I am…. what I am

1Şi tocmai de aia mi-e ruşine să pronunţ Charlie. Pentru că în afară de faptul că auzisem de acest ziar înainte de atentate, habar nu aveam cu ce se mănâncă. Şi pentru că nu ştiu o boabă de franceză. Şi nu mi-e jenă să recunosc asta. Da, în şcoală am învăţat engleza şi germana. Şi da, am fost suficient de idioată ca să o învăţ singură. Aşa că nu înţeleg nimic din caricaturile alea dacă nu am google transate la îndemână. Şi nu pot fi Charlie doar pentru că e la modă. Sigur, a fi Charlie zilele astea, înseamnă mai mult decât a vorbi limba franceză. De fapt, nici nu are legătură cu asta. Dar nici cu libertatea de expresie nu stau mai bine. E imposibil de calificat tot ceea ce s-a întâmplat. Dar din respect pentru cei morţi şi pentru familiile lor, eu am tăcut şi am preferat să nu fiu la modă. Pentru că eu, dacă mâine vreau să strig „Jos X” că aşa cred eu şi aşa vreau eu, poimâine sunt şanse să fiu şomeră. Şi uite că nu am curajul ăsta. Sunt laşă? Poate. Dar nici nu mă pune nimeni să strig „Sus X”. Aşa că nu servesc interesele nimănui dar nici curajul de a-mi afişa părerile pe toate gardurile nu îl am. Şi atunci cum să fiu Charlie?

Îi susţin şi îi înţeleg pe cei 2500 de oameni care ieri, într-un orăşel din ţara asta, au protestat pentru că nişte păpuşari învăţaţi să mânuiască aţe la capătul cărora atârnă destine, au aprobat ca un combinat să polueze şi mai mult decât o face în prezent. Şi oamenii ăia strigă că vor aer curat. Şi copii fără cancer. Da, sunt de acord cu ei. Şi îi înţeleg şi pe cei care plâng după pâinea de mâine dacă se închide combinatul şi rămân fără loc de muncă. Ştiţi ce uşor e să scriu despre asta de la laptop, cu cana de ceai lângă mine şi cu centrala pornită? Cât ei au stat în frig şi şi-au strigat problemele, eu am stat în pat. Sunt de partea lor. Dar mi-e ruşine să spun că sunt cei 2.500 de oameni care au ieşit în stradă. Nu, nu sunt ei.
Dacă sting luminile de „Ora Pământului”, o fac pentru că înţeleg ce se doreşte cu acţiunea asta. Şi nu stau cu laptopul deschis ca să fiu prima care spune „eu am stins luminile. Tu?”. Nu, anul trecut nu am stins luminile. Dar, oare, câţi dintre ăia care s-au lăudat că au făcut-o, îşi strâng mizeriile după un grătar la iarbă verde? Deci, nu.
Avem actori, avem pictori, avem artişti. De ce umplem paginile cu omagii când vedem un breaking news că ei nu mai sunt? Mi-e silă deja de „drum bun, Maestre!”, e de o ipocrizie ieşită din comun. Dacă în loc de un subiect fierbinte, la zi, am scrie despre Marin Moraru, de exemplu, am fi plictisitori, nu? Dar dacă nu am fi scris depre R.Williams, nu am fi fost „cool”?
Prea uşor ne identificăm cu acţiuni, cu personaje, cu drame, cu oameni. Mult prea uşor. Şi mult prea fals. Rânjim ca un robot ieşit din funcţiune pentru că ne-am sistematizat. Purtăm fundiţe roz dar nu am dat un cent unei femei bolnave de cancer. Dar e la modă să ieşi în lume cu accesorii care dau impresia că îţi pasă.
Oamenii care cer ajutor, au nevoie de oameni. Şi nu de clone. Sau de false mâini întinse.
Mă voi ruga la Dumnezeul meu şi în seara asta. Dar oricât de rău mi-ar părea de vieţile alea, eu nu voi avea nici tupeul şi nici nesăbuinţa de a spune ceva despre Dumnezeul lor. Şi de aia am tăcut.
Eu sunt…. eu. Şi nu mi-e ruşine să o spun.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la I am…. what I am

  1. cafeauata zice:

    Nu ar trebui sa fie o mandrie batjocura la adresa nimanui, indiferent de ce natura ar fi.

    Apreciat de 1 persoană

    • Aş vrea să ştiu câţi dintre cei care au fost Charlie zilele astea, au avut habar de Charlie Hebdo înainte. Şi dacă măcar de curiozitate, s-au informat măcar puţin despre „politica editorială”.
      Ai dreptate, nu ar trebui. Dar e mai simplu să pari decât să fii…

      Apreciat de 3 persoane

  2. Mirela zice:

    Dar nu toti oamenii au un Dumnezeu, foarte multi se ai pe ei insisi si atat.
    Ti-am mai zis ca esti fata desteapta pana acum ? Cred ca da… dar mai zic o data 🙂
    Si…. hai sa scriem ceva despre Marin Moraru cat inca traieste, vrei ? Uite, eu scriu ca mi-a placut mult in „”Operatiunea Monstrul” si in „Toamna… ” si „Iarna bobocilor” , ca la teatru cred ca l-am vazut doar o data in „Tache, Ianke si Cadir”, din pacate. Tie ce-ti vine in minte frumos si constructiv despre el ? 🙂

    Apreciază

  3. M.C. zice:

    Efectul de turmă despre care tot vorbesc. Degeaba vorbesc, asta e clar. Oricum, ideea e că oamenii (nu toți), sunt precum oile și au o nevoie vitală de a fi conduși. În condițiile astea, ei nu se mai gândesc unde și cum sunt conduși, ci merg înainte, de cele mai multe ori spre prăpastie, ca niste oi ”care sunt ele oi” . Asta se cheamă involuție… ca să fiu blândă în exprimare..

    Apreciat de 1 persoană

    • Acum nu i-aş băga pe toţi în turma aia. Sunt şi cei care au înţeles, înţeleg şi, în felul lor, sunt Charlie. Dar mult prea puţini. Şi din ăia mulţi rămaşi, doi trei dacă au măcar habar cu ce se ocupă ziarul ăla. Şi ăia…. azi Charlie, mâine …. ce pică.
      Ohoo, chiar frumos ai spus „involuţie”. Elegant. 😉

      Apreciat de 1 persoană

  4. july zice:

    Eu, una, nu sunt Charlie, dupa standardele lor, dar cred ca a fi Charlie, nu inseamna sa nu-ti pese, cred ca un om trebuie sa fie atent la sensibilitatile celor langa care traieste, si in acelasi timp sa fie capabil sa le inteleaga .

    Apreciază

    • Absolut! Ai mare dreptate. Numai că… şi dacă aş fi vrut să ies la biserică să aprind o lumânare pentru sufletelor lor, m-aş fi uitat dacă ninge sau plouă…. dacă mă înţelegi. Multora „le pasă” doar din taste. Şi ceva mă reţine să strig că-s Charlie din moment ce n-am făcut mai nimic….

      Apreciază

  5. Pe mine să mă treci pe lista celor care nu au știut de existența publicației Charlie Hebdo. Din cauza tragediei, astăzi toată lumea a auzit de ei. E un preț mare pentru notorietate, dar mă tem că-i și începutul unui lupte sângeroase.

    Apreciază

  6. psi zice:

    mulțumesc. pentru că ești tu. eu sunt… psi. și asemeni ție, nu am nicio problemă în a recunoaște asta. și în a refuza să cred ceea ce ni se servește astăzi drept adevăr, iar mâine drept minciună. 🙂 și, chiar dacă am învățat franceza în școală (din clasa a doua chiar) îmi amintesc foarte puțin.

    Apreciază

  7. Ana zice:

    Haaaaa…ce bine mi-a picat postarea asta! Multumesc! 🙂

    Apreciază

  8. Gigi zice:

    Te felicit pentru claritatea cu care ai așternut aceste rânduri! Jos pălăria!

    Apreciază

  9. Iti dai seama ca s-a declarat „Charlie” pana si premierul turc! Auzi, aparatorii libertatii presei, dupa ce anul trecut au cenzurat tot internetul si au interzis facebook-ul (ei au fost mai destepti ca noi, n-au acceptat manipulari electorale)!
    Nici eu nu-s Charlie si libertate nu inseamna ca batjocoresti. Liderii musulmani au avut decenta de a merge la ipocrizenia aia de mars al pacii dar apoi s-au declarat si ei jigniti de caricatura ofensatoare din primul numar al revistei. Adica vrei ca eu sa ma solidarizez cu tine dar sa si accept sa ma scuipi? Ce toleranti suntem!

    Apreciază

  10. papagigli zice:

    Aveam o vaga banuiala ca multi nu vor vedea padurea din cauza copacilor si uite ca nu m-am inselat. De fapt, „traducerea” devizei „je suis Charlie” e cit se poate de simpla si nu are legatura cu publicatia respectiva si nici cu caricaturizarea demiurgilor de tot felul si de toate neamurile. „Je suis Charlie” reprezinta optiunea celor care o sustin, pentru libertatea cuvintului si a presei. Nimic mai mult si nici mai complicat. Poti continua sa fii tu insuti acceptind aceste libertati. Nu trebuie nici sa iesi in strada si nici sa dai in cap celor care demonizeaza aceste libertati. A spune „je suis Charlie” e echivalent cu a spune „sustin libertatea de exprimare” Punct.
    Cineva mai sus se referea la „o turma de oi” si ma abtin in a-i sugera cine formeaza o reala „turma de oi”, pentru ca sunt bine crescut, dar as atentiona-o ca cei ce sustin libertatea de exprimare nu o fac din spirit de turma, asa cum considera ea si mai bine ar renunta sa jignesca doar pentru faptul ca nu e capabila sa inteleaga niste elementare principii democratice.

    Apreciază

    • Ei, uite că mi-am permis şi eu luxul ăsta. Şi ştii de ce? Pentru că nu am vrut să fiu parte din ăia care stau la căldurică şi pe care-i doare-n bască în tot restul timpului, inclusiv de libertatea asta. Dar acum sunt în pas cu moda. Ce fac eu în fiecare zi a anului ca să îmi permit acum să fiu charlie? ei, mi-a fost ruşine să fiu acum, după război. Că viteji au fost destui… din ăia care încă au lăptic la guriţă dar, deh, sunt inteligenţi că, vezi Doamne, au înţeles.
      Bine ai revenit! Faină vacanţa?

      Apreciază

      • papagigli zice:

        Potecuto, iarta-ma ca-o spun, dar „I am…what I am”, este absolut echivalent cu „je suis Charlie” Cu alte cuvinte, permite-mi sa fiu, sa gindesc si sa am libertatea de-a ma exprima asa cum simt. Nu incerca sa-mi suprimi libertatile cu obscurantismul tau religios sau politic, doar pentru ca mi-am perms sa nu-ti impartasesc inclinatiile totalitariste.
        Cam asta e, iar in ceea ce priveste vacanta, a fost una calduroasa 😉

        Apreciază

        • Doamne, dar te rog sa iţi exprimi clar opiniile, unde am cenzurat eu? Dar libertatea ta de exprimare merge până la a-mi îngrădi mie libertatea la opinie. Eu cred că mulţi dintre cei care au pus status pe Facebook că sunt Charlie sau au scris asta pe bloguri, habar nu au ce înseamnă asta. Asta am spus eu. Şi că nu vreau să fiu la modă doar ca să dau bine în ochii unora. Prefer să fiu eu şi să plac sau nu decât să joc teatru ieftin şi să adun aplaudaci.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s