Gânduri care-şi soptesc

1sSă ne imaginăm două priviri care se caută printre limpeziri în ochi străini. Se strigă şi nu se găsesc, se pierd şi se risipesc. Renasc apoi în tresăriri şi se întâlnesc la răscruce de dor.
Să ne gândim că vedem două mâini care se ating pentru prima dată. Se simt şi se înţeleg, se contopesc şi se recompun. Fac un pact şi se despart cu un tremur abia schiţat.
Imaginează-ţi două suflete care aleargă confuze. Se alungă şi rătăcesc în neuitare, se cheamă şi se rescriu din slove mimate de gânduri despre doi.
Unul e crenguţă mângâiată de adieri, altul e mugur ce-i oferă strălucire. Unul e nor stingher, altul se preface-n ploaie ca să-i aline drumul. Unul e suspin, altul renaşte-n lacrimă ca să îi ia povara. Unul aşteaptă-n nerostire, altul pluteşte-n versuri ample.
Două inimi ce s-au prefăcut în particule de praf în nebunia unei îmbrăţişări târzii. Au căutat apoi bucăţelele să se reîntregească, cum fac copiii cu jocul de puzzle, dar una a luat mai mult iar celalată încă îşi mai caută partea pierdută. Nu ştie că i-a fost luată.
Imaginează-ţi acum două clădiri, ambele la fel de mari. Peste una se pune o greutate mai mare decât greutatea ei iar celeilalte i se retează din fundaţie. Da, ambele clădiri se vor prăbuşi.
Aşa se întâmplă şi cu cele două inimi. Una se sfărâmă de preaplin, alta de preanimic….

Şiiiii am găsit, în sfârşit, o melodie printre „hituri”. Da, dintre toate câte se bălăcesc în topuri sterpe, asta e pe gustul meu. Şi pe sufleţelul meu 😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Gânduri care-şi soptesc

  1. july zice:

    Imi place si

    Apreciază

  2. Proza ta e o poezie, ca să spun așa 🙂 … gândurile, privirile, mâinile, elemente ce aparțin umanului intră în alt registru, universal, se dizolvă în mugur și suspin, nor și ploaie, suspin și lacrimă… ca apoi bucățile de puzzle să se separe în preaplin și preanimic.
    O poveste de dragoste fără happy-end, dar foarte frumos spusă, gândită, organizată cu figuri de stil bine alese. 🙂

    Apreciază

  3. centrefold zice:

    doua inimi legate pentru o secunda nu se despart niciodata. Indiferent de distanta. „dorul” e cel care le face din cand in cand sa bata in armonie perfecta.

    Potecuta, calatoria prin „sufletelul tau”, atat cat ne permiti sa il vedem, e fascinanta 🙂

    Apreciază

  4. Imaginația mea e nemărginită, dar când e vorba de inimi zdrobite și suflete pierdute, parcă nu mai are aripi. În acea zonă mă pierd și aștept o aripă de ajutor, din partea ta, care pari atât de stăpână în acest domeniu. Help me! 😦

    Apreciază

  5. Oana zice:

    Potecuță, nu mai am cuvinte… frumos ai mai așternut cuvintele pe foaia sufletului tău…
    Să fie la tine preaplinul!

    Apreciază

  6. Bursucel zice:

    Mi-e a toamnă doar când mă gândesc cum ar trebui să arate un suflet plin de preapuțin. O fi de vină perspectiva Ne-zâmbetului din Mulțimea Vidă… 😕

    Totuși… încă zâmbesc, să știi! 🙂 Speranța asta în Noi gândim la fel… îi di vină, altminteri cum?! 😉

    Apreciază

  7. Doamne! Ce antonim sugestiv la „preaplin”!!! 💔

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s