9×4=foaie ruptă

1V-am spus că am fost paralelă cu matematica? Dacă nu v-am spus, vă spun acum : am fost. Şi a dat tabla înmulţirii peste mine. De n-ar fi dat. Că eu peste ea, sigur nu dădeam buzna, doar îs fată cu simţ. De răspundere. Mama, învăţătoare. Şi lucrurile se petreceau cam aşa : ai învăţat-o? Da. Cât fac 8×6. 🙄 Ăăăă. Înapoi în cameră, nu ai învăţat. Când era mai cu chef, îmi dădea temă de casă. Câte foi rupte am văzut eu, n-a văzut nici sala unde strângea şcoala maculatură pentru fabrica de hârtie.
Până m-am prins eu că sunt caiete care aveau pe copertă toată tabla înmulţirii, era târziu. Creion cu ea nu am avut, cred că au avut ai mei senzor de detectare.

Am văzut prin clasa a VI-a că există dar, iarăşi, deja era inutil. Calculator nu am avut, aveam o socotitoare uitată pe undeva dar cum să faci cu biluţele alea 9×7? Eu nu ştiam. Şi ieri am descoperit „minunea”. Io sunt de partea celor care spun că cine are carte, are parte dar tăt cu copchiii chinuiţi ţin. Aşa că io voi spune despre şmecheria asta tuturor elevilor oropsiţi pe care îi voi întâlni:

Voi cum aţi învăţat-o? A fost uşor?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la 9×4=foaie ruptă

  1. Greu am învățat și eu tabla înmulțirii, m-a și plesnit mama, nu ca să mă doară, ci doar să mă motiveze să învăț. Am tot tocit până am început să văd o legătură între ele, să o iau în sens invers și s-a lipit de mine…
    Acum, pregătindu-mă pentru examenul de la semiotică, îmi dau seama că învăț tabla înmulțirii într-o altă formă, doar că….nu găsesc legătura! Zâmbesc!

    Apreciază

  2. alexandraitu zice:

    Eu mă laud cu tabla înmulțirii! E printre singurele noțiuni pe care le mai știu în ceea ce privește matematica! 😀
    Desigur, mă refer la înmulțirea cifrelor sau numerelor, că în ceea ce privește înmulțirea cu termeni necunoscuti sau suma lui Gaus……. Bip, bip, semnal pierdut! :)))

    Apreciază

  3. Oana zice:

    Nu raspund la provocari. Matematica mi-a provocat…hmmm…fiori. Caci am iubit-o. Pana la un punct 🙂

    Apreciază

  4. M.C. zice:

    Ha ha, ce tare! Fiu-meu nu trebuie să vadă asta 😆 Cel mic, că cel mare o știe.
    Eu trebuie să recunosc că mi-a fost ușor, la sfârșitul clasei a II-a o știam la perfecție și la rând și pe sărite. Trebuia s-o știu, altfel mă știa nuiaua pe mine. Bineînțeles, a fost util faptul că a învățat-o atunci.

    Apreciază

  5. Mi-a plăcut matemtica până la liceu, când, începând din clasa a noua am avut ca profesor cea mai plictisitoare persoană posibilă. Nu mi-a plăcut profesorul, nu mi-a mai plăcut nici materia… a fost pierderea mea. 🙂

    Apreciază

  6. Drugwash zice:

    Nu mai ştiu cum am învăţat-o. A fost demult. Mi-au promis ai mei o maşinuţă teleghidată ca recompensă. N-am primit-o niciodată. Dezamăgire. Învăţătură (de minte).

    Apreciază

    • Dacă ne demonstrezi că o ştii, facem chetă şi primeşti maşinuţa 😀
      Şi totuşi, chiar nu ţi-a folosit la nimic, să compensezi? 🙄

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Am mai spus-o de atîtea ori că fiecare lucru are vremea lui, iar în afara acelui interval destul de strict, acel lucru devine inutil. Aşa că fii pe pace, vă scutesc de o chetă. 🙂

        De folosit chiar nu mi-a folosit, că la mine a fost întotdeauna prevalentă tabla împărţirii – tot ce am avut, am împărţit cu alţii care nu aveau. Poate din cauza antipatiei mele faţă de muzica populară nu am fost niciodată capabil să iau în seamă binecunoscutul „Foaie verde, de dai, n-ai – ia nu da, să vezi cum ai”… 🙄

        Apreciază

  7. july zice:

    Cu multa ,,persuasiune” din partea mamei am invatat inmultirea, cam cum ii chinuie unii parinti din ziua de azi pe copiii de doi ani, sa invete Luceafarul, adica pe de rost, si fara sa priceapa nimic, dar recitam fara sa respir . :))) Daca stiam ca o pot invata si logic ca in clip….. Zi buna, Potecuta ! 😀

    Apreciază

  8. Cool! Metoda asta e grozavă și am s-o dau mai departe copiilor și unor oameni mari. Eu am învățat tabla înmulțirii între două pedepse cu liniarul peste degete, de la învățător. Ce vremuri frumoase! 🙂

    Apreciază

    • Liniar din ăla luuuung din lemn? Bingoo! Şi arătătorul… mamii lui. Era maro închis şi la „mâner” maro deschis. Armă albă, nu glumă. Învăţător am avut şi eu. Dădea cu ăla ca-n covoare. Eu am primit o singură „mângăiere” în palmă dar nu o mai uit

      Apreciază

  9. centrefold zice:

    eu am invatat-o la gradinita, ca sa nu am probleme cu ea la scoala 😀

    Apreciază

    • Serioooos? Huooo! Păi, se poate? Ne faci de râs aşa, fără să ne avertizezi? 😀
      Ce să zic, bravo! Da o mai ştii de atâta timp? 😀 Hai, tot încerc să te prind cu ceva

      Apreciază

      • centrefold zice:

        uite…tot invatand tabla inmultirii, bat-o cucu s-o bata de tabla, nu eram asa indemanatic. Si atunci in clasa 1, cand ne-o invatat cum sa facem barcute, eu numa nu ma prindeam si nu imi iesea nicicum 😦

        Apreciază

  10. Irina zice:

    Chiar nu îmi amintesc cum am învățat tabla înmulțirii. Dar matematica a fost coșmarul meu până la sfârșitul liceului. Niciodată n-am înțeles problemele cu distanțe, picioare și capete, geometria a fost ceva de vis. Trasam desenul și mă uitam mult și bine la el, că nu vedeam soluția 😆 . La algebră mă mai descurcam, dar în rest…Când am optat pentru Litere, am făcut-o și în speranța că nu voi mai avea nevoie de matematică decât atunci când merg la cumpărături 😆 .

    Apreciază

  11. Bursucel zice:

    Sincer, n-aș ști să spun cum pisici s-a lipit tabla înmulțirii de mine… 😕 Probabil am învățat-o în joacă. Dacă mi-ar fi fost corvoadă precum geometria, aveam despre ce turui acum! 😉
    Tot ce-mi amintesc e că mama își verifica aducerile aminte legate de înmulțire. Și profita din plin. Avea un stiiil… 😆 … cam așa: 8 x 4! 32 Sigur?! 😯 Mereu mi se părea că mama chiar avea o problemă cu tabla asta a înmulțirii. 😆

    Apreciază

  12. geladumi zice:

    Cum am invatat-o eu, nici ca mai stiu, dar stiu c-o stiu si-acum! 🙂 Eu reusesc sa le-o predau cu usurinta elevilor, ca pe o adunare repetata de termeni egali, dar numai dupa ce in prealabil am lucrat cu mult material concret si m-am convins ca toti au reusit sa inteleaga faptul ca, de exemplu, 2x 3 inseamna sa iei de doua ori cate trei obiecte, oricare ar fi ele…Si numai dupa ce lucram cu obiectele si copiii se conving pipaindu-le, numarandu-le, asezandu-le in randuri de cate 2,3,4 s.a.m.d.Si abia dupa acest lucru trec la abstractizare si invatam termenii specifici operatiei de inmultire, chiar nu e greu! Cum stii tu sa te intalnesti si cu alte carari luminate, Potecuta draga! 🙂 Si cum ai dat tu chiar peste clipul ala salvator! Bine faci ca arati potecuta si altora! ❤

    Apreciază

    • Cât de important e să găseşti cărarea spre minţişoarele copiilor. Super!!
      Ehh… păcat că l-am găsit acum când o ştiu. Mi-ar fi fost de folos acum mai mulţi ani 😀
      Mulţumesc mult! O seară frumoasă!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s