Da’ pita cu unsoare ce-avea?

1După ce iei decizia radicală de a nu te mai certa cu televizorul care-ţi înşiră detaliat ce a mâncat, ce a îmbrăcat şi ce a furat agonisit o doamnă care a fost mama uneia de e fiica unuia care a murit demult, hotărăşti la fel de brusc să nu te mai minunezi de prognozele care-ţi împrăştie păru’-n patru zări şi-ţi clatină şi amintirile din clasa a 2-a. Ce să faci, ce să faci? Zbang! Stomacul te gâdilă la neuronul rămas liber de contract şi-ţi vine ideea că ar bine să cauţi bucătăria. Ştii din şcoală, de când făceai desen tehnic, că te-a pus profa să faci schiţa casei tale şi era pe undeva şi un pătrat pe care scria „bucătărie”. Dacă o aveai atunci, trebuie să o ai şi acum. Cum pretenţia ta de gospodină cu nas fin trebuie satisfăcută, sa-tis-fă-cu-tă, nu poţi găti barabuli’ că se dă peste cap feng-şuiu. Cauţi pe net reţete sofisticate. So-fis-ti-ca-te. Şi dai peste „pui pe pat de fructe uscate”.

Padabam! asta sună destul de jmecherit. Citeşti, în grabă, ingredientele necesare în timp ce cauţi coşuleţul pentru piaţă: pui, piersici uscate, prune uscate, migdale prăjite, baton de scorţişoară, o pară, broccoli, brandy, reducţie de sos de fistic, rucola, ceapă roşie. Simplu.
Pe drum admiri copăceii în floare, le zâmbeşti copiilor, dai bună ziua băbuţelor, păşeşti suav în balerini. Şi, ajunsă în faţa tarabelor, simţi un fel de gol. Nu în stomac. În cap. Exact în creier. Ce cauţi tu acolo, ce ai de cumpărat? Îţi aminteşti vag ceva de un pat dar nu mai ai habar din ce era patul aşa că îţi pui imaginaţia în aplicare. Din ce îi poţi face puiului un pat comod? Din frunze de salată, logic! Dăăă! Cumperi salată ca să scapi de privirea duamnei de dincolo de tarabă care te bănuieşte de boli ascunse că prea rătăceai prin aer de parcă te uitai după musculiţe care cântă „treceţi batalioane…” în timp ce sar cu paraşuta. Te mai agăţi şi de o legătură de pătrunjel că sigur era ceva verde pe acolo. Parcă scria de o legătură de ceapă verde, nu? Ai suflet bun aşa că iei trei, să nu rămână puiul fără pat.
Pe drum intri şi într-un magazin dar, pentru că netul pe telefon merge prost exact când ai tu nevoie să meargă bine, nu nimereşti neam siteul cu reţeta. Şi cum deja ai stat în faţa standului cu condimente butonând telefonul suficient cât tanti de la casă să între în fibrilaţii că eşti de ANAF dar nu suficient cât să te dezmeticeşti ce vrei de acolo, iei la repezeală o punguliţă cu mărar uscat, una cu piper şi una cu praf de boia. Să fie, să nu duci lipsă.

Întoarsă acasă, te confrunţi cu realitatea cea crudă, adică cu reţeta. Nu-i nimic, merge ş-aşa. Deci? Ce trebuie? Pui. Avem. Piersici uscate avem? N-avem. Ba avem. Dar în compot. Care-i diferenţa? Astea nu-s uscate, în rest tăt piersici îs. Bun, le aşezăm în tavă. Prune uscate avem? N-avem. Nici nu ne trebuie, sărim etapa asta. Migdale prăjite? Nici, trecem mai departe. Baton de scorţişoară? Numa praf de la vinul fiert la Crăciun. Bun, hai că mai ai puţin şi gata reţeta. O pară! Shit! Mergi iar la magazin? E deja târziu, nu merită efortul. Nu putea să fie măr? Chiar aşa! Nu poate să fie măr? Două mere lângă compot de piersici şi e rezolvat. Broccoli? Nu. Dar avem salata, tot verde e. Brandy. Hăţ? Pălincă şi next level. Reducţie nu e dar înlocuim cu sos de roşii, rucola nu dar punem ceapă verde. Hop! Ceapă roşie!! Pe asta n-o mai înlocuim nu nimic că ceapa nu pică bine seara. Şi cum n-ai dat degeaba banii pe toate prafurile alea, torni fără milă, să fie de sufletul puiului. Şi mărar şi piper şi boia. Mai departe? Nu e mai departe. Asta a fost. Mai uşor decât ai sperat. Aşezăm cu atenţie puiul în cuptor şi răsuflăm uşuraţi că am bifat o fiţoşenie culinară.

După aproximativ 40 de minute în care puiul s-a lăfăit pe pat de chestii incerte, tragi aer în piept şi, în şoaptă să nu audă vecinii, trimiţi semnale SOS de :”bună seara, aş vrea să comand o pizza, vă rog….”

P.S Să nu cumva să îndrăzniţi să credeţi că-i despre mine…. 👿

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Da’ pita cu unsoare ce-avea?

  1. GEGELUTZ zice:

    Duaaaamne, cum să îndraznim să gândim aşa ceva despre tine!!!??? Eu, ca de obicei, cu nedumeririle: tu de listă de cumpărături nu ai auzit până acum? Eu şi cu 3 liste prin buzunare şi tot mai ratez câte ceva( de obicei pe ăl mai musai dintre toate, că mă mai fură peisagiul). Booon, următoarea întrebare: treaba asta, care, evident, nu are vreo legătură cu persoana ta, are loc chiar prin zilele noastre, că ziceai de nişte balerini şi, cum pe la mine a plouat azi cu nişte ghiulele de ghiaţă, mă gândeam cu milă la picioruşele sărmanei gospodine( hai să o numim aşa, de dragul jocului)? Şi aş mai avea o neclaritate, cu riscul de a mă face de tot râsul: ce mama naibii mai este şi reducţia aia de nu_mai_ştiu_ce?

    Apreciat de 1 persoană

    • Fatăăă! Nu mă pot şi anume face de tot râsu’ că nu ştiu ce-i aia reducţie. Da’ am mai auzit pe la ăştia cu master chef şi cică se poartă, e în trend adică. Pe cuvânt că nu-i real ce am scris. Mi-am imaginat numa cum aş face io. Că la reţete din astea fanteziste, îs total pe lângă poşat şi creme brule şi alte parapazlâcuri. No, ai înţeles ceva?

      Apreciat de 1 persoană

      • GEGELUTZ zice:

        Daaaa, m-ai spart cu poşatul tău! 😀 Vezi ce păţesc eu dacă nu mă uit la emisiunile alea? Mă fac de băcănie! Real-nereal, ai dres-o bine, aş zice eu, chiar sunt mândră de tine, nu m-ai făcut de ruşine definitiv! 🙂

        Apreciază

  2. Monik zice:

    :))) De-li-cios!! textul tau. ca de pui, am niscai indoieli 😉

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mugur zice:

    Sincer, m-aș întoarce la pita cu unsoare! 🙂 Chiar îmi este dor de ea!
    În rest, prefer mâncărurile S I M P L E . Așa mi-s eu!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Drugwash zice:

    Te-ai scos la milimetru! Da’ m-am rîs… şi m-am rîs… XD Că cam aşa fac io. Adică… ce caut io în piaţa mea?!

    De operaţiunea aia cu P de-i ziseşi Ginuţii nu mă leg, că aşa dislexic cum mi-s şi împiedicat la deşte, mi-e c-apăs pe I în loc de O – că tot îs ele alăturea de-o viaţă – şi-apoi mă ocărăşti că m-am… oarece pe blogu’ tău. 😛 XD

    Apreciază

  5. psi zice:

    nimic nu cred, mvaaai! :))))) da’ parcă seamănă cu ceva, cu cineva… mi-oi aminţi eu şi-ţi spui!

    Apreciază

  6. 😀 😀 😀 Să nu te superi pe mine (numai de data asta, promit) dar nu mi-ai făcut poftă. Prea hodinit era puiul acela, în patul acela… Dar am râs!… Mi-ai colorat seara. 😀

    Apreciat de 2 persoane

  7. De l-anceput vreau să vă zic că n-am unsoare de porc, numa’ slănină cu ceapă verde, brânză de capră și pălincă, of course. Pot pune și-un pui la cuptor, da’ fără niciun pat, că-i bun doar cu cartofi fripți alături. Numa’ flămânzi să fiți! 😉

    Apreciat de 2 persoane

  8. Ana zice:

    Lase , breo Poteco , tu ai facut puiu’ pe pat , io l-am pus pe baldachin si-o ajuns direct in ghena…deci , te rog,da? 😛 👿
    Mah , nu suna rau ce ai facut matale acolea , da’ parole d’honore , daca ai fi pus neshte pastarnac taiat pe jumate , morcov asisderea , neshte telina taiata cuburi mari , o ceapa taiata in patru , rozmarin , sare , piper , boia , olecuta de vegeta si un dej’t de apa ,ungeai dihania cu sare , piper si ulei de masline , acopereai cu o folie de aluminiu si dadeai 40’sh de minutele la cuptor acoperit si alte vreo 15 fara folie , ai fi halit si oasele… 😉
    Iar salata o amestecai separat cu ceapa verde , turnai putin ulei de masline , zeama de lamaie si asezonai cu sare si iesea un festin…
    Las’ ca nu-i bai..numai cine nu greseste nu invata. 🙂
    Te pup Potecuto si sa ai zi faina!

    Apreciat de 1 persoană

  9. M.C. zice:

    „Deci” chestia aia n-aș mânca-o nici dacă ar fi presărată cu praf de aur. Și n-am nimic cu piersicile din compot, căci nici de rața cu portocale nu m-aș atinge, oricât de fițoasă ar fi ea.
    Ori mănânc salată de fructe, ori ciulama de carne. Combinația între cele două stârnește sistemului meu digestiv o încurcătură de mațe 😆

    Apreciat de 3 persoane

  10. Pingback: Una mie, una ţie… | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s