Poteci spre zori

1Sunt unele dimineţi din acelea reci şi deloc blânde. Alea care nu te ştiu trezi cu o mângâiere pe umăr ci te smulg dintre visări şi te aruncă afară înainte să apuci să pui o haină peste suflet. Te trezeşti aşa, gol şi mic, ghemuit şi speriat în zorii care înghit strada pe care paşii tăi, în ritm sâcâitor, îşi numără trecerile. Şi te încăpăţânezi să îţi amesteci gândurile-n cana de cafea, sperând că aşa le mai îndulceşti. Trei linguri de cafea, una de zahăr, două căni cu apă. Şi 4 gânduri. Unul încă somnoros şi trei în nuanţe de bej. Niciodată invers. Altfel, cafeaua prinde gust de resemnare.
Cu degetele dezmorţite de la căldura emanată de zaţul de neşoptire, începi să tastezi, să vezi ce a făcut lumea cât tu ai dormit. Cauţi viaţa într-o cutie măsurată-n inchi. Coduri de polei sau de ceaţă dar temperaturi peste normalul termic al perioadei. Clişee. Şi ce contează gradele cu plus dacă-n tine se schiază? Câteodată şi invers.
Scroll down-ul îţi afişează fără pic de pudoare dramele unora, fericirile altora. Accidente, vizite la Bruxelles, ÎCCJ, CIA, decizii, legi, arestări, promisiuni. Te gândeşti la cei care au fost acolo la momentul accidentului. Şi te scuturi de gândul ăsta dar se lipeşte de tine şi îţi trage de colţurile gurii în jos. Apoi închizi ochii şi mulţumeşti că nu ai fost tu. Nici de data asta.
Şi revii la tine. Te aduni şi dai bună dimineaţa. Cui? Eşti singur. Poate nu aude nimeni. Sau aud 1000. Nu-ţi mai pasă. Trebuie să minţi. Să le spui că va fi o zi superbă. Chiar de o faci cu plasture pe cord. De multe ori e şi invers. Bine că nu există geamuri. Sunt numai cioburi şi alea deformează priviri. Întotdeauna. Stop cadru.
Cauţi o melodie. Nimic nu-ţi place. Ai inventa una dar nu ai cum. Te-ai inventa şi pe tine dar asta ar însemna să te mai naşti o dată. Şi nu e timp. Altădată.
Îţi iei gândurile înapoi, iei cu tine şi o parte din vieţile altora deşi abia o târâi pe a ta. Şi pleci. Habar n-ai unde. Undeva unde să poţi aştepta o altă dimineaţă. Ai vrea un loc unde să nu mai fie noapte. Niciodată.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Poteci spre zori

  1. Drugwash zice:

    Aş vrea un loc unde să nu mai fie zi. Noaptea de obicei se doarme, e linişte. Ziua e… 😦

    Apreciază

  2. july zice:

    Eu as vrea sa inventez roata timpului si teleportarea . Si sa ma plimb asaaa..in spatiu si timp . :)))

    Apreciază

  3. M.C. zice:

    Oricât am vrea, singuri cu adevărat nu suntem nicicum, niciunde.

    Apreciază

  4. vax-albina zice:

    Fără noapte? De ceeeeeeee? Îmi plac visele de noapte. Sunt altfel decât cele de ziuă. Mereu altele cu mici repetiţii. Mai gândeşte-te.

    Apreciază

  5. Si eu as vrea sa nu mai fie noapte… Noptile mele sunt bantuite de tot ce ziua reusesc sa ingrop adanc in mine .

    Apreciază

  6. GEGELUTZ zice:

    Să-ți spun că înțeleg, că ai vorbit chiar pe limba mea? Nu-ți spun. Auzi? Ce tarife practicați ‘mneavoastră pe pârtia aia de schi personală? Poate punem de-un schimb de experiență, dacă nu-s prea piperate.
    Atât știu a-ți spune azi, nu te supăra pe mine! Bine? 🙂 Hai, dă să pupe fata, să mai topească din troiene!

    Apreciază

  7. 9 zice:

    Iubesc nopţile de vară care freamătă a viaţă. 🙂

    Apreciază

  8. Zile și zile… Dimineți și dimineți. De culori diferite. Pe cele cenușii le-aș șterge din calendar.
    M-aș teleporta pe o planetă unde să nu fie noapte, să nu existe. Așa, pentru o perioadă… să văd cum e să visezi doar cu ochii deschiși. 🙂

    Apreciază

  9. ulysepribeag zice:

    La comentariul asta partial pesimist nu as adauga pentru tine astazi decat optimismul lui Zorba/sirtaki: https://www.youtube.com/watch?v=a6K7OC-IKnA 🙂

    Apreciază

  10. Bursucel zice:

    Potecuță, tu colorezi dimineața chiar și când în aburii de cafea se amestecă tristețea… ❤

    Apreciază

  11. Ana zice:

    M-as simti tare misto in crepuscul….ca la Pol : juma’ noapte , juma’ zi…

    Apreciază

  12. Bănuiesc că te culci târziu, din moment ce te înfioară diminețile. Dacă ai adormi pe la ora 21, ca mine, să vezi ce nerăbdătoare ai fi să sune ceasul de dimineață! 😉

    Apreciază

  13. centrefold zice:

    Oricat de confortabila ar fi singuratatea, exista momente in care lipsa atingerii umane isi spune cuvantul. Atingerea, in multiplele forme in care poate sa vina: simpla, printr-o mangaiere, imbratisare sau sarut, e de fapt o evadare scurta din planul de altfel foarte monoton si trist al existentei si ofera o re-echilibrare totala a corpului emotional. Fara astfel de evadari, mintea umana e in overdrive 24 de ore pe zi ( mai ales daca somnul e prost si visele sunt urate sau solicitante ). Uzul asupra mintii se reflecta prin ganduri negative ( cum poate sa fie altfel ? ) Iar daca adaugi si lipsa energiei vitale data de corpul emotional, care ramane in stare latenta, nu poate rezulta decat tristete, bad mood, pesimism, indecizie. 🙂

    Apreciază

  14. psi zice:

    necensiţi să mă strâmb niţel la tine? capăt un zâmbet? că la muzici îs împotmolită de zile bune la asta: – https://www.youtube.com/watch?v=bp0AHQooVSY

    Apreciază

  15. noradamian zice:

    Reenergizarea, prin scris, poate însemna uneori, o raită plăcută printr-o planetă prietenoasă. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s