„Te invit aici, nu vei regreta…”

1Vă plac surprizele? Nu momentele alea în care iese un „zân” din tortul aniversar sau alea în care îţi găseşti casa plină de oameni care te aduc în pragul infarctului ţipând La mulţi ani! când aprinzi lumina, ci surprizele alea ascunse în cutiuţe frumos ambalate sau în punguliţe cu floricele sau, după caz, Moşi dolofani şi zâmbăreţi. La mine chestia cu „ca un copil în dimineaţa de Crăciun”, se aplică fără excepţie când primesc un cadou. Dacă e şi frumos ambalat, radiez până îl desfac. Nu îmi amintesc să se fi întâmplat vreodată să fiu dezamăgită, nici măcar atunci când am primit o cutie maaare, ca de calculator, frumos ambalată, în care era o altă cutie tot frumos ambalată, în care era o altă cutie la fel de frumos ambalată, în care….. după ce am umplut camera de cutii, cutiuţe şi hârtii, am descoperit un medalion minuscul.

Dar l-am purtat cu drag că doar era din partea colegelor de apartament din facultate. Adevărul este că a fost chiar drăguţ. Şi am apreciat efortul lor de a-l ascunde în atâta amar de maculatură. Mă aşteptam la ceva pe măsura pachetului, e drept. 😀 Dar nu am fost dezămăgită.
Altădată, când a venit tata la mine cu pumnii strânşi şi mi-a spus „alege”, am fost convinsă că, cu chef de joacă, a găsit vreo bomboană pe undeva. Eram studentă dar na, şi acum mai mănânc bomboane aşa că îi era justificată joaca. Am spus „dreapta” şi mi-a pus în mână cel mai mic şi mai frumuşel telefon pe care l-am văzut vreodată. Doamne, dar ce frumos era!! Am ţopăit prin casă de bucurie. De data asta aşteptările au fost muuult sub ceea ce am primit.
Şi acum recent am avut ocazia să trăiesc emoţiile astea, cu două pachete frumos ambalate. Pentru unul din ele spun un maaaare şi din suflet „mulţumesc cu sclipici!” şi ştie ea 😉 A fost şi este un dar de suflet!
Cel de-al doilea pachet a venit după o mai lungă aşteptare dar am uitat repede de asta când am primit coletul. Dar ar suna a advertorial dacă v-aş spune mai multe şi nu vreau să simţiţi că încerc să vă păcălesc. Nu scriu advertoriale, ştiţi asta. Ideea asta însă e tare ingenioasă. Adică plăteşti dar nu prea ai habar ce vei primi. Adică e o surpriză fiecare pachet. Pam-pam. Eh? Mie mi-a plăcut. Mă mai gândesc dacă să vă scriu despre asta. Până atunci, eu mă apuc de lista pentru Moş că nu se ştie niciodată. 😀
Dar, până mă gândesc eu, sunt ardeleancă, remember? Aşa că… no, apăi, până stau eu şi cujet, ce-ar fi dacă mi-aţi spune voi despre o surpriză din asta frumoasă? Sau, din contră, una de genul celor de care aminteam la început? Un pachet mic care a ascuns ceva tare frumos şi important, poate? De exemplu, mi-au spus ai mei venind de la o nuntă, că mirii au primit din partea părinţilor o cutie de carton în care era multă hârtie igienică. Multă, multă. Şi, învelită tot în hârtie din asta, era o cheie de la o frumoasă maşinuţă.
Eu aştept să vă citesc. Şiii….. am o surpriză pentru unul dintre voi. Pot scrie şi domnii că de data asta nu e cu coliere 😀 Dar nu vă spun în ce constă premiul că n-ar mai fi surpriză, nu? Şi nici când voi spune cine a câştigat nu voi spune ce a câştigat. Va vedea când va primi. 😉
Cum voi alege? Cred că voi fi subiectivă de data asta şi voi alege cel mai frumos comentariu, cea mai frumoasă surpriză. Dacă vor fi mai mult de 10 comentarii şi iar nu voi putea, randomul va fi de bază şi de data asta.

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la „Te invit aici, nu vei regreta…”

  1. july zice:

    Cea ma frumoasa surpriza a fost sa citesc primul articol al fiicei mele pe blogul personal . Azi ! 😀

    Apreciază

  2. Ce drăgălașă ești!
    Mă prefac a nu ști despre ce vorbești tu pe acolo! 🙂
    Mulțumesc încă o dată pentru frumosul dar!

    Apreciază

  3. Cel mai emotionant cadou pe care l-am primit a fost de la sotul meu.Eram in cea mai neagra perioada a casniciei noastre, in noroi pana-n gat, se aliniasera planetele cat sa ne duca pe marginea prapastiei, traiam cu 2 milioane pe luna, faceam cumparaturile minimal, cu o lista din care mereu taiam, de nu ramanea mai nimic. Si intr-o zi am primit un colet, am fost foarte mirata, era de la o firma cunoscuta care vindea chestii scumpe. Inauntru era un cea de mana pe care il admirasem in catalog, unul cu un diamant minuscul, dar elegant. Acum nu mi s-ar mai parea scump, atunci era mai mult decat bugetul nostru lunar. Mi-l comandase sotul, il platea in rate si mi-a spus : poate suntem acum in noroi, dar tot diamante suntem! Am plans, am purtat ceasul ca pe cea mai valoroasa amuleta (chiar cred ca mi-a adus noroc, fiindca apoi toate s-au oranduit frumos), avea limbile asa de mici incat nu puteam citi ora; ma intreba cineva cat e ceasul si eu raspundeam „uite ce diamant frumos are!” 🙂
    Dar orice dar e minunat, daca e dat din suflet si cu suflet.

    Apreciat de 1 persoană

    • Na că mi-au dat lacrimile!!
      Da, Adelina, ai dreptate, toate darurile sunt frumoase. Însă poveşti din astea ca a ta aş fi vrut eu să citesc. Mulţumesc!
      Îmi pot imagina ce ai simţit atunci… chiar pot …

      Apreciază

  4. Sonia zice:

    Acum aproape un an am primit… blogul meu mutat pe domeniu propriu nou-nouț. Știam că voi primi domeniul, un distins domn să mi-l dăruiască și nu am avut nicio îndoială că lucrul acesta se va întâmpla. Ce nu am știut a fost că a complotat cu fiica mea și am primit totul la cheie, ca să zic așa: 😉

    Apreciază

  5. O fată zice:

    Tremuram cu toate madularele si imi cuprinsesem pantecul in brate, sufocata nu reuseam sa deschid usa, imi curgea emotia pe ochi, prin vene. Din gene curgea ploaia de fericire, intre degete tineam ca o pulbere de nisip de aur in apusul soarelui la mare … testul de sarcina.

    Apreciază

  6. Mă bucur mult atunci când primesc semne de carte de la talentata mea prietenă Denisa Aricescu. Le face cu mânuţa ei (aşează în ele detalii ce leagă prietenia noastră şi suflă cu dragoste peate ele), iar eu sunt luată prin surprindere de fiecare dată când primesc câte unul nou, şi pe lângă toate acestea leagă şi un zâmbet lângă ele, ştiind că am nevoie. 🙂

    Apreciază

  7. ovi zice:

    a fost minuant cand… vizitand romania… cineva mi-a daruti o carte cu versuri… si spre surprinderea mea… la autor, era trecut numele meu… iar la curprins, poezii scrise de mine…

    Apreciază

  8. Drugwash zice:

    Evit surprizele mai rău decît capacele de canal cu şase găuri, pe stradă. De ce? Fiindcă de cele mai multe ori sînt neplăcute sau… nepotrivite. Asta, e – sînt ghinionist! No big deal… 🙂

    Dacă te uiţi cu atenţie, spre sfîrşit e o dată supriză, o dată surpiză şi înc-o dată supriză. Zi după mine:
    Rică a-nvăţat să zică
    R,
    Răţuşcă,
    Rămurică.

    😀

    În rest, s-auzim de bine! 😉

    Apreciază

    • Of, numai din astea neplăcute au fost? 😦
      Am corectat îngroșat să mă învăț minte ^^’
      lâu, lățușcă, lămulică….
      Mulțumesc mult!

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Da, era şi-un ‘lîu’ pe-acolo, da’ mintea mea era departe deja. Aşa-mi trebuie! 🙂

        Evident au fost şi surprize plăcute, cîteva relativ recente, deşi nici ele nu au fost lipsite de peripeţii. Da’ nu’ş cum se face că parcă tot cele „sucite” ies primele la apel. 🙄

        You’re welcome! 😉

        Apreciază

  9. Cea mai mare surpriză, care trebuia să fie și cea mai frumoasă, s-a transformat într-o tragedie. La nunta mea, acu’ vreun secol, nașul de cununie s-a îmbătat înainte de vreme și când mi-a dat cadoul (un pachet de țigări Kent Superlong, la care tutunul fusese înlocuit cu bancnote de câte o sută de lei) a uitat să-mi spună despre ce-i vorba. Astfel că eu am împărțit țigările în stânga și-n dreapta, iar cei care le primeau îmi reproșau că nu-s originale și ard ca hârtia. Pe când am aflat de la nașa despre ce e vorba, arseseră două mii de lei. 🙄

    Apreciază

  10. raluca zice:

    Cea mai frumoasa surpriza a fost cu siguranta testul de sarcina. Dar o surpriza f frumoasa a fost si acum doua săptămâni.
    Denis si iubi au plecat in oras fara mine, cand am,vrut sa merg si eu pe Denis l-a deranjat caci el voia sa meargă ca băietii cu masina la benzinărie, prin centru si pe unde au mai fost ei. Am rămas acasa, am facut curat si mă apucasem de gatit. Au ajuns si ei după o ora si ceva. Denis mic cum este el îmi spune :,,mami avem o surpriza pentru tine”. Cand m-am uitat mai bn, ascundea la spate un buchet de flori mai mare decât el. Iubi tot îl indemna sa-mi zică ce îl invatase, dar de emotii nu a putut. A fost primul buchet de flori primit de la băietii mei. Denis îmi culege toate florile de pe strada, celalalt îmi aduce doar la ocazii speciale, dar acum m-am trezit cu un buchet de flori fara sa fie ceva special. Recunosc, mi-au dat lacrimile si am ars prajeala, dar a meritat ca apoi m-au ajutat amândoi la gatit. Si a fost cald si bine in casa, in suflet si in familie.

    Apreciază

    • Eiiii, draga mea!!! Sper că nu mai trebuie să îți spun cât mă bucur pentru tine, nu? Ai văzut ce frumos se pun toate lucrurile la locul lor? 😉
      Aș fi vrut să îl văd pe Denis încercând să ascundă buchetul ăla cu mânuțele lui 😀
      Așa să vă fie mereu, Raluca! Cald și bine!

      Apreciază

      • raluca zice:

        DAAA.Pai imagineaza-ti un ghem de om la 1 m cu un buchet de flori, inghetat tot cu obrajorii rosiiiii.:)))
        MULTUMESC FRUMOS, DRAGA MEA. sper sa imi fie mereu asa, atat mie cat si tututor femeilor din lume. Orice femeie, orice om isi doreste sa simta ,,acasa”. :*

        Apreciază

  11. vax-albina zice:

    Postările tale sunt de fiecare dată o surpriză plăcută. Inclusiv comentariile pe care le aştept cu răbdare.

    Apreciază

  12. GEGELUTZ zice:

    Eeei, draga mea, să te văd eu cum alegi câștigătorul dintre atâtea comentarii minunate! 😀 Zău, nu te văd prea bine! Aș fi vrut și eu să încerc să câștig cadoul-surpriză de la tine( sunt curioasă de moarte să aflu la ce te-ai gândit) dar nu am nici o șansă să concurez cu așa ceva, așa că mă limitez la a face galerie din background. 🙂

    Apreciază

  13. 1lauralaly zice:

    Bafta, Potecuta in a alege din atatea surprize placute. Eu voi sta pe margine Nu ca nu au fost surprize dar nu pot concura cu minunatiile de mai sus. Dar ca de obicei articolele tale ma binedispun si ma si fac sa ma gandesc profund la unele chestiuni.

    Apreciază

  14. papagigli zice:

    Sincer, nu-mi place sa fiu surprins, dar imi place la nebunie sa-i surprind pe altii si nu doar cu flecustete ambalate si pamponate.
    A doua mare surpriza, in ordine descrescatoare, a fost cind m-am casatorit. Toti colegii de facultate i-au strigat sotiei, in cor: „cu cine, cu golanu’ ala?” Asta probabil ca echivala, in mintea lor, cu traditionala „casa de piatra!” 😆 Nu stiu de ce, desi as putea banui, eram vazut ca un fel de Catalin eminescian sau poate chiar mai rau, in tot FUT-ul (facultatea de utilaj technologic; ca sa nu se inteleaga gresit abrevierea 😆 ). In fine, nu mai dezvolt, dar cea mai mare surpriza o produc acum, cind se intimpla sa ne intilnim cu aceeasi fosti colegi (fuckers, dupa numele facultatii 😉 ) si care exclama podiditi de surprindere: „cum bai, voi tot impreuna sunteti? nu mi-as fi imaginat”. Surpriza de pe fetele lor e mai ceva decit orice cadou ambalat si pamponat 😉

    Apreciază

  15. Pingback: Când clipa-şi grăbeşte trecerea… | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s