Când „păpica” nu e bună…

Sper să nu îi deranjez în vreun fel pe cei mai sensibili dintre cei care trec pragul potecuţelor mele. Eu mă voi strădui să nu dau detalii dar, pentru orice eventualitate, pun un fel de avertisment ca să nu avem vorbe la proces 😉 Urmează o postare cu şi despre mâncare. Dar nu despre papa bun vorbim ci… despre mici nereguli, dacă vreţi.
Am avut norocul, noroc ce la început a fost al părinţilor mei, să nu fiu pretenţioasă la mâncare. Cu unele mici excepţii, mâncam aproape tot ce îmi punea mama în farfurie.
Nu a alergat după mine prin casă cu farfuria cu ciorbă şi nici nu a fost nevoie să îmi promită tinereţe fără bătrâneţe doar ca să mai iau şi morcovelul din supică. E drept, nici program strict nu am avut la masă. Adică nu am fost forţată niciodată să mănânc nimic. Dacă făceam fiţe, după cel mult o oră, se ştia că cer mâncare aşa că nu mi-au băgat pe gât „pireuţ” cu „cărniţă de puiuţ”. Pe scurt, nu fac mofturi nici acum, sunt foarte puţine alimentele (vorbesc de alea normale, nu de extravaganţe cum văd eu pe Travel la Bizarre Foods) pe care le elimin din start. Cu toate astea, am observat că am o mică problemă de… percepţie să zicem. Dacă nasul meu, fin de felul lui, spune „nu”, apăi nu trebuie să fie. Dacă mă încăpăţânez să nu ţin cont de el, e de foarte rău. Adică, dacă iau eu cu mânuţa mea un măr din pom deci ştiu clar că e proaspăt dar năsucul meu spune „bleah” şi eu îl pap şi el e gustos, organismul meu reacţionează ca şi cum mărul ăla ar fi stat pe puţin 5 luni pe rafturi, dacă mă înţelegeţi. Aşa că scot mirosul la înaintare şi nu ţin cont nici de aspect şi nici de gust dacă vreau …linişte.

Ei, şi în cazul ăsta am simţit un mare gol în stomac urmărind ştirile cu mâncărurile apetisante de pe litoralul nostru drag. Habar n-am dacă cineva are interesul de a discredita în vreun fel zona aia dar m-a îngrozit pe de-o parte tupeul comercianţilor şi pe de alta, recunosc, curajul turiştilor. Că, deşi risc să „păcătuiesc”, dacă tu te duci şi cumperi hamsii de la o tărăbuţă direct de pe plajă, îi dai copilului şi copilul face buba, nu ştiu zău dacă numai ăla care le vinde e vinovat. Sigur, în cele mai multe dintre cazuri, domnii ăia şmecheri cu tot felul de restaurante sau cârcumi, merită trataţi cu specialităţi expirate de câteva luni. De trei ori pe zi.
Să revenim. Se întâmplă, din păcate, în multe restaurante să descoperim mici nereguli direct în farfurie că la bucătărie, în calitate de simplu client, nu avem acces. Să nu fie carnea bine făcută, să fie cartofii prea arşi sau prea uleioşi. Să nu fie ce am cerut sau să fie… nasol. Şi nu dau exemple că nu vreau să vă stric cheful. Dacă voi vreţi să povestiţi întâmplări din astea, vă rog! 😉
Şi ce facem? Cerem altă farfurie, chemăm şeful de sală, ne ridicăm şi plecăm, facem scandal sau refuzăm să mâncăm şi nu spunem nimic? Cum reacţionaţi voi?

Eu îmi amintesc acum de o chestie petrecută cu mai mulţi ani în urmă. Am comandat ceva despre care ştiam că e picant. Eu pot crede că arătam ca un copil că nici acu’ nu-s departe dar chelnerul a exagerat. M-a privit lung şi, pe un ton superior, mi-a spus ceva în genul „eşti sigură? Aia e picantă. Scrie şi în meniu”. Mda, mi-a sărit muştarul puţin că mă tratează aşa de sus şi am exagerat şi eu probabil când i-am spus „deşi nu par, nu e prima dată când sunt aici şi ştiu să citesc şi eu” 😳
Mno, mi-a adus incredibil de picant. A fost bătaie de joc. Am gustat puţin, aş fi putut mânca dacă mă străduiam, eu mănânc picant oricum dar nu am vrut să le dau satisfacţie mai ales că îl vedeam cum stă şi se hlizeşte dintr-un colţ. Am lăsat farfuria şi mi-am aprins o tigară. Când am cerut nota m-a întrebat dacă vreau la pachet şi i-am spus frumos şi cu glas dulce că nu, o las bucătarului că e păcat să nu guste şi el aşa bunătate. A fost ultima dată când am mers acolo….

Aştept şi de la voi poveşti.

Se pare că ne-am blocat cu poezeaua. Mai stăm până în seara asta, dacă niciunul dintre cei doi care au fost provocaţi nu răspunde, vă voi cere sfatul sau voi striga direct pe cineva ca să nu o lungim prea mult, ok?
Şi, că tot spuneam eu de cenuşă-n cap, îmi pun acum dar nu mă filmez. Am văzut psiluneala 😳 Psi, dacă îţi spun cu mâna pe inimă că nu am furat ideea ta, mă crezi? Dacă nu mă crezi, ceartă-mă, pune-mă la colţ, fă ce vrei cu mine dar pe cuvânt că nu a fost cu intenţie.