Potecuța și Boboteaza

1De câteva ori, Boboteaza m-a prins la bunici, la țară. Acolo unde ”gerul Bobotezei” era ger. Mă trezea bunica mea când încă nu se lumina afară și începea agitația. Bunicul mătura curtea, bunica ștergea a zecea oară praful pe mobilă, eu abia țineam ochii deschiși cuibărită lângă sobă. ”Da nu mă puteți trezi când ajunge lângă casă?”, întrebam mereu. ”Draga lu’ bunica, dar nu e frumos să te găsească popa adormită, nu se face”. Eu tot nu pricepeam. Mai ales că popa, ceva neam cu noi, avea o fată cu doi ani mai mare decât mine și mult timp țopăiam la ei în curte, mâncam la masă cu ei. Ce avea dacă mă vedea dormind? Păi, avea. Și nu știu cum se făcea dar în momentul în care intra în curte, eu înghețam. Nu eram la vârsta la care să înțeleg momentul dar ceva se schimba. Mă uitam la el în haina aia lungă și neagră și nu mai eram în stare să spun ceva. Dădeam din cap ca și cățelușii ăia de mașină când mă întreba ceva. Pur și simplu mă blocam. De emoții, nu mai spun. Dar se simțea ceva în aer. Acum, dând timpul înapoi, pot spune că era ceva cu adevărat special.

Am crescut la bloc. Și anii de după cei în care o parte din vacanțe mă dădeam cu sania pe dealul de lângă casa bunicilor, mă prindeau, evident, acasă. Era nebunie pe scară în ziua în care era anunțat ”popa cu botezul”. Ieșeau vecinele în ușă sau pe balcoane și se întrebau ”pe unde a ajuns, la ce bloc a intrat? Mănâncă la ăia? Oare mai stă? Am ciorba pe foc, să o iau?”. Și bărbații, unul mai poznaș ca altul, care cum intra în bloc, începea să urle ”în Iordaaan…” și, ca la un semn, toate ușile se deschideau și toate vecinele erau proptite-n prag. Și atunci era cu trezit devreme dar nu chiar de la primul cântat de cocoș. Deși eram mai mare, pățeam la fel. Aveam emoții de nu vă pot explica. Preotul care venea îmi fusese profesor de religie și pe mama o cunoștea de când erau copii. Și începea interogatoriul : ”și? cum e cu școala, cum e cu aia, ce face aia?” În afară de ”bine” eu nu puteam găsi alt răspuns. Iar mă blocam. Dar era mai bine decât datul din cap, oricum.
Când m-a prins ”botezul” pe câmpul muncii, fără să vreau, mi-am răzbunat toți anii în care ”paralizam” în fața preotului. Și am făcut-o lată. Se putea? Eram, deci, la muncă. Știam că urma să vină preotul dar nu se știa ora, nici măcar aproximativ. ”În cursul zilei de azi”, era toată informația de care dispuneam. Era o gașcă de nebuni fără șanse de recuperare. Și, ca și vecinii de acasă, băieții s-au tot ținut de glume. Cum auzeam ”în Iordan”, cum săream în poziție de drepți, opream orice sursă de zgomot, ascundeam țigări, etc. O dată așa, a doua oară așa, a treia oară așa, deja mă săturasem să tot râd de colegii mei cu chef de glume. Și m-am dus în bucătărie să îmi fac o cafea. Eram cu țigara-n mână când am auzit pe hol celebrul deja ”în Iordan…”. Și se trezește potecuța să-l acompanieze pe ”colegul” năstrușnic : ”ceee voceeee miștooo ai tu…. Hai că îi întreci pe toți”. Dar când mi-am dat seama că nu avea de unde să știe colegul și continuarea și parcă chiar suna prea bine să fie adevărat, era prea târziu. Șeful era la ușa de la bucătărie cu o privire din care am citit doar ”dispari cât mai poți„ și preotul, cu busuiocul în mână, se îndrepta amenințător spre mine. Spre capul meu, adică. Am vrut să râd dar nu am avut curaj, am vrut să cer scuze dar nu mai aveam voce. Am zis doar ”Doamne ajută” și toată ziua nu am mai ieșit din camera aia. No, io ce să fac? Subiectul a fost închis definitiv, sper că mi-a fost ștearsă de la catastif treaba asta că altfel nu știu cum mă scot.

Voi ce ați ”pățit” cu preoți?
Și un filmuleț ”on topic”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Potecuța și Boboteaza

  1. Drugwash zice:

    Nu vrei să ştii… şi nici „căsuţa” ta nu suportă dialogurile respective. 😈

    Apreciază

  2. vax-albina zice:

    Draga mea,
    am scris despre un alt fel de bobotează în 2012, pe când nu ne cunoşteam. Şterge postarea, te rog, ca să nu mă fac de râs în lumea ta. Vezi aici: http://zorele.wordpress.com/2012/01/05/s-a-ntamplat-de-boboteaza/ Eşti o nepoţică super sensibilă şi ştii cum să faci cititorii să reacţioneze. Povestirile tale îmi plac din ce în ce mai mult. Continuă.

    Apreciază

    • Draga mea bunicuță, deși poate nu pare, lumea mea e mare. Și chiar dacă nu eu, că nu mă duce capul, știu mulți care înțeleg mai mult. Și mai multe. Așa că în niciun caz nu e vorba de făcut de râs. 😉
      Mulțumesc tare mult pentru povestea asta frumoasă. Știam doar partea cu furat busuioc de la preot din toate obiceiurile și superstițiile legate de asta 😳
      Și pentru cuvintele frumoase mulțumesc!
      Nu știu de voi continua……..

      Apreciază

  3. Mirela zice:

    :))) finalul filmuletului e … ravasitor pentru politistul in cauza. Iar eu nu-mi amintesc decat aceeasi emotie de care spui si tu, pe care acum ca adult nu o mai am pentru ca discutiile cu preotul sunt mai de la egal la egal si de obicei cu subiect clar (cerut de mine) 🙂 Dar astept sa vina cu Botezul prin case, imi doresc chiar.

    Apreciază

    • Esteee! Bietul de el… 😀
      Știu ce zici dar parcă tot e altceva atunci când intră-n case… Nu?

      Apreciază

      • Mirela zice:

        Adica cum, nu mai e ca alta data ? Sau zici ca ai o anume senzatie ?

        Apreciază

        • Nu, Mirela! Și eu mai dau nas în nas cu el în diferite ocazii și vorbim …. de vreme, de exemplu. Dar în momentele astea, tot am emoții când îmi intră-n casă. De preot e vorba.
          În facultate aveam un amic student la teologie. Vorbeam de toate și na, ca studenții, mai o cafea, mai o bere, mai o țigară. Noi că el nu. Deși se spune despre studenții la teologie că nu sunt chiar cuminți. Ei, ne-am revăzut după niște ani, la o nuntă. El avea deja parohie și a facut o slujbă scurtă pentru miri. Mă crezi că îmi era cumva rușine să îi mai spun pe nume după asta? A stat cu mine la masă dar parcă toată nunta am avut tendința să mă feresc, nu știu cum să explic.

          Apreciază

          • Mirela zice:

            Pentru ca stii in sinea ta ca e un om mai aparte, chiar daca poti fi de aceeasi varsta cu el. Si da, ai o anume fastaceala in prezenta lor, daca ai o anume deschidere spre… domeniul lui. E firesc, zic eu. Despre vreme eu cu preotii nu vorbesc, dar mi-ai dat o idee :)), eventual ii spun ca exista Accuweather si ca e cel mai bun site de meteo. Glumesc, stii tu… si cred ca si tu ai zis doar ca exemplu 🙂

            Apreciat de 1 persoană

  4. papagigli zice:

    Eu l-as fi arestat p-ala care-i mascarea pe politisti. Nu ca mi-ar fi politistii dragi, dar prea o facea in bataie de joc.
    Tin minte ca o data, acum multi, multi ani, maica-mea l-a chemat in casa pe un popa d-asta cu somoiocul de busuioc. Eu am fost cam nedumerit la inceput, ca mai apoi nedumerirea sa dea direct in beligeranta cind maica-mea l-a platit. „Adica pe mine m-ai facut cu ou si cu otet cind am spart un balon cu apa, din greseala, iar pe asta care ne-a minjit toti peretii il platesti?” A incercat ea sa-mi explice nu stiu ce, dar eram prea pornit impotriva nedreptatii pentru a o mai putea urmari. Asa ca am taiat-o afara la joaca, lasindu-l pe popa prostit, cu bidineaua-n mina si pe maica-mea rusinata peste poate.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Şi eu întâmpinam treaba cu emoţiile. ;))
    Am zâmbit larg citindu-ţi articolul, şi m-a bufnit râsul când am vazut filmuleţul. 😂

    Apreciază

  6. Citesc postarea ta tocmai în momentul când îl aștep și eu pe popă sau pe popi, că umblă doi de la două biserici ortodoxe diferite. Am și acum aceleași emoții când intră în casă cu vocea lui de bariton și cu costumu-i impresionant. Mai e și emoția când trebuie să-i „pălmuiesc” banii, atunci când dă mâna cu mine și pipăie instinctiv bancnota, înainte de a o introduce într-unul din buzunarele sutanei. 😉

    Apreciază

  7. Pingback: Spalarea de pacate | O zeama de cuvinte

  8. psi zice:

    prevenitv, la noi a fo’ părintele a doua zi după crăciun cu… boboteaza. iar cu naşterea a fo’ cantoru’ undeva pe la mijlocul lui decembrie. grabă mare, grabă mare… mai să-mi sară zilele din calendar. 🙂

    la mulţi ani pe poteci frumoase!

    Apreciază

  9. Oana zice:

    No comment. Anu asta am primit doua buchete-n cap, a sfintire…unul la parinti si unul acasa in Bucuresti. Mi-s deja…prea-îmbusuiocată (ăsta nu-i cuvânt normal, dar merge) 🙂
    Altfel, iti doresc un An bun, măi Potecuță! Am așa un dor să te alint…..

    Apreciază

  10. Ana zice:

    Betooon….aveai si tigara in mana , au ba? 😀 😀 😀

    Apreciază

  11. ovi zice:

    dar preot fumator ai intalnit??? ca eu nu… dar ma auzit de unul tare nazdravan… care dupa slujba de duminica dimineata, merge sa joace fotbal cu tineri din localitate… iar femeile isi faceau cruce cand il vedeau in costumatie sport… si mai alerga si cu motocicleta prin sat, de speria toate gainile de pe marginea santului…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s