Când ceva ne scoate din minţi…

1Ei, dragii moşului, potecuţei, după ce ieri am făcut un exerciţiu de sinceritate şi am enumerat unele „practici” care ar fi trecute în orice volum din Codul manierelor elegante la „aşa nu” dar care nouă ne pică bine şi ne permiteam să ne facem pe plac cu ele cât suntem în intimitatea bucătăriei, astăzi vom schimba foia. Sigur că nici eu şi nici voi nu am spus tot-tot, ar mai fi multe de adăugat dar unele chiar nu se spun, nu? 😀 Nu-i nimic, le spunem  azi. Pentru că multe dintre lucrurile pe care le facem şi de care am vorbit îi enervează pe alţii, avem şi noi dreptul să enumerăm ce ne enervează la ceilalţi. Şi pentru că ei nu sunt aici, sper ca lista cu hibele „lor” să fie mai lungă decât cea cu hibele noastre că… deh, aşa-i în tenis.

Acum să ne înţelegem, să scăpăm din start de „certurile” celor paşnici care pledează pentru pace mondială. Nu spun de momentele alea în care nimic nu ne convine, toţi sunt enervanţi şi fac chestii „naşpa” numai noi suntem perfecţi şi atragem atenţia tuturor de parcă am fi singurii deţinători ai adevărului absolut. Nu. Despre cei care au obiceiul de a ne scoate din sărite, am mai vorbit aşa că nu repetăm istoria. Îi lăsăm să se bucure de sfârşitul de săptămână şi le transmitem salutări  cordiale.
Astăzi înşirăm chestiile pe care nu le suportăm la ceilalţi dar nu le spunem fie pentru că ne e jenă, fie pentru că nu putem pur şi simplu. În schimb, ne imaginăm tot felul de „torturi” cât suntem forţaţi de împrejurări să le suportăm gesturile, ticurile, obiceiurile.
Încep eu să mă „pape” pe mine prima că aşa face o gazdă bună 😀

Mă enervează… când în mijloacele de transport în comun, de exemplu, cineva se joacă la telefon cu sunetul pornit la taste. Adică nu se joacă, se „conversează”. „Tic-tiiicul” ăla care nu încetează, îmi pune nervii pe bigudiuri. Eu nu ascult muzică pe stradă, nu am căşti la telefon aşa că nu am cum scăpa de astfel de „poluări”. Sau cei care îşi trec în revistă melodiile din telefon, lasă 5 secunde din fiecare şi nu se hotărăsc nici după a 10-a melodie.

Mă enervează cei care mestecă gumă cu gura deschisă, fac baloane, le sparg şi apoi adună cu mână bucăţile lipite pe faţă. Brrr…

Cei care simt nevoia să te atingă mereu atunci când îţi povestesc ceva. Te prind de braţ sau te împung cu arătătorul. Atunci îmi doresc să se termine cât mai repede povestea dar nu am noroc, de obicei se prelungeşte nepermis de mult.

Da, aşa e, poate sunt o sclifosită. V-aş contrazice dar nu o fac. Ideea e că nu atrag atenţia nimănui, niciodată. Tac şi suport când se întâmplă asta aşa că mă puteţi ierta şi voi că nu e foc. Şi eu am zis că sparg biluţe de la pungi aşa că …nimeni nu-i perfect.

Vouă ce vă strică „zenul” de obicei? Aveţi  colege care bat cu unghiile în birou? Dar colegi care ticăie cu instrumentele de scris când e nevoie de concentrare? Despre astea vreau să îmi povestiţi că abia aştept să vă citesc 😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Când ceva ne scoate din minţi…

  1. july zice:

    Datorita serviciului am capatat imunitate la decibeli peste limita maxima admisa, ba chiar, doar asa pot adormi, cand se cearta mai aprig in emisiunile teve . Singurul lucru care=mi poate strica zenul este cand miros minciuna . Indiferent de cat de mica este ,,gogosica” nu o pot inghiti .

    Apreciază

  2. Drugwash zice:

    Io mi-s calm, prea calm pentru secolu’ ăsta. Da’ să nu sune telefonu’ la o oră-două după ce m-am culcat, că trimit urări de mamă la foc automat fără să mă uit (că oricum nu văd) cine-i apelantu’. 😀

    Ah şi să mai tacă naibii căţeaua vecinului pînă nu-i fac lobotomie cu toporu’! 😈

    Apreciază

    • Şi eu sunt tare calmă la origini, zău. Dar sunt nimicuri care mă fac să dau mărunt din piciorul drept. Dau degeaba, îţi dai seama. Că fix de piciorul meu agitat nu-i pasă ăluia din autobuz care la 5 jumate dimineaţa scrie mesaje… 😀

      Păi măi Dragoş… da de ce nu pui tu telefonul pe silent când dormi? Că ăla de sună nu ştie că tu visezi frumos, ce vină are bietul om?

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Poate tre’ să dai mărunt din stîngu’, cine ştie… 😛 😀

        Telefoane ie două. Unu se dă simplu pe silent, că e Nokia (# apăsat prelungit), da’ la revenire îmi schimbă profilul pe normal, nu pe outdoor şi acolo sînt alte setări, tonuri, etc. Enervant.
        Al doilea tre’ să umbli prin setări de te plictiseşti ca să intri în silent, io mi-s chior de nu mai văd ce fac fără bicicletă la ochi iară cînd mă ia somnu’ numa’ de setări nu-mi arde.
        Lumea în general ştie că dimineaţa nu-s, da’ unii parcă de-ai naibii se găsesc la 9-10 să mă tragă de atenţie cu aiureli. Grrrrr…

        Şşşt, calm, calm… 😛 😀

        Apreciază

  3. illusion zice:

    Le-am bifat pe toate cele enumerate de tine, la faza cu mijloacele de transport în comun aş adăuga şi pe cei care vorbesc în gura mare :))

    Apreciază

  4. cafeauata zice:

    Descalific din start omul care foloseste drept raspuns „da,da,da”, adica de trei ori da. Si sunt multi, tare! Ii urasc pe cei care nu au simtul raspunderii, pe cei care mint, pe cei care striga cand sunt nervosi, pe cei care se leaga de mine cand imi plimb catelul. Apropo: i-as impusca pe cei care nu aduna mizeria dupa catelul propriu. Doamne, cate ar mai fi de spus!

    Apreciază

  5. Nu imi plac laudarosii… aia care vorbesc despre ei si nu se mai opresc… Nu imi plac mirosurile puternice (parfumul puternic care iti muta nasul si ramane in urma respectivei (de obicei) o juma’ de ora dupa ce trece… nu imi place gestul de pocnire a degetelor… oh oh oh… tre’ sa ma opresc. Am realizat ca am lista destul de lunga 🙂

    Apreciază

  6. Și pe mine mă irită multe (ai observat că nu am zis „enervează”, fiindcă-s un om răbdător), dar nu am să le enumăr pe toate. Cel mai des întâlnit, și mai urât, e obiceiul multora de a arunca mizeria (mucuri de țigări, ambalaje) pe jos, fără nici măcar să se uite după un coș de gunoi.

    Apreciază

  7. Lia zice:

    Sincer, sincer, Potecuţo, îmi pierd greu echilibrul, starea de calm, însă ca la comandă 😉 mă scot din sărite atotştiutorii şi cei care se grăbesc să pună etichete în necunoştinţă de cauză şi mincinoşii.

    Apreciază

  8. Aliosa zice:

    ” Cand cineva ne scoate din minti …”,
    Sa ascultam vocea inimii sau muzica

    Sa fim generosi si chiar cuminti
    Ca cei ce ne scot din minti sa nu mai zica
    Despre ei ca sunt mari eruditi ! 🙂
    Weekend placut ! 🙂
    Aliosa.

    Apreciază

  9. papagigli zice:

    Ce ne deranjaza la altii e un exercitiu prea simplu si de multe ori ipocrit, pentru ca daca ne-am analiza cu mintea lor, am observa ca si noi suferim de pacatele respective. Asa ca, desi ma deranjaza minciuna, mint la foc automat si indeosebi la serviciu. Circumstante atenuante ar fi, dar minciuna ramine. Ex: Nice to see you! desi ma doare fix in cur ca l-am intilnit pe respectivul si probabil ca nici placere nu mi-a facut. Sau how are you? Excellent, thank you, what about you?! desi nu ma simt nici macar bine si nici nu ma intereseaza cum se simte interlocutorul.
    Si mai e ceva, desi detest minciuna, imi repugna adevarul, atunci cind nu-mi convine. Si pentru a n-o recunoaste, il trec la „lipsa de maniere elegante” 😆
    Dar ceea ce ma scoate din toate rabdarile si pe care incerc s-o evit pe cit posibil, e ipocrizia. Poate asta-i si motivul pentru care-i detest pe politicieni, in general, desi e posibil ca la rindul meu sa sufar citeodata de maladia respectiva, in ochii altora 😉

    Apreciază

    • Sigur, am şi spus că şi noi îi putem enerva pe alţii. E treaba lor 😀 .D
      Sssstttt! Te rog eu… fără politicieni. Mi-e silă deja şi e abia la început circul ăsta

      Apreciază

    • Dario zice:

      Ana Moldovanu:Conform legislaţiei een viagore, salariul Dvs se stabileşte een dependenţă de rezultatele individuale.Drept limită minimă şi garanţie a statului serveşte cuantumul minim garantat al salariului een sectorul real, care eencepeend cu 1 mai curent este stabilit een mărime de 1300 lei, calculat pentru un program complet de lucru de 169 ore een medie pe lună (Hotăreerea Guvernului nr. 260 din 25.04.2012).

      Apreciază

  10. vax-albina zice:

    Stau într-o intersecţie şi ani de zile s-a jucat fotbal sub (şi în) geamurile mele, care nici nu se prea găseau. Am mituit generaţii de copii din vecini. Pe ei şi pe copiii lor, atunci când au crescut. Le luam îngheţate, ciocolate, le făceam CD+uri după preferinţe, dar fără manele, pe vremea când exista doar dial-up. Săream la fiecare zgomot făcut de o minge. Devenisem isterică. Plecau unii, veneau alţii. Acum au toţi computere şi joacă remmy şi poker online. Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă îngrijorez de sănătatea lor.

    Apreciază

    • Bunicuţo, într-o seară, acum în vacanţă, am auzit din casă voci de copii strigând „cine nu e gata, îl iau cu lopataaa”. Am sărit din pat, am fugit în balcon şi am stat aproape juma de oră să mă uit la ei. Nici nu îmi amintesc când am auzit ultima dată ţipete de copii la joacă. M-am bucurat tare, m-aş fi dus şi eu.
      Cred că e de plâns…

      Apreciază

  11. Irina zice:

    Cel mai tare mă enervează gălăgia de orice fel. Nu suport să aud copii plângând (deși lucrez cu ei de atâția ani, asta reușește să mă înnebunească, nu m-am obișnuit ), mă irită la culme muzica de la mașinuțele pentru copii din fața unor magazine, sonorul televizorului din apartamentul vecinilor (îl aud perfect, în miez de noapte), petrecerile vecinilor în miez de noapte, cântatul cocoșilor la țară, mugetul vacilor și ar mai fi multe, tot ce înseamnă zgomot. 🙂 La capitolul oameni, mă supără foarte tare când cineva încearcă să mă mintă. Nu suport lăudăroșii, nici pe cei care nu te ascultă când vorbești și fac tot posibilul să fie doar ei în centrul atenției. Îi ignor cât pot, iar dacă nu mă lasă în pace fac tot posibilul să le demonstrez că nu sunt atât de grozavi pe cât se cred 😀 .

    Apreciază

    • Eu cu zgomotul sunt aproape isterică. Am mai spus asta… nu suport televizorul dat tare, muzica tare în maşină sau în casă. Dar când am căştile pe urechi, nu mă deranjează deloc. Sunt o ciudată dar nu mă mai fac bine 😀
      De cocoşi şi vaci mi-e dor, recunosc. Aşa că măcar într-o dimineaţă, aş suporta cocoşii 😀

      Apreciază

  12. raluca zice:

    Minciuna. O urăsc cu toata fiinta mea. Mă deranjează zgomotul facut de copii, desi am si eu unul. Mă deranjează copiii rasfatati care se tavalesc in magazine cand nu le cumperi ceva, dar mai tare mă deranjează parintii care permit asta. Mă deranjează televizorul cand dorm sau când citesc. Mă enervează insistentele la tel, un singur apel este suficient. Ce mă mai deranjează? Aaa, barfa….si pe aia o urăsc. Hai ca sunt rea!😃

    Apreciază

  13. Mirela zice:

    De minciuna si ipocrizie, care sunt atat de raspandite (mai alea cea de-a doua) nu mai zic nimic, au spus ceilalti dinainte si doar sunt de acord cu ei. Ma mai enerveaza oamenii valorosi care sunt submisivi cu cei inferiori lor, am in preajma asa ceva si ma revolta atitudinea lor, de oameni infranti. Legat de transportul in comun, pe langa discutiile pe care le aud (ca n-am incotro) fie purtate la telefon, fie intre doi indivizi (si care adesea sunt de o stupiditate maxima 😀 ) , ma mai enerveaza rau de tot cand doi tineri se pupa in autobuz/ tramvai/ etc…. pentru ca scot sunetele alea specifice si irita lumea. Chiar am observat ca absolut toti cei din jurul lor au o figura de oameni nervosi, numai pe ei nu-i deranjeaza nimic : continua sa isi faca unul altuia tot felul de chestii cu gura/ limba, intr-o nesimtire totala. Si nu-ti vine sa le spui, ca parca ti-e jena de jena lor…. desi lor nu le e, de fapt 😀 . Cred ca in cazul lor un psiholog ar avea o definitie de sindrom si precis si niste sfaturi de bun-simt.

    Apreciază

    • Apăi, Mirela… între noi fie vorba, ce ar putea să îi enerveze pe ei tocmai în mijlocul acţiunii? 😀 😀
      Ştiu, e urât, e jenant pentru toţi dar deh… vor ajunge şi ei să se uite urât peste ani, la alţii…

      Apreciază

  14. Bursucel zice:

    Hmmm… să nu mai spui că ești sclifosită. Și știu ce zic – eu, la faza cu atinsul ăla enervant, nu mă pot abține să nu-mi exprim punctul de vedere. O fi lipsă de tact, dar uneori e chiar indicat să spui ce nu-ți place. 😉

    Apreciază

  15. Gândul meu a zburat la un coleg care face ce face și ajunge să se joace cu cheile. E enervant și deși toată lumea îi spune asta, nu se oprește. Un altul bate fără încetare diferite ritmuri, în bancă, în scaun, pe genunchi, unde apucă. Și crede-mă, de la ora 8 la ora 13-14 să suporți așa ceva.. e greu, chiar și pentru mine. În rest nu vreau să mă mai gândesc, că sigur găsesc multe. 😆

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s