„Te invit aici, nu vei regreta…”

Vă plac surprizele? Nu momentele alea în care iese un „zân” din tortul aniversar sau alea în care îţi găseşti casa plină de oameni care te aduc în pragul infarctului ţipând La mulţi ani! când aprinzi lumina, ci surprizele alea ascunse în cutiuţe frumos ambalate sau în punguliţe cu floricele sau, după caz, Moşi dolofani şi zâmbăreţi. La mine chestia cu „ca un copil în dimineaţa de Crăciun”, se aplică fără excepţie când primesc un cadou. Dacă e şi frumos ambalat, radiez până îl desfac. Nu îmi amintesc să se fi întâmplat vreodată să fiu dezamăgită, nici măcar atunci când am primit o cutie maaare, ca de calculator, frumos ambalată, în care era o altă cutie tot frumos ambalată, în care era o altă cutie la fel de frumos ambalată, în care….. după ce am umplut camera de cutii, cutiuţe şi hârtii, am descoperit un medalion minuscul.

Dar l-am purtat cu drag că doar era din partea colegelor de apartament din facultate. Adevărul este că a fost chiar drăguţ. Şi am apreciat efortul lor de a-l ascunde în atâta amar de maculatură. Mă aşteptam la ceva pe măsura pachetului, e drept. 😀 Dar nu am fost dezămăgită.
Altădată, când a venit tata la mine cu pumnii strânşi şi mi-a spus „alege”, am fost convinsă că, cu chef de joacă, a găsit vreo bomboană pe undeva. Eram studentă dar na, şi acum mai mănânc bomboane aşa că îi era justificată joaca. Am spus „dreapta” şi mi-a pus în mână cel mai mic şi mai frumuşel telefon pe care l-am văzut vreodată. Doamne, dar ce frumos era!! Am ţopăit prin casă de bucurie. De data asta aşteptările au fost muuult sub ceea ce am primit.
Şi acum recent am avut ocazia să trăiesc emoţiile astea, cu două pachete frumos ambalate. Pentru unul din ele spun un maaaare şi din suflet „mulţumesc cu sclipici!” şi ştie ea 😉 A fost şi este un dar de suflet!
Cel de-al doilea pachet a venit după o mai lungă aşteptare dar am uitat repede de asta când am primit coletul. Dar ar suna a advertorial dacă v-aş spune mai multe şi nu vreau să simţiţi că încerc să vă păcălesc. Nu scriu advertoriale, ştiţi asta. Ideea asta însă e tare ingenioasă. Adică plăteşti dar nu prea ai habar ce vei primi. Adică e o surpriză fiecare pachet. Pam-pam. Eh? Mie mi-a plăcut. Mă mai gândesc dacă să vă scriu despre asta. Până atunci, eu mă apuc de lista pentru Moş că nu se ştie niciodată. 😀
Dar, până mă gândesc eu, sunt ardeleancă, remember? Aşa că… no, apăi, până stau eu şi cujet, ce-ar fi dacă mi-aţi spune voi despre o surpriză din asta frumoasă? Sau, din contră, una de genul celor de care aminteam la început? Un pachet mic care a ascuns ceva tare frumos şi important, poate? De exemplu, mi-au spus ai mei venind de la o nuntă, că mirii au primit din partea părinţilor o cutie de carton în care era multă hârtie igienică. Multă, multă. Şi, învelită tot în hârtie din asta, era o cheie de la o frumoasă maşinuţă.
Eu aştept să vă citesc. Şiii….. am o surpriză pentru unul dintre voi. Pot scrie şi domnii că de data asta nu e cu coliere 😀 Dar nu vă spun în ce constă premiul că n-ar mai fi surpriză, nu? Şi nici când voi spune cine a câştigat nu voi spune ce a câştigat. Va vedea când va primi. 😉
Cum voi alege? Cred că voi fi subiectivă de data asta şi voi alege cel mai frumos comentariu, cea mai frumoasă surpriză. Dacă vor fi mai mult de 10 comentarii şi iar nu voi putea, randomul va fi de bază şi de data asta.