„Să nu știe că m-am dus…”

În nopțile fără de vise, după ce pictezi și ultima stea pe pânza care te apără de neșoptire și te întrebi dacă ochii care-ar putea număra sclipirile din întuneric sunt acoperiți de pleoape obosite sau înecați de neputințe, te iei în brațe și, în legănare, te întorci pe câmpul plin de flori și cântec lin de demult:

2Spune-mi dor din vârf de nuc
Ce cărare să apuc
De pe frunza car’ te ţâne
Vezi unde mi-o hi mai bine

Că m-am oprit la răscruce
Da’ nime’ nu vrea a zâce
Şi suschin lângă fântână
Nu ştiu calea care-i bună

Spune-mi, dor, că ştii mai bine
Care drum îi pentru mine
De-acol’ de pe rămurea
Pe cin’ vezi a m-aştepta

1Dacă îi cine mi-i drag
Fă-te, dor, frunză de fag
Sau te fă un pui de cuc
Să-mi cânţi până când ajung

De nu vezi pe nimenea
Râmâi, dorule, aşa
Că-oi aleje sângurea
Până sara s-o lăsa
Şi de ştii că n-o hi bine
Vină, dorule, cu mine
Că-s învăţată cu tine.

„… numa’ o vedea că nu-s”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la „Să nu știe că m-am dus…”

  1. Mugur zice:

    Aflași răspunsul dorului
    În marginea codrului?
    Și de pe-o rămurea de brad
    Îți spuse drumul spre cel drag?

    Apreciat de 2 persoane

  2. Drugwash zice:

    Da’ un’ ti duci, bre…? O_o

    Apreciat de 2 persoane

  3. Mirela zice:

    Stii ce-am facut ? Am salvat prima poza si mi-am pus-o pe desk, sa ma bucur de ea pana ma plictisesc. De ce am facut asta ? Pentru ca in clipa in care am vazut-o mi-am zis „ce frumoasa e poza asta, e ca viata” . Nu stiu de ce , dar asta mi-a inspirat. Si astfel am inlocuit vechiul fundal de pe ecran, pe care il luasem candva de la Bursucica :D.
    O fi photoshopata , dar imi place si imi face bine sa o vad, are asa, un efect anume asupra mea. Multumesc pentru intelegere si de asemenea pentru poezie, va trebui sa publici un volum pana la urma, undeva, candva… 😉

    Apreciază

  4. papagigli zice:

    Te-ntreb ca sa ma edific. Doru e ala parasit de Ela, in Vancouver? 😆

    Apreciază

  5. Ăsta-i semn că s-au topit zăpezile și te-a pălit un dor de ducă… Numa’ să-mi spui și mie pe care cărare ai luat-o. 😉

    Apreciază

  6. psi zice:

    potecuţăăă, da unde fugi acuma? 🙂 ci şăăăzi cu primăvara!

    Apreciază

  7. 1lauralaly zice:

    Potecuta draga ti-e dor de primavara aia in care sa iti zburde sufletul? Vine si ea. Da acum e cam confuza. Ba o da in iarna, ba in toamna. Dar sufletul tau stie ca e.
    Apropos sambata la Habitus are loc lansarea cartii”40 de zile” de Chris Simion.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s