Doi favoriţi şi un prieten crocodil

Oficial, a început campania şi eu, aşa cum spuneam în postarea trecută, dorm. Zumzăie ceva pe lângă mine dar am dopuri de urechi aşa că rezolv şi treaba asta cumva. Şi totuşi, eu am doi favoriţi. Pam-pam. Să vă, şi anume, iexplic. Ieri, după ce am bătut la pas cam un sfert din oraş, am ajuns acasă în jur de ora 19 şi, vrând să mă informez, am aprins TV-ul pe Pro Tv. Am aflat, cu mare tristeţe, că l-am ratat pe „Cristi ca o apă cristalină”. Ghinion! Suspine, lăcrimi din ochii ca stelili şi tresăriri. M-am uitat puţin şi pe la Vocea României dar la publicitate am schimbat pe X Factor (ce mă enervează ăştia că le-au pus în aceeaşi zi 👿 ). Nu urmăresc constant emisiunile astea şi X Factor aproape deloc dar când am aterizat eu acolo era o tipă care cânta tare bine, apoi unul de care am râs mult aşa că am uitat să pun înapoi pe ProTV.

Nu prea ştiu eu cine sunt şi cum cântă alţi concurenţi dar nici nu mă mai interesează pentru că am două preferinţe. Prima e Maria. Şi, în primul rând, din patriotism local o susţin. În al doilea rând pentru că m-a dat pe spate cu „Mercedes Benz” când a mai participat la alt concurs. Şi pentru că am ascultat-o într-un recital improvizat la minus ţşpe grade şi mi-a plăcut. Despre ea vorbesc.
Pe cealaltă o susţin tot dintr-un fel de patriotism dar din alt „aluat” (nici nu contează care 😉 ). Şi pentru că melodia pe care o cântă e pe lista „chestiilor” pe care le-aş lua cu mine pe o insulă pustie, dacă mă înţelegeţi. Şi pentru că îmi place. Aici vă puteţi lămuri.
Cam asta e cu favoriţii mei din campania asta.

2. Sunt pe trilulilu 😯 Eu am tot văzut că atunci când vreau să mă loghez pe blog după ce scriu pe google „poteci de dor”, pe pagină apare „Poteci de dor trilulilu” dar nu am luat în seamă. Am intrat o dată crezând că e o melodie cu numele ăsta şi când am văzut că nu, am ieşit imediat fără să poposesc acolo. În dimineaţa asta însă, am stat mai mult pe ACOLO că am găsit un text imediat sub imaginea aia frumoasă de toamnă. Am citit prima frază şi mi-am zis „băi, ce mişto e, auzi şi tu…  Adie vântul toamnei pe cărările pe care paşii mei caută urmele paşilor tăi” 😳 A doua frază mi-a părut cunoscută şi de la a treia deja am zis hopaaaa. Şi tot nu eram sigură. Am dat copy pe prima frază şi paste în google şi da, a dus la postarea mea, ASTA daaaar a dus şi AICI
WTF?, mi-am spus printre dinţi. Eu nu ştiu să am conturi pe trilu sau pe alte bloguri. Şi ce caut acolo? Acum, eu vă rog ceva. Din suflet de potecuţă. Cine se pricepe, desigur. Eu nu am găsit nici pe trilu şi nici pe blogul ăla trimiteri către blogul meu că nu ştiu cum să caut. Dacă le găsiţi, vă rog să îmi spuneţi ca să le mulţumesc oamenilor că aşa e frumos. Mai ales că pe acel blog sunt şi comentarii frumoase 🙄 gen :”felicitari pentru bogatia de nuante !” sau „Iti doresc sa ramai la fel de inspirata”. Păi cum să rămân eu indiferentă la aşa complimente? Poate e un blog din ăla numai cu reblog şi eu nu am găsit linkul. Serios vorbesc.
Dacă nu sunt trimiteri şi persoanele respective (sau respectivă că poate are conturi peste tot) au considerat că e un text cu care se pot mândri şi l-au însuşit…. eiiii…. tare mândră sunt de mine că am scris ceva pe care omu’ vrea să îşi pună amprenta. Tapadam-parampam 😉 Chiar nu m-am prins care-i treaba mai ales pe trilu, sunt văcuţă balerină pe acolo, nu mă descurc deloc.
Dacă mă lămuriţi, vă foarte mulţumesc!!!

Şi? Voi cu cine votaţi? 😀 Dintre favoritele mele, desigur! Altfel… sssstttt… dorm!

P.S Ştiu că sunt multe linkuri dar trei dintre ele conţin aceeaşi chestie, adică textul potecuţei aşa că nu v-am chinuit aşa rău, nu? 🙄

Sursă foto