Cum am fost eu spion şi corespondent de război în acelaşi timp

1Am citit, în timp, foarte multe articole cu şi despre vise. Vorbesc de visele alea din timpul nopţilor sau al zilelor, în cazul norocoşilor care mai dorm şi ziua. În cele mai multe, informaţia că era vorba despre un simplu vis, era păstrată pentru final. Dar erau atât de bine scrise, încât citeai cu sufletul la gură. În puţine cazuri am fost dezamăgită aflând că nu s-a întâmplat în realitate. No, eu vă spun de la început că e vorba despre un vis din două motive: 1. nu am talentul necesar să vă scriu atât de… cu suspans şi 2. nu vreau să păcătuiţi în a treia zi de Paşti, urându-mi de dulce că v-aţi pierdut timpul citind despre… nimic.
Aşa că vă spun din start ca să nu avem vorbe la proces. Dar eu zic să citiţi că merită 😀 Vorba aia, nu în fiecare noapte se duce omu’ în război.
Nu ştiu dacă am nevoie de psiholog, nu ştiu ce ar spune cineva care se pricepe la descifrat vise. Cert e că pe mine m-a ţinut cu sufletul în gât. Dar să purcedem, zic :

Potecuţa era reporter. Şi ca orice reporter care se respectă, eram dotată cu una bucată cameraman. Nu i-am văzut ochişorii în vis dar ştiam că e acolo. Şi eram fix în…. Sarajevo!! Nu mă întrebaţi cum am ajuns acolo, posibil am primit o primă grasă de la şef. Eram în casa unui sârb înalt, foarte solid, cu barbă, ochii albaştri şi păr lung şi neîngrijit (iep, îl văd şi acum ca şi cum e în faţa mea). Făceam un reportaj despre ceva legat de istorie. Omul avea în casă un soi de muzeu cu multe vase vechi şi obiecte folosite de strămoşii lor. Eu întrebam, el răspundea. Vorbeam în engleză dar el nu prea ştia limba aşa că multe chestii le explica prin semne. La un moment dat, a apărut o doamnă despre care, tot prin semne, mi-a explicat că e un fel de menajeră în casa lui. Bun. Pe un raft al „muzeului”, am văzut mai multe bucăţi de lut rupte şi o poză cu un picior cu multe răni pe el. Am întrebat ce e aia şi doamna mi-a făcut semn să mă aşez şi să îi dau piciorul. În timp ce îmi întindea o pastă la gleznă, îmi spunea mai în engleză, mai prin semne, că aşa erau trataţi cei care îşi luxau gleznele în război 😀 (de parcă vorbea de o bătaie cu perne) li se punea lut care se întărea şi ei se vindecau. Am arătat apoi spre poza cu piciorul plin de răni, moment în care tanti a luat o rangă şi a început să lovească în lutul ăla întărit pe piciorul meu. Am înţeles rapid de unde erau urmele (că eram reporter deştept, daaa?) şi am încercat să îmi smulg piciorul. A iesit cu călcâiul format de lut cu tot dar a rămas un superb sabot maro.
Eiiii şi de aici începe chestia mişto că, în timp ce tanti strângea resturile, fără să schiţeze un gest, ca şi cum îmi explica în continuare ce şi cum, a început în cea mai neaoşă românească, să îmi spună că are nevoie disperată de ajutor, că e sechestrată în casa sârbului, că e bătută şi exploatată şi că numai noi o putem ajuta. Eu, şocată, fac semn cameramanului să pornească camera dar să o lase în jos, să nu se prindă sârbul. Zâmbeam şi gesticulam ca şi cum ne interesau obiectele de pe pereţi dar vorbeam în limba română, cum să facem să o ajutăm. Sârbul nu schiţa nimic. Spre final, doamna a plecat, noi am rămas cu sârbul. Am dat frumos mâna cu el, eu am făcut o plecăciune în semn de mulţumire, el a făcut la fel şi am vrut să ies din casă. În curte, vreo 4 vlăjgani. Cameramanul a fugit şi sârbul m-a prins de haină, m-a trântit de perete şi mi-a ţipat, tot în limba română „bă, voi sunteţi spioni!! Aţi venit să filmaţi războiul nostru să îl arătaţi la voi în ţară? Ce te bagi tu în treaba noastră?”. M-am luptat cu el şi am spus „Nu, noi am venit să înregistrăm muzică sârbească, ştiţi că în România e tare căutată”. Padabam! Inteligent răspuns!
Nu ştiu dacă sârbul a înghiţit găluşca, ştiu că m-am trezit cu pumnii încleştaţi şi tare speriată.

Am râs singură după ce am băut cafeaua dar pe cameraman nu-l iert că m-a lăsat singură la greu. Deci? Sunt sau nu nebună? Aveţi habar ce pisici căutam eu în toiul nopţii în Sarajevo? Voi ce mai visaţi?

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Cum am fost eu spion şi corespondent de război în acelaşi timp

  1. Cosmisian zice:

    E bine ca nu sunt singurul care isi chinuie noptile cu astfel de vise. Potecuto, tot ar trebui sa te intorci sa o salvezi pe tanti…

    Apreciază

    • Acolo e nevoie de trupe serioase, n-auzi că sârbu’ e periculos şi mai şi ştie limba română? Ştii cazurile când mergi într-o ţară străină şi, sigur fiind că nimeni nu ştie limba, începi să vorbeşti de unul sau de altul şi se trezeşte cineva din jur să îţi ureze o zi bună în limba ta?
      Aşa fu cu sârbu’ meu. Numai că el m-a luat la bătaie 🙄 Asta după ce ne-am chinuit să înţelegem ce spunea în engleză. Horror!

      Apreciază

  2. Irina zice:

    Deci nu sunt singura nebună care trăiește adevărate romane în somn 😆 . Păi eu am fost , pe rând, Sailor Moon (s-au dus vremurile alea), apoi spaima vampirilor, ba m-am luptat chiar cu Lucifer în persoană (la mine rămăsese speranța salvării omenirii). În rest, am avut și vise mai credibile, dar la fel de complexe și de întortocheate. Ba eram pe la Poli, cercetând nu știu ce așezări subterane, ba mă plimbam prin grădini cu flori nemaivăzute și ape cristaline 🙂 .Ultimul a fost chiar noaptea trecută. Se făcea că fosta directoare revenise la putere și mă chemase să semnez fișa postului, conform căreia-minune dumnezeiască, nu alta-nu mai răspundeam de afurisita de comisie din care încerc să scap de vreo cinci ani, timp în care mi-am dat demisia de vreo două ori, apoi am revenit în funcție mai mult silită decât de bunăvoie 😉 . Dezamăgire de nu pot descrie în cuvinte când m-am trezit și am realizat că e doar un vis și că probabil va trebui să îmi mai dau demisia o dată, cu toate consecințele pe care aceasta le implică 😆 .

    Apreciat de 3 persoane

    • Wow!!! Irina, da’ tu visezi, nu te joci 😀 Ce personaje interesante ai fost, mai că te invidiez, zău!
      Asta cu directoarea… dacă îţi doreşti atât de mult să scapi de asta, poate, poate… 😉
      Chiar la Poli? Fără noi? Nu-i frumos!

      Apreciat de 1 persoană

  3. papagigli zice:

    La mine e mult mai simplu. Nu ca n-as visa si eu, ca doar nu-s pom, dar intrucit am o memorie extrem de selectiva, nu-mi amintesc prea multe din ceea ce vizionez, treaz fiind, cu atit mai putin cind nu stiu de mine. 😆
    Totusi, recurgind la logica, nu la memorie, ceva ma face sa cred ca in poza postata s-a strecurat o inadvertenta. Cind eram de virsta pustiului, n-aveam cum sa visez sutiene, intrucit alaptarea mi se administra numai topless 😆

    Apreciază

    • De multe ori nu îmi amintesc nimic din ce visez. Totuşi, unele vise se pare că mă ating atât de rău încât ţin minte toate detaliile. Ca şi acum.

      Măăăăi, măăăiii! Eu mă gândeam că trec copii pe aici, nu era frumos să o las pe tanti fără sutien, zău aşa! 😀

      Apreciază

  4. july zice:

    https://www.youtube.com/watch?v=ed6uyNqh-pY si vin chiar daca nu stiu sarbeste :)))

    Apreciază

  5. Vezi, daca ai mancat prea multe proteine de Paste? 🙂
    Eu n-as avea nimic impotriva sa plec si la razboi, sa vizitez si Sarajevo sub asediu, numai sa fie si Bruce Willis cu mine! Daca tot e vis, apoi sa fie de …vise, taica! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Dacă era Bruce cu mine, îl făcea bucăţi pe sârb înainte de concepere. Şi unde mai era sperietura mea? Vezi? Eu tot pe Collin îl prefer. Şi numai să fugă cu camera în braţe şi să mă lase de izbelişte. 😀 😀

      Apreciază

  6. Bănuiesc că ai cinat ceva greu înainte de a te culca, că așa mi se întâmplă și mie. Dacă beau doar un ceai sau un pahar cu lapte, seara, visez erotic în orele dimineții și parcă nu m-aș mai trezi! 😉

    Apreciază

  7. D. nu ești nebună. În schimb ești comică când întrebi asta și când scrii uneori năstrușnic. Cât despre vis…tare! Râd!

    Apreciază

  8. vax-albina zice:

    Ce vise deosebite ai. Eu visez (repetat) că am pierdut cheia de la camera de cămin sau că trebuie să ies la pensie şi că nu am luat ultimul (?) examen la facultate. Stresuri, frate.

    Apreciază

  9. noradamian zice:

    Culmea e că pare f. veridic 🙂

    Apreciază

  10. Maria Itu zice:

    Potecuţo, eu am visat (şi nu doar o dată) că eram pasageră pe Titanic sau că eram nepoata reginei Angliei! :)))) Să nu mai spun de visele care uneori se desfăşoară în limba franceză, limbă pe care eu o cunosc la un nivel moderat, dar care în somn devine limba mea maternă.
    Cât despre visul tău… nu-mi place. Mie-mi plac visele în care sunt pe plajă în Maldive sau în Bahamas, aşa că nu pot decât să-ţi urez şi ţie astfel de vise, mai calde şi mai frumos colorate! :))

    Apreciază

    • Plecăciuni, Alteţă! 😀
      Ciudate vise ai şi tu, batem palma!
      Dacă ţie nu ţi-a plăcut visul deşi doar ai citit despre el, îţi dai seama ce-am simţit eu, „ghiata” de mine?
      No, promit că prima dată când visez plaje însorite, te iau cu mine sub umbreluţă! Te pup!!!

      Apreciat de 1 persoană

  11. psi zice:

    cam 3759% dintre visele mele le uit imediat ce deschid ochii. poate pentru că în majoritatea cazurilor, atunci când deschid ochii madam mufarina e cu nasul în faţa mea şi pufăie să mă dau jos. deci… mă tem că pe tărâmuri onirice ţi-aş fi un însoţitor… amnezic.

    Apreciază

  12. succesulpe zice:

    Necunoscute sunt căile Domnului 😆

    Apreciază

  13. Movie Zone zice:

    uneori visele pot fi un bun subiect de film…asa de un scurt-metraj 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s