Ce-am avut şi… de ce mi-e dor

Publicat pe 22/10/2014 de Poteci de dor

43xx278Sursă foto
Idee pornită de la Carmen

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la Ce-am avut şi… de ce mi-e dor

  1. racoltapetru6 zice:
    22/10/2014 la 11:09

    Îți împărtășesc sentimentele. Cam aceleași aparate le-am avut și eu și mă emoționează când le văd în poze.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      22/10/2014 la 11:13

      Să îţi spun un secret? Eu aveam obiceiul să fac liniuţele de la televizorul sport să stea în linie. Păi ce era harababura aia una sus, alta jos, alta la mijloc? 😀 😀

      Apreciază

      Răspunde
      • Drugwash zice:
        22/10/2014 la 11:23

        Alea erau selectoarele pentru benzile de canale: 1-5, 6-12, 21-60. Mă ia cu fiori reci cînd îmi aduc aminte prin ce chinuri treceam ca să desfac programatorul să-l curăţ sau să înlocuiesc vreun potenţiometru liniar defect. Ah şi cîte aparate de toate felurile mi-au trecut prin mînă cîndva…!

        Apreciază

        Răspunde
        • Poteci de dor zice:
          22/10/2014 la 11:28

          Mi-e ciudă că nu am găsit video ca al meu. Nu că ar fi fost unicat dar cele de mai sus sunt copia fidelă a ceea ce am avut în casă cândva. Şi video nu am găsit la fel. Nici nu mai ştiu firma…..
          Eu apăsam pe toate butoanele, îmi plăcea că la ăla sport, când apăsam pe un buton, sărea altul şi tot aşa… Hehehe

          Apreciază

          Răspunde
          • Drugwash zice:
            22/10/2014 la 11:38

            Copchilu’ tot copchil, deh! 😆 Aşa se stricau programatoarele, apăsînd pe butoane fără să ţii degetul pe cel deja apăsat să revină lent la poziţie, nu brusc. 😉

            Eu mai am pe aici vreo trei aparate video dintre care unul al meu, SABA, dar cumpărat tîrziu, după ’89, cînd aducea un vecin second-hand-uri de prin Nemţia. Din păcate toate sînt defecte şi n-am avut niciodată suficient imbold să stau de ele. Cui ar mai folosi acum…? 😦

            Apreciază

            Răspunde
            • Poteci de dor zice:
              22/10/2014 la 11:44

              E drept, nu ar mai folosi decât…. amintirii. Şi poate mai târziu unui muzeu. Dar tot îmi storc eu creieraşul să îmi amintesc firma, era aşa de frumuşel….

              Apreciază

            • Drugwash zice:
              22/10/2014 la 13:07

              Panasonic, Akai, Grundig, Blaupunkt, Sanyo, Saba, Orion, GoldStar, Samsung şi cîte alte mărci am uitat între timp (mai ales făcături gen Sankyo etc.)… 🙂

              Apreciază

            • Poteci de dor zice:
              22/10/2014 la 12:36

              Şi nu am spus cum am scăpat de praful băgat în găurelele alea de la difuzor….. Nici nu spun 😳

              Apreciază

            • Drugwash zice:
              22/10/2014 la 13:03

              Haide, spuuuuuneeeee… spune-mi, te rooooog…! 😆
              (a cui era melodia asta, odinioară…? 🙄 )

              Apreciază

            • Poteci de dor zice:
              22/10/2014 la 13:22

              Mihaela Runceanu – „Haide spune”. Sau te referi la Monica Anghel cu al ei „Spune-mi,
              Haide spune-mi”?
              Alta nu ştiu 🙄

              Vrei să furi meseria? 😀
              Bine, spun… Apăi cum să îţi iexplic io ţie… praful se puse pe membrană (aşa se numeşte? 🙄 ), da? Şi se vedea prin găurele, da? Şi… ţac cu un creion şi dispăru praful….
              Acu’ dacă studiezi atent poza cu obectu’, vei vedea că nu sunt singură pe lume. Mai sunt şi alţi deştepţi, deci. 😀 😀

              Apreciază

            • Drugwash zice:
              22/10/2014 la 13:30

              Da da, Mihaela Runceanu era, bravo! 🙂

              Heh, am dat şi eu de aparate „curăţate” în felul ăsta aşa că garantat nu eşti singura! 😀 Deh, nu oricine ar fi desfăcut juma’ de măţăraie ca să ajungă să desfacă difuzoraşul ăla să-i cureţe membrana de praf. 😉

              Mare pagubă nu era cu cîteva găurele, doar că se cam pierdea din „joase” (care oricum nu prea se auzeau la atîtica diametru) şi cu timpul se putea descentra, începînd să „hîrîie”. Dar difuzoarele acelea erau ieftine, nu era problemă – doar chinul desfăcutului şi montatului era mare. Da’ aşa-mi mai scoteam şi eu banii de pensie alimentară. 🙄

              Apreciază

  2. Alexandru Ioan zice:
    22/10/2014 la 11:13

    a trecut timpul… Eu am copilărit cu un televizor Classic, cred că așa îi spunea, care a rezistat peste 30 de ani. În cele din urmă l-au aruncat ai mei pentru că-și luaseră unul nou. Care a rezistat mai puțin de 5 ani…

    Apreciază

    Răspunde
  3. Gigi zice:
    22/10/2014 la 13:27

    Nu le-am avut pe toate, dar mi-s familiare! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. vax-albina zice:
    22/10/2014 la 14:24

    O singură întrebare: PL500 îţi spune ceva? Mi-a rămas în buffer-ul de stres.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      22/10/2014 la 14:40

      Îmi spune dar nu era chiar la îndemână. Ne întâlneam mai răruţ şi nu îi duceam dorul. Dar revederea era….. un…. „miraj” 😀

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
    • Drugwash zice:
      22/10/2014 la 15:01

      Ha ha ha! 😆 Mergea şi PL504 ca echivalent direct şi mai era una rusească – nu mai ştiu indicativul – la care trebuia făcut circuit separat pentru alimentarea filamentului la 6,3V cu un transformator adiţional şi din care cauză circuitul filamentelor ajungea un pic supravoltat.(varianta leneşului 🙄 ) sau se punea o rezistenţă de putere înseriată în locul filamentului original al PL500. 😉

      Da, îmi sună cunoscut PL500… 🙄 😆

      P.S. Miraj era TV-ul cu diagonala mai mare, al mătuşă-mii; noi aveam Venus 2, cu diagonala de 47cm. 🙂 Cîtă şcoală am făcut eu pe ele… 🙄 😆

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  5. Andreea zice:
    22/10/2014 la 15:13

    Nu mi-e dor de mașina aia de spălat, trebuia să pui apă, să scoți rufele, să le clătești…totuși a fost utilă, în felul ei. Iar televizorul ăla cu tub, îi dădeam cu pumnul ca să meargă! 😆

    Apreciază

    Răspunde
  6. papagigli zice:
    22/10/2014 la 15:38

    Adolescenta. P-aia sigur am avut-o, sigur n-o mai am si sigur imi lipseste 😉
    Acareturile de bagat in priza imi sunt total indiferente. P-alea le pot inlocui cu altele mai performante, adolescenta, nu prea 😆

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      22/10/2014 la 15:42

      Sufletu’, papagigli, sufletu’. Şi nu e vorba de sufletu’ lu’ Avram Iancu. Sufletu’, cum spuneam, să fie de adolescent veşnic în formă. Tăt eu să vă învăţ? Tztztzt…

      Dejeaba e LCD, 3D, 4K, full Hd şi alte chinezării dacă nu porneşte cu pumni cum frumos a spus şi Andreea. Aşa că să-ţi pară rău după ele. Am zis!

      Apreciază

      Răspunde
  7. papagigli zice:
    22/10/2014 la 16:37

    Pai tie-ti da mina sa dai sfaturi, dar sa te vad peste vreo doua decenii ce sfaturi „adolescentine” mai dai, pe la cozi prin farmacii sau prin policlinici 😆

    Apreciază

    Răspunde
  8. Irina zice:
    22/10/2014 la 17:00

    De televizor îmi aduc aminte, dar nu cu plăcere, că se tot strica și ”se dădea peste cap” și ”făcea purici”, când îți era lumea mai dragă. Cât m-am bucurat când am scăpat de el, târziu, după Revoluție, când am reușit să îl convingem pe tata, după lupte seculare care au durat vreo 10 ani, că televizoarele color nu strică vederea! Eram singura din clasă care nu avea televizor color și nu mai știam ce să mai inventez ca să nu mă dau de gol când eram întrebată dacă mi-a plăcut cum era îmbrăcată prezentatoarea X de la nu știu ce emisiune de weekend 😆 . Sunt eu nostalgică, dar nu și în ceea ce privește aparatele menite să ne ușureze viața. Nu m-aș întoarce în trecut pentru nimic în lume. Tot codașă sunt și acum, chiar dacă sau poate tocmai pentru că vremurile s-au schimbat 😦 . Îmi doresc multe, dar…

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      23/10/2014 la 12:51

      Aaaaaa, măi, era o chestie, să pui ceva pe ecran… oare ce? 🙄 Ştiu că am încercat şi eu dar nu mai ştiu cu ce. Cică să se vadă color 😀

      M-aş întoarce pentru cei care au fost. În rest….

      Apreciază

      Răspunde
  9. abbilbal zice:
    22/10/2014 la 18:17

    Zua Bună ! Îmi place fotogrfia ta.
    Să ai o zi faină şi liniştită, cu spor la tot ce faci

    Apreciază

    Răspunde
  10. domnuio zice:
    22/10/2014 la 19:41

    Eu am avut Mamaia 🙂 !
    Frumos,mi-ai trezit nostalgia acelor vremuri !!!
    Happy WW !

    Apreciază

    Răspunde
  11. cafeauata zice:
    22/10/2014 la 20:50

    De toate mi-e dor, Potecuto! Cu trecerea timpului parca ceva din mine dispare incet-incet si nimic din ce exista acum nu poate sa umple golul. Asta nu inseamna ca nu ma bucur de masina automata de spalat sau de TV-ul color, doar ca „ceva” lipseste si mai ales multi lipsesc, tot mai multi sunt cei carora le duc dorul si care au ceva in comun chiar si cu banalele aparate de ascultat, de vazut sau de ajutat la munci… Viata asta….
    Zile frumoase!

    Apreciază

    Răspunde
  12. CARMEN zice:
    22/10/2014 la 22:29

    ;)))) alba lux si fram am avut si eu, dar nu mi-e dor ;))) Magnetofonul meu imi lipseste, ce vremuri faine! :))
    happy WW!

    Apreciază

    Răspunde
  13. Bursucel zice:
    25/10/2014 la 16:56

    He he… unuia din frații frigiderului din ultima imagine i-am făcut eu buba în plafon cu lumânările aprinse de pe Tortulețul mamei. 😳
    O tempora…

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu