Vis horror cu o capră. Şi Moş Crăciun

Să vă raportez, deci : ieri, ca tot omul-animal social cu acte de provenienţă şi termen de valabilitate, plec liniştită de la muncă. Liniştită, deci. Puţin obosită, puţin ameţită, aeriană peste limita legală şi cu chef de plimbare dar şi cu chef de somn. Adică un mix care dăunează mult atenţiei şi nu e recomandat să stau pe stradă sau să fac băi de mulţime în astfel de situaţii. Dar eu nu şi nu. Şi, cum vă spun, eram pe stradă. Mă mai minunam de cât de limpede e cerul în prag de Crăciun, mă mai descheiam la un nasture de la hăiniţa cu blăniţă, mai trăgeam cu ochiul la o vitrină, mai citeam o carte, mai iubeam o fată. A, nu. Asta nu am spus-o eu.
Când am ajuns pe bulevard, am ciulit urechiuşele că ceva ceva se auzea mai tare decât claxoanele unui autobuz cu şofer nervos dar parcă nu era un zgomot cunoscut. Adică ieşea din obişnuitul zilei. Clopoţei, ceva bubuituri şi nişte strigăte. Mi-a atras atenţia ceva într-o vitrină, am intrat, am ieşit şi mi-a vibrat telefonul în mână. Şi până am butonat eu să şterg un mesaj care mă îndemna să fac nu ştiu ce cont ca să câştig nu ştiu ce, m-am trezit înconjurată de nişte neni îmbrăcaţi în hârtie creponată şi unul în ceva sinistru care se dorea a fi capră (mă rog, capra aia) care ţopăiau pe lângă mine „ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa” (aici cred că nu mi se adresau mie, nu? 😯 ). Din două piruete şi un flic-flac, am reuşit să mă strecor printre ei şi căciulile lor întinse ameninţător spre mine. Şi după ce mi-am tras sufletu’ ca şi câinele ăla cu „bă, ce m-am speriat când a vorbit calul”, în cazul meu capra, mi-a trecut ameţeala şi m-am deşteptat : capra asta nu vine de Anu Nou? Sau ursu vine atunci? Unul dintre astea două animale, sigur vine atunci. Dar oricum, cu capra (aia!) nu se merge în 18 decembrie, asta e clar. Dar cum brazii au fost împodobiţi când vă uram eu Crăciun Fericit, de ce nu s-ar decala toate?
Am crezut că mi-a trecut sperietura, am ajuns acasă şi, în final, am adormit. Horror. Am visat că eram la cumpărături într-un magazin din ăsta imens. Era gol. Adică nu gol de tot. Eram eu care alergam printre rafturi ca să mă ascund de nişte nebuni îmbrăcaţi în sorcove (hopa, stai! Cu sorvova se vine de Anul Nou! Nu? Cu ce pisici se vine, dragilor?) adică în multe culori şi în mâini cu un lemn cu cap de capră. Şi eu mă ascundeam şi ei mă tot găseau şi eu alergam şi ei ţa, ţa, ţa, după mine. La un moment dat au început să cânte. Dar nu din gură. Cântau din instrumente dar nu aveau instrumente. WTF? Mă uitam la ei, ştiam că ei cântă, se auzeau trompete dar ei nu aveau trompete. Sunetul era tot mai tare şi mai aproape, eu tot mai speriată. Am deschis ochii, eram transiprată şi horror!, sunetul tot se auzea. Vă jur că eram cu mâinile încleştate. Era deja beznă şi eu auzeam cum cântă capra aia din vis. Deşi nu mai dormeam. Voi pricepeţi ceva? Eu am priceput după ce m-am dezmeticit mai bine şi am început să respir normal. Cele două planuri -real şi fictiv, s-au întrepătruns armonios (mamă ce-am scos-o pe asta) în capul meu şi în visul meu. M-am ridicat din pat, am deschis geamul şi horror : sub geamul meu cântau 8 neni îmbrăcaţi în moş Crăciun. La trompete 😯
Să ne înţelegem : ei cântau foarte frumos, era clar chiar şi pentru un afon că totul e studiat, repetat, gândit, oamenii ăia nu au luat la întâmplare trompetele alea numai să facă zgomot, oamenii sunt artişti, cartierul răsuna minunat, totul era o armonie. Dar eu încă eram sub efectul visului. Şi era unul dintre cei 8 care alerga de colo-colo şi striga (cum veţi putea auzi imediat) „hău, hău, hău, mulţumim frumos şi sărbători Fericite). Eu l-am asemănat cu piticul din Twin Peaks şi iar m-a apucat frica.
Am nevoie de tratament? Au reduceri acum de Sărbători?
Singurul filmuleţ găsit pe net cu moşuleţii colindători, e ăsta. Dar mă enervează că cei care au filmat au şi comentat ceva peste. Dar măcar vă faceţi o părere despre cât de mişto sună. Şi să vă imaginaţi cum m-am trezit eu în stare de şoc pe ritmurile astea:

Şi, totuşi, când se vine cu capra sau cu ursu? 🙄