul şi gândul….etc cum să ajung şi eu să am cartea dumneavoastă?”.
Eu eram blocată, vă jur. Şi copleşită dar şi blocată. M-am bâlbâit, recunosc. Mi-am cerut scuze de la femeie dar primele cuvinte au fost în genul „doamnă dar, ştiţi, eu, nu cred, nu ştiu, cartea”, adică eram paf. Am simţit că iar ar vrea să înceapă şi am intervenit dar nu că m-ar fi deranjat pledoaria ei legată de Dumnezeu şi bunătate ci pentru că mă simţeam prost să se roage în halul ăsta pentru nimic, în fond. Adică… am-dau, n-am-îmi pare rău. Nu mi-a ieşit. Iar a început cu lumină şi suflet şi oiţe. Uff…
Am intervenit. „Doamnă dragă, am înţeles, doriţi cartea. Eu cu cea mai mare plăcere aş vrea să v-o pot oferi dar unde o trimit?”. Femeia era de pe undeva din nordul Moldovei. Hăăă? Mi-a dat de tot cu virgulă. A urmat fix ce vă imaginaţi, adică o altă tură de mulţumiri, binecuvântată fie clipa… şi iar oiţe ale Domnului şi iar Amin!. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă şi ceaţa s-a risipit când a spus că ar vrea cu ajutorul Domnului să vină la mine la cabinet. Hopaaa! Am intervenit brutal (îmi pare rău dar a trebuit). Doamnă, îmi pare nespus de rău să vă spun dar e o confuzie, eu nu am cabinet. „Nu-l mai aveţi?, aoleu, ce păcat….”. Abia atunci creierul meu a început să funcţioneze şi am făcut ce trebuia făcut de la început. Dar cred că şi dacă aş fi fost deşteaptă de la început, nu m-ar fi lăsat să vorbesc. „Doamnă, dumneavoastră ce carte doriţi de la mine mai exact?”. A spus un titlu lung cam cât jumate din introducerea din care am spicuit la începutul poveştii. Nu-l mai ştiu dar conţinea cuvintele secole, canon şi alte câteva. „Doamnă dragă, nu am scris eu cartea aia”. „Cum, nu sunteţi Potecuţa Potăchescu?”. „Ba da, sunt. Dar nu am scris asta”.
Ea, săraca, a tăcut luuung. Suficient cât să îmi antrenez eu neuronii şi să lămuresc femeia, să nu creadă că îmi bat joc de ea.
„Cum aţi ajuns la mine, dacă nu vă supăraţi? Eu mă numesc aşa, am şi eu numele pe o carte dar nu pe o astfel de carte şi nici cabinet nu am”. Biata femeie a spus că i-a spus cuiva să caute pe net Potecuţa Potăchescu şi de aici…. e uşor de făcut traseul. Na, femeia şi-a cerut iertare dar tot în stilul ei aparte, adică vreo 3 minute jumate.
Cu ocazia asta am aflat că am o tiză mult mai aproape sau apropiată (o fi tot aia?) de cele sfinte decât mine. Nu am gugălit-o încă că eu nu prea gugălesc oamenii dar de data asta voi face o excepţie să îmi cunosc „geamăna” în ale numelui.

Vedeţi ce face googlelul din om?

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

32 de răspunsuri la Când google încurcă potecile…

  1. psi zice:

    potecuța potăchescu zici? ia să dăm pe google! 😀 😀 😀

    Apreciază

  2. fata veselă zice:

    :)))))) uite cum devii vedetă peste noapte!…și tu habar n-aveai!…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Sonia zice:

    Adică nu esti Potecuța aceea? Și nu ai scris cartea aia? Măăăăăiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii…. o doream și eu! ;(

    Apreciază

  4. Hai ca m a amuzat intamplarea, asa ca inainte de somnic 😀

    Apreciază

  5. Adriana zice:

    Semn că e musai să scrii o carte. Oiţa de mine ar vrea şi autograf. Mai stai pe gânduri? Eu te astept…oricât…

    Apreciază

    • Nu ştiu, Adriana…. cine sunt eu să fac asta? 🙄
      Îţi mulţumesc din suflet! Dacă va fi…. onoarea va fi de partea mea să scriu câteva gânduri pentru tine pe una din pagini. 😉

      Apreciază

  6. T's Secrets zice:

    asa ceva?! am ajuns la partea cu „oita domnului” si fac o pauza sa mor de ras. Revin prin inviere sa vad cum te-a mai binecuvantat cucoana 😀 Bun, am mai citit cateva randuri, se ingroasa gluma, deja vorbim de o adevarata turma de oi, C’mmon!!! Back to the shephard lady sa vad cum ai lamurit-o. Deci acum ca terminasi de citit rugaciunea si povestea din jurul ei, facusi o cruce mare si scuipasi in san (nu stiu sigur daca ultima parte tot la gesturi bisericesti se incadreaza dar just in case, sa fie acolo). Asadar, eu am inteles din toata treaba asta ca se doreste o Potecuta pentru oile din nordul Moldovei. Mai bine s-ar ruga pentru o autostrada – ar avea mai multi „followeri’? urmaritori? Nu stiu care-i sinonimul duhovnicesc pentru, da’ ai prins ideea. Desi cred ca eu pe a ta tot nu. Da’ dukan plus oboseala plus hai cu ziua de vineri plus ras pe alocuri = comment sui. (zen-shui). Amen! 😀

    Apreciază

    • Comentariul tău e de pus în ramă, parol! Fatăăă, îţi face bine dieta, văd. Nu că nu erai tu funny şi înainte dar zău că m-am ….. de râs.
      La oi în nordul Moldovei, zici? Cum fac oile acolo, oare? Că la noi fac „no, bee”.

      Apreciat de 1 persoană

      • T's Secrets zice:

        In Moldova din ce-am auzit vorbindu-se pe la altii – ca eu aici pe loc am devenit subiectiva si nu mai sesizez unele aspecte – oile fac „bie oi” in sensul de „hadi wai ie sh bie” – cred. Desigur va trebui sa gasec vreo Mioara sa-mi confirme, ca poate n-am mai iesit eu demult la pascut si nu mai stiu care-i trendul 😀 Nebunia tempoara nu mi se trage, cred, de la dieta – desi as fi sperat sa fie asa, ca asta ar fi insemnat ca ar fi avut leac/as fi stiut cum sa o opresc. Cred ca am uneori devieri grave de comportament si faptul ca-s asa ascunsa nu ajuta, ca macar de pudoare poate m-as mai cenzura. In rest, ce sa zic, unde gasesc de-ai mei ma simt libera sa ma desfasor, iar la tine pe blog e cam ca acasa la T asa ca – voila ! 😀

        Apreciază

        • Nici nu îţi pot explica aşa cum aş vrea cât de mult îmi place de tine aşa, cu devierile alea de comportament. Că… nici eu nu-s prea în graficul de normalitate şi dacă suntem mai mulţi, mă simt mai ferită de privirile celor „normali” care „vai că nu se face, vai că nu se poate”. Bine că pe aici sunt numai oameni faini şi nu mă feresc. Că ăialalţi stau departe să nu se infesteze 😀
          Mno, am lămurit şi treaba cu oiţele. Să bem ceva dacă tot ne zic ele, nu? Da chiar. De unde facem rost de o mioară să ne confirme bănuiala?

          Apreciat de 1 persoană

          • T's Secrets zice:

            😀 nush, eu cred ca ies pe undeva in seara asta si daca dau peste vreo oaie binevoitoare si amabila poate o agat sa o iau la intrebari. Desi poate as putea obtine informatii de acest gen si de la un cioban. Brunet, 1,80m si ochii verzi kind of cioban, sa zicem 😀 Ei si daca tot nu, imi beau baxu’ de pepsi linistita (ca la 2,5 l nu servesc in club asa ca tre sa cumpar o gramada de cutii). Cam asta-i planul 😀

            Apreciază

            • Păi, bine, T. tu în club, printre multe cutii de pepsi vrei să-l găseşti pe ăl mai kind of cioban dornic de explicaţii privitoare la graiul oiţelor?
              Ieşi şi tu undeva … pe-un picior de plai, gen 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • T's Secrets zice:

              no, ca ma duc in scop recreativ si mai ales pentru ca acasa nu m-ar lasa vecinii sa ascult muzica la fel de tare. Ciobanii si mioarele is zgomot de fundal de obicei – doar ca acum daca tot e cazul de lamuriri am zis sa imbin utilul cu brunetul ca sa nu fie pierdere de night out. 😀 plus ca T e pe cale de a se calugari, asa ca sper sincer ca ai notat pe undeva numarul de telefon al uratoarei de chestii sfintec- in caz ca va trebui sa iau legatura cu cineva din domeniu pentru indrumari 😀

              Apreciază

            • Dacă te primesc ăia la călugărie, nu că ar avea motive să nu, să îmi păstrezi loc în faţă la Bobotează. Păstrează-mi două sticle cu apă sfinţită că nu se ştie.
              Auzi? Da’ ce-ţi veni?

              Apreciat de 1 persoană

            • T's Secrets zice:

              pai, in ce ordine vrei sa-ti enumar ce-mi veni? 😀 Nu-mi veni tocmai, ma lua cu lene 😀 Desigur ca nu that lene incat sa ma tarai pana la vreo manastire la care sa nu ma alse sa mixez ce vreau eu in boxele lor 😀

              Apreciază

            • Vezi că acolo mixezi la toacă şi cam atât. Doamne iartă-mă! gura păcătosului…

              Apreciat de 1 persoană

            • T's Secrets zice:

              ar iesi un trance misto, zic 😀 si cu iste vocals asa pe fundal 😀 Si de lumini si lasere se ocupa babele cred :)))

              Apreciază

  7. ovi zice:

    vreu si eu cartea… dar aia scrisa si de tine…
    chiar o vreau…

    Apreciază

  8. Și eu o vreau și dacă mă gândesc/gândești bine ar trebui s-o am. Și-o merit rău, mai ales zilele acestea 😀
    M-a pufnit râsul rău când am văzut numele tău. Auzi, Potecuța Potăchescu… Hi, hi, hi 😀 😀 😀

    Apreciază

  9. Să mai zică lumea că românii nu-s atrași de lectură! Nici nu apuci să scrii o carte și deja ești asaltată de cititori! 😉

    Apreciază

  10. Ana zice:

    Pe partea de Romania ,sfantu’ Gogu cam da cu virgulite…Se intampla destul de des si nu esti singura… 😀
    Potecuto , zi multam’ si fa-ti crucita ca femeia te-a binecuvantat si nu a fost vreuna care sa te confunde cu amanta lu’ barba-su…. 😉 Me-ntelegi tu! 😛

    Apreciază

    • Ana, dar nici nu m-am gândit să nu zic mulţam. Femeia a fost cât se poate de ok. Numai că nu sunt eu învăţată să fac faţă acestui tip de abordare, acestui limbaj laic.
      N-avea cum asta. Sigur amanta lu’ bărba-su nu-i aşa faină şi deşteaptă ca mine 😀 😀
      Măi, googlelul ca googlelul. Partea faină fuse că numele era la fel, am, aşa cum am zis, numele pe o carte aşa că de aici toată târăşenia. Că altfel conversaţia ar fi durat muuuult mai puţin.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s