Geometrie în simţiri

Publicat pe 23/01/2015 de Poteci de dor

1Am desenat cândva un pătrat
cu laturi-izvoare
plânse-n ninsoare
să-mi fie-adăpost
să-nvăţ pe de rost
secunda ce-şi strigă
pierduta verigă
din timp.

Am desenat demult un pătrat
cu aria-n floare
leac când mă doare
pe dor pansament
cu-oftat congruent
să-mi fie-adiere
cu buze de miere
când strig.
Am desenat un pătrat
Nu mai ţin minte când
şi mai ales de ce
cu junghiuri în unghiuri
şi ceaţă pe gânduri
plecări bisectoare
secări de izvoare
tăceri paralele
cu visele mele
când tac.
A rămas undeva umbra unui pătrat
pe care l-a desenat cineva
Nici nu mai ştiu cine
şi noaptea când vine
îngroape în sine
himere banale
în diagonale
să nu-şi afle vina
când cade cortina
peste destin
rămâne un „dar”
perpendicular.

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Geometrie în simţiri

  1. papagigli zice:
    23/01/2015 la 21:47

    Ha, din nou acele contraste temerare. Cine s-ar fi asteptat la o asociere a colturosului patrat cu fluiditatea melodica a versurilor care-l urmeaza? Interesant „aliajul” propus. Dupa parerea mea ti-a iesit 😉

    Apreciază

    Răspunde
  2. samewhiteblue zice:
    23/01/2015 la 21:49

    Știam că nu îți place matematica…dar când e vorba de simțăminte, e o curgere frumoasă…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Mugur zice:
    23/01/2015 la 22:14

    Din întreaga ta geometrie,
    Ai luat pătratul și l-ai scos din minți,
    Cu ale tale rugăminți
    Și cu-ale tale unduiri de pleoape!

    Te-am auzit când îl rugai frumos
    Să-și lase diagonalele mai jos,
    Să uite de-a sa bisectoare,
    Căci astfel va părea mai mare.

    Apoi ai venit c-un sărut
    Alunecat pe colțul său cărunt,
    Lăsat cu buzele-ți de miere,
    Să îi devină cea mai mare plăcere!

    Somn luminat de vise și gânduri
    Să-ți fie după astfel de rânduri,
    În care ne-ai dat suavă frumusețe
    Și ne-ai mai luminat a noastre fețe!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      25/01/2015 la 10:52

      Iar mă eclipsezi. Ce aş mai putea spune acum în afară de…. mulţumesc? Uff, îl tot repet şi pare că îşi pierde sensul…

      Apreciază

      Răspunde
      • Mugur zice:
        25/01/2015 la 17:16

        Hai să explicăm lumii:
        Dacă te-am eclipsat, eu sunt o umbră, tu ești lumina cea mare!
        În pătratul tău am găsit atâta sensibilitate, că m-a determinat să ies din colțișorul cercului meu strâmt și să așez… versuri, după cum cred eu, deși nu am reușit decât un simulacru.

        Există un cuvânt care niciodată nu-și va pierde sensul. Indiferent cât de des ar fi repetat.

        Mulțumesc! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
  4. Irina zice:
    23/01/2015 la 23:29

    Oh, Potecuţă… Tare bine au alunecat de pe potecile tale pe ale mele versurile astea superbe. Au plâns ele. Aşa ţi-aş mulţumi de-aş şti cum…

    Apreciază

    Răspunde
  6. Drugwash zice:
    24/01/2015 la 5:05

    Un pătrat e doar un cerc încă neşlefuit…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  7. dmd zice:
    24/01/2015 la 7:19

    ..aşa inspiraţie (expiraţie) da…mi-a plăcut poezia!

    Apreciază

    Răspunde
  8. racoltapetru6 zice:
    24/01/2015 la 9:14

    Pe mine m-ai prins între laturi, dar nici nu vreau să evadez. Decât să mă învârt în cerc, prefer să privesc lumea dintr-un unghi drept sau din mai multe.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  9. M.C. zice:
    25/01/2015 la 11:16

    Eu cred că-ți place matematica mai mult decât vrei să recunoști 😛 Ai făcut dintr-un biet pătrat o operă de artă. Foarte frumos!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  10. Pingback: Linkurile săptămânii | Morning Coffee.

  11. Pingback: Am răsfoit file din mine | Poteci de dor

Lasă un comentariu