Una mie, una ţie…

Vă vine să credeţi sau nu, am preluat o leapşă. 😀 Nerugată, neinvitată, nesilită, ne. Eu, de capul meu, de bunăvoie. Asta-i premieră aşa că dau de băut. Am luat-o de la April care, aşa cum se face, a luat-o de la altcineva. Şi eu, hop-ţop, că vreau şi eu. No, mă mai apucă şi pe mine, ce vreţi să fac? Să… şi anume:

Dacă eram o lună, aş fi fost…  martie. De fapt, sunt martie. Sunt toată martie. Şi buletinul e de acord, să n-avem vorbe la proces. Şi dacă aş fi fost o lună-lună, aş fi fost lună plină.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost… luni. Era luni când m-am născut. Mda!, martie, luni. Şi n-a fost chiar atât de rău. Cum ar veni, iarbă-neiarbă, te poţi naşte chiar şi lunea dacă aşa-ţi vine că nu păţeşti nimic. Nu, zdranga din capul meu e de la altceva.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost… dimineaţă. Că dimineaţa de luni e o energie anume în aer 👿
Dacă eram un animal marin, aş fi fost… ăăăă delfinul e? Dacă da, din ăla. Că e genul la care oamenii spun „uuuaaaai, ce drăăăguuuţ!”.  Şi io merit! 😛
Dacă eram o direcție, aş fi fost… tăt înainte. Că altfel mă pierd.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost… mama lui Ştefan cel Mare. Bre, fără femeia aia… ciuciu tot ce-a fost după.
Dacă eram o planetă, aş fi fost… Marte. Numa’ aşe, să văd cum e.
Dacă eram un lichid, aş fi fost… nectar. De ce? De piersici.
Dacă eram o piatră, aş fi fost… bolovan. Aici nu mă ştiu la astea şi sunt sinceră, nu caut pe google să par deşteaptă. Deci: ce sunt eu, copii? Bolovan, logic.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost…  pui boboc de raţă. Pentru că 1. sunt măcănitori şi ameţiţi. Ca mine 2. Demult, tare demult, o tanti care vindea blugi cu o croială imposibilă (genul ăla buni în talie, cu 3 mărimi peste lungimea bună sau lungime bună, extra largi sau extra strâmţi la talie), mi-a spus, când s-a prins că nu cumpăr nimic, că am corp de răţuşcă şi de aia nu îmi vin. Prima dată am zis că-i de bine şi am zâmbit. După ce a revenit neuronul plecat în delegaţie, am zis în gând (că numai aşa pot răbufni) #¤%& pe tine şi pe marfa ta şi de atunci n-am mai dat în magazinul ăla. Şi 3. Pentru că d’aia.
Dacă eram o plantă, aş fi fost lăcrămioară. Fără comentarii!
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost chitară. Aş da orice, oricui e dispus să mă înveţe să cânt. Adică nu, reiau. Aş da orice, oricui e dispus să-mi dea nişte talent. Măcar juma de kil.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost… emoţie.
Dacă eram un sunet, aş fi fost… alarma deşteptătorului. Toată lumea o înjură dar nimeni nu se împotriveşte.
Dacă eram un element, aş fi fost… n-am înţeles la ce element de referă autorul.
Dacă eram un cântec, aş fi fost… doină.
Dacă eram un film, aş fi fost… filmul vieţii mele.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost… Potecuţa Cosânzeana şi cei 7 uriaşi din Pădurea Adormită ca Zăpada.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost… reducţie. 😀 😀
Dacă eram o aromă, aş fi fost… cafea. Aromă de cafea. Lapte cu aromă de cafea. Deja scriu prostii, fac o pauză. De cafea.
Dacă eram un gust, aş fi fost… acrişor. dulce. amărui. Şi astea nu se discută deci punct.
Dacă eram o culoare, aş fi fost… culoarea ochilor mei. 😯
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost… siebenhundertsiebenundsiebzigtausendsiebenhundertsiebenundsiebzig
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost… asta 🙄
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost… n-aş fi fost. Refuzam să mă nasc, lăsam copiii să se bucure de viaţă.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost… Tweety.
Dacă eram o formă, aş fi fost… cilindru. Nu ştiu de ce.
Dacă eram un număr, aş fi fost… 0740xxxxx
Dacă eram o maşină, aş fi fost… una de tuns iarba.
Dacă eram o haină, aş fi fost… aici e problemă cu accentul şi nu vreau să cad în capcană 😉

Dar, pentru că nu sunt nimic din toate astea…. sau, poate, pentru că sunt puţin din fiecare, semnez doar: (o) potecuţă. Şi mă-nclin!