Când Potecuţa-i provocată…

1Acum mulţi ani şi trei zile , un amic mă abordează direct, fără preaviz sau menajamente: fii atentă că ştiu că te pricepi          ( ). Îmi trebuie o poezie pentru o emisiune de 8 Martie. Trebuie să o găsesc neapărat dar nu mai ştiu exact cine a scris-o şi mă chinui de vreo lună să dau de ea. Hai că tu sigur mă poţi ajuta. Mă umflu-n pene, trag aer în piept şi îi cer detalii. Măi, nu prea ştiu dar e ceva în genul că femeile nu fac nimic. „Ce prostie de poezie e asta, măi?”, spun eu delicat ca o floare de câmp. Cum adică nu fac nimic femeile? A încercat să mă calmeze că nu, că pân’ la urmă e de bine că de fapt, poezia e o odă că bla că bla. Mă calmez şi reluăm discuţia. Deci avem aşa : poezia e scrisă de nu se ştie încă, titlul nu îl ştim deloc, versuri nu avem, ideea e că femeia nu face nimic dar totuşi e bine, poezia o laudă. Îmi spune cu juma de gură că parcă e Minulescu dar nu e sigur. Eu îi spun că după descrierea lui, mai degrabă e scrisă de un Dj în sevraj dar asta cu Minulescu a venit ca o gură de aer pentru un claustrofob aflat într-un lift blocat între etaje chiar dacă eram mai mult decât convinsă că n-ar fi scris el aşa ceva.
Şi pun’te, Potecuţo, pe căutat. Minulescu vol. 1, Minulescu vol. 2. Nimic care să semene măcar. Nieeeee, că m-am enervat. Nu mă face pe mine o poezie. Îl sun. „Am răsfoit volumele lui Minulescu, nimic. Dar dacă e Păunescu?”, întreb eu cu voce stinsă. Şi am început direct că aici sunt mai temă:
„V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept,
Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit,
Femeia, n-are, totuşi, nici un drept”.
Stă puţin, se gândeşte, şi răbufneşte : Astaaaa-i. Suuuper. O ştii pe toată? Ei, na. Nu am ştiu-o. Dar am căutat şi i-am înmânat foaia. „Totuşi, nu e asta”. Eiii, draci laci şi sfinţişori. Mă gândesc puţin şi iar îmi etalez talentele de recitator:
„Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.”
Şi iar a vrut toată poezia şi, evident, nu a fost asta. Nici asta.
Deja eram pusă serios pe răsturnat poezia cu capu’n jos. Păi, se poate? Încercam să mai trag omul de limbă, doar-doar îşi aminteşte şi altceva. Nimic. Ştia că femeile nu fac nimic dar poezia e ok, laudă femeia, că parcă e Minulescu dar poate e şi Păunescu. Asta dacă nu cumva parcă ar fi vorba de o femeie care să fi scris.
Deja nu mai era vorba de ajutat omul însetat de cultură sau de a contribui la un cadou de suflet oferit doamnelor de dincolo de ecran. Nuu, nici pe departe. Aş fi lăsat demult toate bunele intenţii dacă nu aş avut nervii turaţi că nu-s eu în stare să găsesc o poezie cu 5 necunoscute. Şi fă legături, şi caută şi gândeşte, fată, gândeşte că de aia ai căpşor în dotare. Şi…. pam-pam. Se putea să nu găsească fata? Nu mă face pe mine o poezie.
Dacă vi se pare că postarea asta e ca să mă dau mare că am găsit acul în trei care cu fân, aşa şi e. Dar azi am voie, da?
Şi am vrut să vă zic La mulţi ani!. Vouă, tuturor.

Asta e poezia din care amicul meu a reţinut doar că femeile nu fac nimic dar poezia le laudă

„Ce face in fond femeia
Toata viata ei de la nastere pana la moarte?
Ce face ea, prapadita?
Ea, monumentala, in toata lipsa ei de putere,
Ce face ea, de nu se vede nici din ce face?
Cum se explica noedihna ei permanenta,
Faptul ca sta-n picioare
De dimineata pana seara?

Nu muta muntii din loc.
Ce face ea?
Ce tot face ea de zice uneori ca nu mai poate?
Ea, femeia tuturor caminelor si tuturor dezastrelor,
Ea, inlacrimata
Tuturor cauzelor juste si nejuste
Ale fiilor ei.
Ce face ea de nu-i eroina muncii,
Desi munceste mai mult decat minerul din abataje,
Decat aviatorul de incercare,
Decat savantul in exercitiul functiunii sale mentale,
Si mai mult decat pompierul care salveaza
Un copil din flacari?
Ce face ea, femeia?

Ea pune lucrurile la locul lor.
Aceasta este preocuparea ei fundamentala,
Sa puna la loc ceea ce noi am stricat,
Sa rearmonizele discordiile,
Sa mature, sa spele, sa calce,
Sa faca mancare,
Sa puna mancarea pe masa, sa spele vasele, sa le stearga,
Asteptand sa le murdarim noi iarasi,
Sa caute mereu ceva ce nu se gaseste cand ea cauta,
S-astepte un cuvant de multumire
Si cuvantul sa vina cateodata,
Si sa nu vina de cele mai multe ori.
Ea sa bata presurile, sa spele perdelele,
Sa coasa hainele rupte
Sa puna lucrurile la locul lor.
Si pentru ca redresarea unor dezechilibre
Nu e dintre actele-spectacol ale vietii,
Parca nu face nimic.
Doamne, ai grija de noi,
Sa n-o pierdem niciodata
Pe cea dintai dintre fiintele eroice ale lumii.”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Când Potecuţa-i provocată…

  1. Irina zice:

    La multi ani, fata frumoasa si talentata. Nimicurile ne definesc, numai noi stim a le face atat de perfect. Si-apoi, daca nu noi, atunci cine?… Culmea, cand se gandesc la noi barbatii, tot de niste nimicuri isi amintesc.

    Apreciat de 2 persoane

  2. La mulți ani, Potecuță! Cred că poezia cea mai potrivită pentru o femeie ca tine nu s-a scris încă și ar fi foarte greu să se scrie! Eu doar mă înclin și-ți sărut mâna virtuală.

    Apreciază

  3. illusion zice:

    Determinata mea :* La mulți ani, din nou 🙂

    Apreciază

  4. Desinențe zice:

    Ce bine ca potecuta e de gen feminin! Dupa atatia ghiocei, crini si trandafiri, avem si noi, feministele un reprezentant de seama, care…”Pune lucrurile la loc”! La multi ani provocatori, dar zambitori!

    Apreciază

  5. Ooo, ce de poezii! Azi-noapte mi-am recitat și eu până am adormit. Pupici de:
    La mulți ani!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Loreen zice:

    La mulți ani, Potecuțo !

    Apreciază

  7. Drugwash zice:

    Eroină ai fost! Io nu-mi amintesc nici poeziile inventate de mine, darămite pe-ale altora! XD XD XD

    Mai nasol e c-am pierdut-o, de mult. Pe cea dintîi dintre… Şi-acu-i pustiu.

    La mulţi ani, vesel şi-nsorit să-ţi fie optul de azi! 🙂 Cel puţin pe dinăuntru, la corazon. ❤

    Apreciat de 1 persoană

  8. Bursucel zice:

    Da, da… e drept – femeia nu face nimic (rău, firește!)… Probabil ăsta-i motivul pentru care toată suflarea urmează îndemnul Cherchez la femme! 😉

    La mulți ani, iar și iar, Potecuță! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  9. Ştefania zice:

    La mulţi ani!, potecuţă.
    Să fii iubită şi fericită în fiecare clipă a vieţii tale ce va fi să vină! ❤ 🙂

    Apreciază

  10. Mugur zice:

    În vers aduni tot ce-au uitat bărbații să spună și să recunoască, tot ce vă-nalță pe cea mai înaltă creastă a muților ce strâng recunoștințe!
    Un „La mulți ani!” îți spun, da-i prea naiv față de meritul ce-l porți cu tine. Mă iartă, n-am cuvintele la mine și nici nu știu ca să mai scriu cursiv!

    Apreciat de 2 persoane

  11. La mulți ani Potecuță! Primăvara să te năpădească! 🙂

    Apreciază

  12. 9 zice:

    🙂 Avea bunica-mea o vorbă ,, Dacă muncesc toată ziua femeile, parcă nu se vede nimic în urma lor, dar dacă nu muncesc, sigur se vede.,, 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  13. papagigli zice:

    Women, after all, we are forever in your dabt

    Apreciat de 1 persoană

  14. Ana zice:

    La multi ani si azi , ce are? 😀
    Draguta poezia…tare draguta! Dar azi eu nu ma regasesc in ea…are prea mult feminin acolo si prea mult roz! 😀
    Sa ai o saptamana fara batai de cap! 😛

    Apreciază

  15. kriozenit zice:

    La multi ani Potecuta… (intarziat dar… sper ca sa nu fie cu suparare).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s