No, hop şi eu! M-am învârtit pe aici zilele astea dar nu am reuşit să-mi mituiesc neuronul să scoată ceva demn de atenţie. S-a tot scremut dar tot nimic. Ştiţi cum sunt? Cam ca după o vacanţă în care nu deschideam nici măcar dulapul în care aveam cărţile şi caietele şi mă trezeam cu o zi înainte de teză că stau cu ochii pe tavan şi nu se lipea nimic de mine. Ce să şi fac? E de la planete, sigur. Altfel, eu sunt o briliantă. Acum, dacă tot am trecut pe aici, vreau să mă fac de râs. Dar de data asta mă fac cu folos că şi învăţ ceva. Să vă explic. Undeva, în drumul meu spre casă (sau spre muncă, depinde din ce punct plecăm cu povestea), e un aprozar. Frumos, dotat, pe înţelesul meu.
Şi de acolo mă pricopsesc cu de detoate. Şi tot de acolo aflu şi eu noutăţile, gen : a apărut leuşteanul, s-a făcut salata, e sezonul leurdei, etc. Că la piaţă nu mă duc că nu ştiu de ce mă duc. Adică eu aş vrea pepene roşu dar ştiu că mă duc degeaba azi după el. Asta ştiu. Dar de verdeţuri nu ştiu când şi cum apar. Aşe că aprozarul ăla e un fel de gugăl agricol pentru mine. No, rău a fost că l-au ţinut închis o lună şi ceva. Aşa că am ratat nişte frunze verzi cu ocazia asta dar recuperez. Ieri, minune, rafuri pline. Şi am văzut două cutii care conţineau ceva despre care am auzit, posibil să fi mâncat dar sigur n-am gătit niciodată. Dar vreau. Şi parcă n-aş vrea să rămân cu vrutul. Ştevie şi lobodă. Mno, io am găsit nişte reţete pe net dar dacă sunt habarnistă cu diplomă, cum să fac? Aş avea o scuză. Să zicem că în zona mea nu se prea foloseşte. Se pune? 🙄 Şi că până acum n-am avut atâta voinţă să fac experimente cu frunze. Asta se pune? Am văzut că se face şi ciorbă şi ceva ce seamănă cu spanacul şi nu mai ştiu. No, de unde să ştiu cum e mai bun? Ce mă sfătuiţi? Cum e mai bună loboda? Că, dacă îmi amintesc eu „vorbe de duh”, nu are o reputaţie prea bună, parcă. Nu vă pun să-mi scrieţi reţete, nu fugiţi. Dar măcar să îmi spuneţi. Ştevie sau lobodă? Ciorbă sau ca spanacul? Sau poate tort? Foie gras? 🙄
Serios că mă interesează. Dar am scris asta şi ca să pot scrie mai încolo cum câştig eu beutură care vine prin curier. Şi ca să nu credeţi că sunt numai beutoare, prima dată să mă dau gospodină, zic 😀
„Aşa, şi ce-i cu asta? Ce a vrut să zică pân’ la urmă?”. Păi, eu am spus că am neuronu’ în continuă scremere.
Cel mai verde lucru pe care l-am mâncat eu vreodată a fost un măr. Bine, au fost mai multe mere, dar vorbesc la modul general! :)))
Deeeci, dragă Potecuţă, nu ştiu cum te-aş putea ajuta altfel decât prin a-ţi spune poftă bună şi că ai un mare like din partea mea pentru alimentaţia sănătoasă.
ApreciazăApreciază
Maria, nici eu nu-s vreo vegană, raw vegană, ecologistă, din astea. Nu. Mă apucă destul de des poftele de salate şi de „verde”. Dar mănânc şi cartofi prăjiţi 😳
Ai fost super tare cu verdele ăla 😀 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
I love ciorba de lobodă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vorbeşti serios? Da, auzi? 😳 aia e acrişoară? Sau de ce zice la reţetă că se pune borş numai dacă mai e nevoie de acru în plus? E stricată reţeta sau? 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e acrișoară… dar poți pune și borș sau sare/zeamă de lămâie (cred)
ApreciazăApreciază
Am notat 😉 Dacă e comestibilă, te invit 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Yupiii!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Loboda se pune în ciorbele de primăvară, alea bogate în verdeață, alături de urzici și ștevie. Ciorba poate fi de cartofi sau fasole. De fapt nu sunt tocmai ciorbe fiindcă se acresc obligatoriu cu borș. Adică sunt mai degrabă borșuri. 🙂
Ștevia o poți găti în mai multe feluri. Fiartă simplă, merge cu ouă ochiuri. Sau poți face ceva gen piure dar la ăsta pui și usturoi. Tot așa poți face un piure de urzici cu usturoi dar mă îndoiesc că la aprozarul tău aduce urzici. 🙂 Sau, ca să ne întoarcem la ștevie, ca mâncare, adăugând un sos dintr-o roșie și ceapă călită și apoi orez fiert separat. Eu așa știu.
ApreciazăApreciază
Ciorbă de două ori. am două voturi până acum 😀
Sună bine piureul ăla cu usturoi, nu cred că are ce să nu fie bun…
eu nu ştiu de ce aia nu e ciorbă că e borş. Dar nu contează cum se numeşte, dacă a acru sau picant, e clar foarte bun.
ApreciazăApreciază
O chestie care mi-a scăpat. Verdeața nu trebuie super-fiartă că i se duce tot dichisul. O pui la sfârșit și mai lași doar să dea de-un clocot.
ApreciazăApreciază
S-a notat şi asta. Mulţam!
ApreciazăApreciază
E bine, am reţete, am sfaturi. Aştept şi alte sugestii
Poate pân’ la aprozar uit că îi zice lobodă la lobodă şi nu mai ştiu ce voiam să cumpăr 😀 😀
ApreciazăApreciază
Eu ți-aș recomanda o salată de spanac verde, eventual și leurdă. Se face rapid, e foarte sănătoasă, vitaminele fiind în stare nealterată, și o poți combina și cu alte verdețuri. Eu de exemplu, mai pun roșii sau ardei roșu, ceapă sau usturoi verde, măsline. Iese o minunăție!
ApreciazăApreciază
Uite, salată cu spanac nu am mâncat dar mi-ai dat o idee bună! Mulţumesc!
Da, da, da pentru leurdă! Am spus că sunt fan!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu de trei zile mănânc leurdă, dar nici cu soțul nu mă întâlnesc seara în pat!…:))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mananc nimic verde! Cred ca daca trebuia sa-mi placa buruienile , Dumnezeu ma facea capra, nu om. Fac foarte rar cate o ciorba de legume cu tot ce-mi iese in cale, mananc doua linguri fiindca ma incanta aroma apoi o arunc. N-am nici macar porc, sa am cui face donatie, iar cainele Max refuza sa fie vegetarian.
Daca ar fi sa ma gandesc la ceva verde-verde, m-as gandi la verde de Paris, da’ nu stiu sa-ti zic daca e mai bun in ciorba sau in tocanita. 🙂
ApreciazăApreciază
😀 😀
Eu spun că sunt o ieduţă, aşa. Că nu mă fac singură capră, am şi eu mândria mea 😀
ApreciazăApreciază
Ciorba de lobodă e extrem de simplă şi răcoritoare. Eu prefer s-o consum rece, pe timpul verii. Am făcut o singură dată din ce-a ieşit prin grădină, am şi uitat cum. Parcă la fel ca ştevia, doar că nu se pun cartofi ci doar un pic de orez.
Ştevia, în schimb, merge şi ca ciorbă şi ca mîncare. Pentru ciorbă se fierbe cu cîţiva cartofi tăiaţi cubuleţe şi o mînă de orez. Pentru mîncare se opăreşte întîi, apoi se scurge, se toacă, se căleşte în uleiul în care s-a călit în prealabil ceapa, apoi se adaugă rentaşul, se mai fierbe un pic şi gata.
Nu uita s-o cureţi de cotoare, ştevia! 😉 Ah şi Nick are dreptate, ambele ciorbe ies perfect numai cu borş!
Am grădina plină de ştevie, altceva nici nu iese în afară de ea şi hrean. Da’ am şi-o lene să gătesc… mai ales aşa accidentat cum sînt.
Hai, spor la gătit şi poftă mare! 🙂
ApreciazăApreciază
Ciorba a obţinut multe voturi, ciorbă am făcut. Borş de la mama lui nu am dar am improvizat şi e comestibil. Mulţam!
Accidentat? Da ce păţişi?
ApreciazăApreciază
Apoi loboda nici nu cred că se pretează la altceva – cel puţin din cîte ştiu. Ştevia e mai „maleabilă”. 🙂
Nu-i greu de făcut borş în casă, da’ durează un pic. Acu’ că s-a încălzit (sper s-o ţină aşa!) tre’ să pun şi eu de un borcan mare de borş, că ce-i pe piaţă e scump şi prost. Ştevia a împînzit deja grădina şi n-am mai gustat o ciorbă de aproape juma’ de an. 😉
Mnoh, de alea rele să nu vorbim, că deja-s spre bine – pot să dorm şi pe stînga acum. 🙂
Poftă mare! 🙂
ApreciazăApreciază
Eu sunt pe aceeași pagină cu tine, așa că am intrat să-ți spun că la capitolul ștevie/lobodă pe mine să nu te bazezi. 😀
Mie îmi place tot ce e verde (oi fi capră? :)) exclus verde de Paris. Deocamdată. ;D
Dar mi-ai răsucit niște amintiri când ai zis de „beutură”, că aveam niște oameni dragi acolo la tine, la Sibiu care așa vorbeau. (și nu mai sunt 😦 )
ApreciazăApreciază
E clar! Ar fi trebuit să ne adunăm să facem amândouă ceva din frunzele alea. 😀 😀 😀
Offf….. îmi pare rău!! 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar ieși ceva minunat! Cred că ne-am pune pe povești și ar ieși … friptură de ștevie. 😀
Da, a fost cumplit în iarnă. A fost prima dată când am vizitat Sibiul și mi s-a părut gol, pentru că un loc unde mă simțeam ca acasă și eram extrem de iubită nu mai există. A fost… ciudat. Am stat doar câteva ore, pentru că nu mi-am găsit locul. A fost minunat luminat centrul, am fost impresionată. Da! Viața!
ApreciazăApreciază
Şi friptura aia sigur ar ieşi arsă. Bine, numai puţin, să nu ne facem de ruşine 😀
Off, sweety, of… Eu am fost egoistă, recunosc. Am ales să nu mai merg în locul ăla rămas atât de gol şi atât de rece. Nu mai puteam intra acolo…. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, friptură era metaforă pentru arsură 😀 Adică intenția noastră ar fi de ciorbă (cred, nu văd ce altceva ar fi) dar am uita oala pe foc… pânăăăăă ne-am îneca de la fum 😀
ApreciazăApreciază
ssssttt, nu ne da de gooooool! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
da’ mai e cineva pe-aici? oooops!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar aşa, că dreptate ai! Putem vorbi liniştite 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Loboda ca loboda, dar tortul aniversar cum fu? 😉 La mulți ani, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Sonia!
Tortul a fost o prăjitură cu fructe 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trăiască verdele! 🙂
Ciorba de lobodă, ştevie, urzicuţe. 🙂 O bunătate cu borş sau smântână! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Obligatoriu cu smântână!!
ApreciazăApreciază
Cea care se cheama patroana mea e pe verdeturi, dar nu m-a convins ca ajuta sa fii mai destept, mai frumos sau mai calm. Asa ca, din partea mea sa stea pe raft sau pe taraba pana se ofilesc, tot nu-mi trebe! Da’ daca vrei tu sa vezi cum e, nu mai bine le mananci natur? 🙂
ApreciazăApreciază
Nu pentru deşteptăciune le iau, nu mai am şanse de reabilitare, oricum. Tăt tută rămân. Dar îmi plac 😉
ApreciazăApreciază
Loboda, sub forma de ciorba doar, altfel eu nu stiu si nu consum. Dar asa , cu un pic de cartof si orez, dreasa cu ou la final si acrita cu otet (adaugat dupa gust, cand pui in farfurie) mie mi se pare de vis, as manca o oala cand e proaspat facuta. Apoi spanacul, cu oua ochiuri pe el…. ceva mai bun ca vestitor al primaverii nu stiu . Aaa, sau poate o salata de salata verde + leurda + untisor (astea-s niste frunzulite mici si fragede, rotunde si acrisoare, adunate de la marginea padurii de obicei) si eventual niste ridichi trufandale puse si ele acolo, astea eventual ar surclasa spanacul. Cam astea sunt verdeturile de primavara, desi spanacul il gasesti tot anul, din fericire. Iar leurda, pe care am descoperit-o doar de vreo doi ani, e din familia usturoiului, seamana cu o iarba cu frunze foarte late si are aroma usoara de usturoi, cum spuneam. Sunt atat de bune astea toate amestecate, cu ulei, sare si otet, ca nu te mai saturi . E o salata mancata intre mese sau ca garnitura la carnuri, dupa cum ai chef. Mi-ai facut o pofta de ma duc maine sa iau o sacosa de ele toate 😀
ApreciazăApreciază
Sunt fan leurdă!!! Tot cam de trei ani am descoperit-o şi eu şi nu mă mai las de ea. Despre salate…. numai din astea aş mânca. Salată verde, leurdă, etc, etc… în afară de oţet.
Îmi place spanacul dar mă enervează că nu iese nici bătut cum îl face mama. Nu ştiu ce are. El, spanacul. Că eu sunt perfectă 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai, spanac nici eu nu mananc decat facut de mama 😀 E atata de bibilit la el si asa de mult trebuie prelucrat ca sa mai si ramana cat trebuie la final, incat as ceda repede. Deci deocamdata il am mura-n gura .
Ieri am fost, cum am promis, si mi-am luat din piata o sacosa de frunze verzi de toate felurile…. o nebunie. Asta pana nu le trece vremea, ca in afara de spanac, celelalte au termen limitat de existenta in decor. Inclusiv leurda, manca-o-as 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Maaamă, ce poftă mi-ai făcut! Mie îmi plac astea două în ciorba de cartofi, pe care eu o acresc cu bulion. Se pot pune foarte multe naţii de buruieni dar eu nu mă risc chiar la toate, mă limitez la lobodă, ştevie, pătrunjel, leuştean(musai), merge şi spanac. Probabil alţii pun şi urzici pe care eu n-am pus guriţa în toată vieţişoara mea şi nici nu cred că am s-o fac vreodată, deşi ştiu că-s fooooaaaarte sănătoase. Pup!
ApreciazăApreciază
Leuşteanul e perfect la orice după gustul meu. Numai că acum nu e, numai din ăla la plic. Bun şi ăla decât deloc. Urzici pap, îmi plac scăzute. 😉 Fac şi spanac şi te invit dacă la urzici nu te bagi
ApreciazăApreciază
Doamne, crezui că murişi de la atâtea verdeţuri! Cum, tu pui leuştean şi în tocane, de exemplu? Şi cu spanacul e problematic, eu îl mănânc doar crud, prin salate, combinat cu altele, salată verde, ceapă…sau mai pun pastile de alea congelate prin ciorbe/supe dar chestia aia fleocoştioasă care se face numai din spanac si unt eu nu servesc, mulţumesc din tot sufleţelul meu, dar zic pas! 😀
ApreciazăApreciază
Eh, nu chiar peste tot. Dar mă orientez pe mâncăruri la care se pretează leuşteanul.
Mno, aci nu ne potrivim că mie îmi place aşa cu unt şi lapte….
ApreciazăApreciază
Fataaaa , Potecuta , n-am citit ce au scris restul de comentatori de mai sus , dar sa-ti spun din iegzperiendtza mea intr-ale steviei si lobodei…Deci , acu’ vo’ 20shi de ani , cand eram io tinerea si saraca , traiam la marginea orasului si hraneam pruncul si pe mine , cam cu ce ne lasa Mama Natura prin curte si mila vecinei prin castroane…Ca atare . cand trebuia sa fac ceva d-ale gurii , mergeam prin batatura si adunam un buchet de loboda si unul de stevie.Primavara era cel mai fain , ca se faceau si corcodusele din poarta , acreeeee ca o zi neagra si sinucigasa , adunam vreun kil de ele si cu alea acream ciorba.
Sa vezi : cu loboda faceam ciorba. Puneam legumele la fiert , ciopartite ca atare , morcov , pastarnac , cartofi , telina…sti tu ce si cum …si la final , cand erau fierte , adaugam loboda si lasam sa dea un clocot.
Corcodusele verzi le fierbeam , ca pentru compot , insa nu adaugam zahar…le treceam prin sita ca sa ramana coaja si samburii si lichidul il turnam peste legume si loboda , puneam sare si gustam…si gata ciorba.O nebunie!
Cu Stevia…e si mai simplu : o speli , o oparesti , o tai mic cu cutitul si o amesteci ca la spanac , cu ceapa calita , bulion si putin orez…iese o bunatate. De asemeni o poti pune , ca pe loboda , in ciorba…o bunatate.
ApreciazăApreciază
Ciorbiţa e bifată. Nu am avut corcoduşe dar am acrit cu borş. Bunăăăă. Mai am de făcut ştevia şi mă declar master chef 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur….Eu n-am mai mancat de mult asa cum gateam o data 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie loboda îmi place mult cu lapte acru (bătut) cum făcea bunica, precum dovleceii. La fel merge făcută ștevia. Din ștevie poți face și stufat sau ciulama.
ApreciazăApreciază
Ciulama? Sună bineee
ApreciazăApreciază
Văd că nimeni nu se dă la plăcinte! Ce dacă-s cu brânză de vacă și e post? Sunt bune și merg foarte bine cu lobodă! Că nu-i păcat ce bagi în gură, dacă-i sănătos! 🙂
ApreciazăApreciază
Petru, deja te întinzi cu plăcintele. Dacă le face altcineva, nu zic nu
ApreciazăApreciază
Eu stiam ca stevia se pune in buchetul de garoafe. In niciun caz la ala de trandafiri, unde garnitura e feriga 😆
Bun, si acum sa-ti expun citeva din retetele traditionale canadeze. In primul rind ar fi curcanul la cuptor si in al doilea rind placinta ciobanului (a nu se confunda cu numele guvidului 😉 ) E foarte adevarat ca retetele de mai sus nu contin nici stevie si nici loboda. Alea inca n-au trecut inca oceanul, ‘tu-i clorofila ma-sii de leustean! 😆
ApreciazăApreciază
Dacă îndop un curcan cu lobodă şi pe urmă îl aşez frumos în cuptor, nu-i tot aia? 😀
ApreciazăApreciază
Depinde. Vrei sa-l indopi de viu sau de decedat? 😆
ApreciazăApreciază
Oricum. Numai să nu decedeze din cauza mea. 😀
ApreciazăApreciază
Daca-l indopi decedat, exista posibilitatea de-a nu mai deceda 😆
Daca insa il dopezi de viu, poate sa pice testul de doping. A propos, loboda o fi continind substante anabolizante 😆
ApreciazăApreciază
Nu ma pricep la verdeturile astea. Dar ma pricep sa zic la multi ani. Desi intarziat…. La multi ani! Sa iti fie cararile vietii line, veselia sa te insoteasca mereu si sa se reverse asupra ta numai bine si sanatate.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Laura!! Şi tu să ai parte de tot binele din lume pentru că meriţi! 😉
ApreciazăApreciază