Când „păpica” nu e bună…

1Sper să nu îi deranjez în vreun fel pe cei mai sensibili dintre cei care trec pragul potecuţelor mele. Eu mă voi strădui să nu dau detalii dar, pentru orice eventualitate, pun un fel de avertisment ca să nu avem vorbe la proces 😉 Urmează o postare cu şi despre mâncare. Dar nu despre papa bun vorbim ci… despre mici nereguli, dacă vreţi.
Am avut norocul, noroc ce la început a fost al părinţilor mei, să nu fiu pretenţioasă la mâncare. Cu unele mici excepţii, mâncam aproape tot ce îmi punea mama în farfurie.
Nu a alergat după mine prin casă cu farfuria cu ciorbă şi nici nu a fost nevoie să îmi promită tinereţe fără bătrâneţe doar ca să mai iau şi morcovelul din supică. E drept, nici program strict nu am avut la masă. Adică nu am fost forţată niciodată să mănânc nimic. Dacă făceam fiţe, după cel mult o oră, se ştia că cer mâncare aşa că nu mi-au băgat pe gât „pireuţ” cu „cărniţă de puiuţ”. Pe scurt, nu fac mofturi nici acum, sunt foarte puţine alimentele (vorbesc de alea normale, nu de extravaganţe cum văd eu pe Travel la Bizarre Foods) pe care le elimin din start. Cu toate astea, am observat că am o mică problemă de… percepţie să zicem. Dacă nasul meu, fin de felul lui, spune „nu”, apăi nu trebuie să fie. Dacă mă încăpăţânez să nu ţin cont de el, e de foarte rău. Adică, dacă iau eu cu mânuţa mea un măr din pom deci ştiu clar că e proaspăt dar năsucul meu spune „bleah” şi eu îl pap şi el e gustos, organismul meu reacţionează ca şi cum mărul ăla ar fi stat pe puţin 5 luni pe rafturi, dacă mă înţelegeţi. Aşa că scot mirosul la înaintare şi nu ţin cont nici de aspect şi nici de gust dacă vreau …linişte.

Ei, şi în cazul ăsta am simţit un mare gol în stomac urmărind ştirile cu mâncărurile apetisante de pe litoralul nostru drag. Habar n-am dacă cineva are interesul de a discredita în vreun fel zona aia dar m-a îngrozit pe de-o parte tupeul comercianţilor şi pe de alta, recunosc, curajul turiştilor. Că, deşi risc să „păcătuiesc”, dacă tu te duci şi cumperi hamsii de la o tărăbuţă direct de pe plajă, îi dai copilului şi copilul face buba, nu ştiu zău dacă numai ăla care le vinde e vinovat. Sigur, în cele mai multe dintre cazuri, domnii ăia şmecheri cu tot felul de restaurante sau cârcumi, merită trataţi cu specialităţi expirate de câteva luni. De trei ori pe zi.
Să revenim. Se întâmplă, din păcate, în multe restaurante să descoperim mici nereguli direct în farfurie că la bucătărie, în calitate de simplu client, nu avem acces. Să nu fie carnea bine făcută, să fie cartofii prea arşi sau prea uleioşi. Să nu fie ce am cerut sau să fie… nasol. Şi nu dau exemple că nu vreau să vă stric cheful. Dacă voi vreţi să povestiţi întâmplări din astea, vă rog! 😉
Şi ce facem? Cerem altă farfurie, chemăm şeful de sală, ne ridicăm şi plecăm, facem scandal sau refuzăm să mâncăm şi nu spunem nimic? Cum reacţionaţi voi?

Eu îmi amintesc acum de o chestie petrecută cu mai mulţi ani în urmă. Am comandat ceva despre care ştiam că e picant. Eu pot crede că arătam ca un copil că nici acu’ nu-s departe dar chelnerul a exagerat. M-a privit lung şi, pe un ton superior, mi-a spus ceva în genul „eşti sigură? Aia e picantă. Scrie şi în meniu”. Mda, mi-a sărit muştarul puţin că mă tratează aşa de sus şi am exagerat şi eu probabil când i-am spus „deşi nu par, nu e prima dată când sunt aici şi ştiu să citesc şi eu” 😳
Mno, mi-a adus incredibil de picant. A fost bătaie de joc. Am gustat puţin, aş fi putut mânca dacă mă străduiam, eu mănânc picant oricum dar nu am vrut să le dau satisfacţie mai ales că îl vedeam cum stă şi se hlizeşte dintr-un colţ. Am lăsat farfuria şi mi-am aprins o tigară. Când am cerut nota m-a întrebat dacă vreau la pachet şi i-am spus frumos şi cu glas dulce că nu, o las bucătarului că e păcat să nu guste şi el aşa bunătate. A fost ultima dată când am mers acolo….

Aştept şi de la voi poveşti.

Se pare că ne-am blocat cu poezeaua. Mai stăm până în seara asta, dacă niciunul dintre cei doi care au fost provocaţi nu răspunde, vă voi cere sfatul sau voi striga direct pe cineva ca să nu o lungim prea mult, ok?
Şi, că tot spuneam eu de cenuşă-n cap, îmi pun acum dar nu mă filmez. Am văzut psiluneala 😳 Psi, dacă îţi spun cu mâna pe inimă că nu am furat ideea ta, mă crezi? Dacă nu mă crezi, ceartă-mă, pune-mă la colţ, fă ce vrei cu mine dar pe cuvânt că nu a fost cu intenţie.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la Când „păpica” nu e bună…

  1. july zice:

    Ca si tine, sunt cu nasul pe sus cand e vorba de mancare, si nu numai . Chair si in relatiile cu ceilalti tot nasul dicteaza . Cat despre situatii ,,jenante”, procedez la fel, adica nu acord a doua sansa .

    Apreciază

  2. vavaly zice:

    din pacate educatia noastra de acasa ne cam indeamna sa inghitim fie ca ne place fie ca nu si sa carcotim pe la colturi dupa ce plecam
    dar uite, eu, spre exemplu, obisnuiam sa merg la pizza la un supermarket din cartier. era comod si usor. mai merge uneori si acum desi ne am mutat din zona. pizza era buna de obicei si nu aveam nimic de comentat. intr o zi insa era foarte sarata. am observat ca multa lume o lasa in farfurie. cand am terminat si noi m am dus la doamne si le-am spus politicos, cu titlul de informare, ca pizza e cam sarata azi, nu e ca de obicei. reactia? doamnele mi-au multumit, au gustat si au spus ca vor lua masuri sa vada de ce e asa. eu cred ca e mai bine sa spunem decat sa tacem.
    nu e singurul exemplu de acet fel. mai am cateva in desaga. de fiecare data am spus nu pentru a critica sau a face scandal, ci constientizand faptul ca respectivul vanzator pur si simplu nu stie.
    si la restaurant poate tine post bucatarul, si nu gusta carnea sau prajitura. desi acolo e mai greu de scuzat un rateu culinar. dar o informare nu strica.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu ştiu dacă ţine numai de educaţia noastră. Uneori ţine mai mult de frica educaţiei „lor”. În cazul în care, să zicem, cerem altă friptură pentru că prima e puţin arsă, riscăm ca a doua să fie… condimentată, dacă mă înţelegi. Dar, să sperăm că sunt cazuri rare şi predomină cele de care ai povestit şi oamenii sunt deschişi la „sugestii”.

      Apreciază

  3. Sper deosebire de părinții tăi, ai mei nu au fost deloc norocoșii. Și eu și fratele meu suntem o pacoste. Nu e pentru că vrem, dar nu suportăm deloc unele gusturi. Legat de mâncare mai puțin bună, am stat la un hotel ,,fițos” cu un grup de studenți pentru un program. Aveau niște prețuri de-ți venea rău. Dar noi eram norocoși că aveam masă stabilită și cheltuielile acoperite. Mi-am zis că dacă vreodată ajung să am bani mai mulți decât să trăiesc decent nu aș sta într-un asemenea loc, să arunc bani pentru niște pereți scrobiți. La prânz aveam ciorbă. Doamne, ciorbă mai oribilă ca aceeea nu am gustat. Nu avea niciun gust și ai fi putut să pui un ,,kil” de sare, era inutil. Din douăzeci de oameni nimeni nu a mâncat. Și surpriză, a doua zi la felul 1 tot aceeași supă mizerabilă. Bine că am stat 2 zile. Dar bănuiesc că bucătarul o adora.

    Apreciază

  4. Am patit-o si eu, ca noi toti ceilalti, candva…Eram prin liceu si cum consideram ca scoala nu o sa ne serveasca la nimic, am considerat ca mai bine sa ne serveasca un chelner. Asa ca am chiulit strategic si am ne-am asezat la bodega „liceului” (acea bodega care este mereu langa liceu,orice liceu trebuie sa aiba o bodega, altfel nu este liceu 🙂 )) )Am cerut si noi ca fetele 3 pahare de cola, numai ca unul avea extra si un fir de par mare cat al lui Rapunzel. L-am atentionat pe baiat, care a avut cea mai ingenioasa idee din lumea lui…a bagat degetul tacticos in pahar, a scos firul, a sters degetul de sort si ne-a servit cu un… acelasi pahar de cola .Evident ca tarata adolescentei s-a incins si pana nu a desfacut sticla in fata noastra nu ne-am lasat. Nu ma suparam la fel de tare daca-l scotea macar cu spatele la noi, atunci am fii parut mai toante decat eram, dar asa paraca ne-a deranjat asa un pic atitudinea angajatului …

    Apreciază

  5. Eu nu mănânc mult, dar mănânc cu drag aproape orice, fie simplu, fie complicat.
    Evit mâncarea, dacă simțul olfactiv nu mi-e în concordanță cu cel vizual.

    Apreciază

  6. GEGELUTZ zice:

    Eu trebuie să recunosc că am fost un copil mofturos la mâncare, genul de plod căruia îi strecoară mămica sau bunica supica, să nu vadă picioruș de zarzavet și alte năzdrăvănii de genul ăsta. Și, ca să fiu sinceră până la capăt, nici acum, la cei jdemii de ani ai mei, nu sunt foarte diferită de plodul care fui cândva. 😦 Dar, măcar, acum nu mă chinui decât pe mine, că eu sunt bucătăreasa mea.( Știi cum e, roata e rotundă 😀 ) E drept, nu-mi mai strecor supa de zarzavaturi dar ocolesc cu grație morcovul fiert, nu pun gura pe ardeiul gras sau gogoșarul cruzi, în mâncare însă-i ador, nu mănânc paste( doar macaroane cu brânză, de burduf de preferat, și cu zahăr), mă strâmb la ouă…eeeei, dar pot să scriu o revistă despre ce nu mănânc eu….iar când vine vorba de C.T.C.-ul la carne…moare omul pe lângă mine. A, și nu mănânc pizza…dacă s-a mai văzut așa nație de om. La restaurant nu prea mănânc iar, dacă se întâmplă să o fac, îmi iau doar chestii simple și de care sunt sigură că îmi plac și nu am pățit să primesc vreo mâncare foarte nasoală încât să fac scandal, nici nu știu dacă aș face scandal, doar dacă m-ar enerva chelnerul, cum ai pățit tu, Potecuță. . Uite cum mă provoci tu, Potecuță, să-mi dezvălui toate dedesubturile! 😀

    Apreciază

    • Mai spune, mai spune!
      Auzi? Da… tu ce mănânci? 🙄
      Şi faci mofturi şi la ce găteşti tu? 😛 😛
      Aşa cevaaa…. pfuaiiii. Câte mofturi, domnule, n-ai văzut. 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • GEGELUTZ zice:

        Nu mai spun, să păstrez măcar un strop de aparență că mi-s normală( nu că n-aș mai avea exemple). Mănânc destule, stai liniștită, că nu mor eu de foame așa ușor, în general mâncăruri de legume, brânzeturi și salături. La dulciuri să știi că nu-s pretențioasă aproape deloc, doar la checuri și lapte de cuc sau altă pasăre, cum se mai cheamă și ăla, că nu mai știu, că-s cu multe ouă și nasul spune neeee. Normal că fac nazuri și la ce gătesc eu, nu confundăm bucătăreasa cu cleenta, nu? 😀 Încerc, totuși, să nu fiu prea dură cu tanti bucătăreasa, să nu mă lase baltă .

        Apreciază

  7. Drugwash zice:

    Eu însumi sînt bucătar, chelner, client şi picolo. Decît să-i fac pe toţi patru să se certe între ei, mai bine zic „săru’ mîna pentru masă” şi zîmbesc. 😉

    Oricum, de cînd am văzut, cu ani în urmă, seria aia de filmuleţe iutub cu angajaţi ai unor unităţi de profil care […] în oale, crătiţi, farfurii crezînd că nu-i vede nimeni, mi s-a luat de mese la local. Dar şi sărăcia mă ajută hotărîtor în privinţa asta, în caz că aş uita. 🙂

    Din fericire, pe cît de mofturos eram cînd eram copil, pe atît de tolerant sînt acum. Sînt foarte puţine ingrediente pe care le ocolesc „natur” şi la fel de puţine combinaţii care nu mă încîntă, în rest anything goes. Ar fi culmea să mai fac fiţe acum! 🙄

    Apreciază

    • Da ceva în plus laşi la notă? 😀
      Din ce în ce mai mult cred că e cel mai bine să ocolim localurile. Indiferent de motiv.
      Am vrut să dau exemple de alimente pe care le ocoesc dar constat că sunt mai puţine decât credeam. Cu lapte aş începe că ăla e cap de listă. Orez cu lapte, griş cu lapte, mămăligă cu lapte şi etc. Nici macaroanele cu brânză nu-mi plac deşi brânză mănânc.
      Ar trebui să îmi fac o listă că am uitat ce nu mănânc 🙄

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Sor-meo, să trăieşti matale, că şi la mine laptele e în capu’ la listă! 😀 Dacă-i simt mirosu’ numa’, mă şi închin zeului de porţelan! 😆 Am scris cîndva despre asta (nu pun link nici să mă… baţi! 😀 ).

        Da’ să ştii că macaroane – de fapt, orice fel de paste – cu brînză aş mînca pînă se schimbă banii! N-am treabă cu alte produse lactate, se încadrează oricînd – mai puţin imbecilităţile alea mucegăite pe care se înghesuie fiţoşii. 🙄

        O chestie pe care o urăsc din adîncul sufletului – odată cu nemernicii care au înfipt-o pe piaţa mondială – e soia. Atîta gargară se făcea pe vremurile de odinioară fiindcă începuse să se „bage” soia în salam şi alte alimente şi mă uit acum cum toţi fraierii o ridică în slăvi, iar cea mai mare parte din ceea ce mîncăm – dacă te uiţi pe etichete – nu e altceva decît soia. Cu „arome de”, cu „gust de”… Da’ tot scumpe, ‘tu-i pasca mîne-sa! 😦

        Şi-acu’ mă scuzi da’ am de pus de-o mămăligă, să meargă cu ciorba aia de… ce-o fi acolo. 🙂

        Apreciază

        • Dragoş, să ne înţelegem : paste cu brânză, caşcaval, etc, mănânc şi eu de le doare. Dar, în capul meu, macaroanele cu brânză se fac şi cu zahăr, eu la alea mă refer. O combinaţie de care nu mă ating.
          De soia nu spun că, în post, mai apelez la ea. Nu de plăcere, recunosc. Dar na… să fie ceva.

          La mămăligă vreau smântână, brânză, orice în afară de lapte 😉

          să ai poftă!

          Apreciază

          • Drugwash zice:

            Aoleu, la combinaţia aia te refereai?! Ptiu, cine le-a inventat! Nici eu nu pot să sufăr aşa ceva! În general nu suport dulce/fructe în mîncarea principală (felul 1/2). N-ai să mă vezi cu macaroane cu zahăr, mîncare de gutui, orez cu prune, struguri/pepene cu pîine… Cîh!

            Pe soia s-o ia… frate-meu ăsta –> ! 😈

            Mămăliga cu brînză şi smîntînă a devenit un vis pentru mine. Îmi aduc aminte cu muuuuuuuulţi ani în urmă, cînd erau (or mai fi şi acum) unităţi de servire lacto-vegetarian, cum intram uneori cînd aveam bani şi luam cîte o porţie acolo, la masă. Mai făcea şi maică-mea, acasă, uneori.

            Să-mi fie de bine, a mers ciorbiţa de numa, cu o ciuşcă alături. 🙂 Da’ dacă-i tot culeg aşa ardeii, n-o să mai am pentru la iarnă, că deja s-a răcorit afară şi nu prea mai leagă, nu ştiu dacă apucă să se coacă ăia mai bătrîni.

            Apreciază

  8. centrefold zice:

    mai bine iti torni cenusa in cap, decat o galeata cu gheata 😀 ( scuze nesfarsite, dar nu m-am putut abtine )

    referitor la subiect, eu unul incerc pe cat posibil sa vad mancarea inainte sa o ingurgitez. Daca puiul e subtire si uscat sau sosul ciudat, nu ma bag. Evident asta nu ma absolva de la ocazionalele pietricele din orez sau bucata de peste amara. Daca merg la restaurant si ma bazez doar pe meniu, incerc sa comand ceva de care macar am auzit vag.

    Apreciază

    • Spune tot, nu te abţine. 😀 😀

      Sigur că aspectul contează mult. Dar eu spuneam că oricât de bine ar arăta şi oricât de bună ar fi, dacă piticul meu din cap spune „nu” pe baza mirosului, ar fi bine să rămână nu. Altfel… face tot ce poate să îmi demonstreze că era bine să nu 😀

      Da, subscriu la faza cu meniul! Şi dacă nu pricep nimic, refuz să demonstrez asta şi cer o … ciorbă 😀

      Apreciază

  9. Și eu pun pe primul loc simțul mirosului, când e vorba de mâncare, dar și în alte situații. Însă când e vorba de ardei iuți, luați din piață, mirosul nu mă ajută. Țin minte că odată am cumpărat niște astfel de legume și, pentru a obține un preț bun, am vrut să-i demonstrez vânzătorului că nu-s prea iuți și nu merită cât cerea pe ei. Pentru asta, am mușcat zdravăn din unu, l-am mestecat și am înghițit. Am obținut într-adevăr o reducere, dar nici nu mai știu cum m-am abținut să nu plâng de usturime în fața tarabei. De atunci nu mă mai târguiesc la ardei iuți.

    Apreciază

    • Hahahahaha! Aşa-ţi trebuie 😀 😀
      Nu mai ştiu cine şi în ce context a spus că cineva mergea la piaţă şi
      „- Aş cumpăra ardei dar cred că-s prea iuţi
      – Nuu, domnu’ numai chiar puţin pişcă, liniştit să luaţi
      – Ahh, atunci nu, mulţumesc. Eu chiar îi vreau iuţi.” 😀 😀

      Apreciază

  10. 8in8 zice:

    Multumesc
    Blog fantastic
    noroc
    …………………..
    http://www.8ii.in

    Apreciază

  11. cafeauata zice:

    Din toate felurile pe care le gatea mama, refuzam ciorba si tocana de cartofi. Nici acum nu ma dau in vant dupa ele, dar daca nu este altceva, sunt bune si ele. In zilele acelea, cand casa manca una din cele doua feluri, eu mancam paine unsa cu untura, ca tata nu era de acord sa se gateasca alt soi de mancare doar pentru ca eu aveam figuri in program. Acum, serviciul imi este de asa natura incat imi incep programul cu degustarea a 3 feluri de ciorbe, 5 feluri doi, salate si desert. Cate o lingura din fiecare, cat sa nu ajunga la clienti mancare prea sau nesarata. Nu ma incanta sa mananc in oras, dar la un covrig nu spun nu! M-am saturat de toate emisiunile cu si despre gatit, de cum se intrec sa asocieze produse care in cultura noastra gastronomica nu au nimic in comun. Nu vreau neaparat sa gust noutati, ma multumesc doar cu mancarurile traditionale, care stiu exact cum trebuie sa arate si ce gust trebuie sa aiba. Nu sunt o scandalagioaica, asa ca cel mai probabil tonul folosit ar fi unul indulgent, in cazul in care farfuria ar fi murdara sau mancarea nu ar fi buna din motiv de vechime.

    Apreciază

    • Sunt perfect de acord cu mâncărurile tradiţionale şi combinaţiile alea ciudate pe care nu le pot înţelege şi pace. Nu pot asocia dulce cu sărat şi gata.
      Ehhh… păi tu eşti sătulă numai de la degustarea aia, cred. 😀

      Apreciază

  12. gheorgica zice:

    Foamea este cel mai bun bucatar

    Apreciază

  13. mdenisa zice:

    Sincer, eu sunt ft pretentioasa cu mancarea. Abia mananc si cand gateste mama.
    Prefer sa imi fac singura, mai ales ca mananc maxim 10 feluri de mancare.
    Am avut de-a lungul anilor multe probleme la stomac din cauza alimentatiei, eram prin spitale cu toxiinfectii alimentare, si am decis de cativa ani sa mananc doar ce-mi gatesc, si sa exlud restaurante, fast-food-uri sau mai stiu io ce tarabe,

    Apreciază

  14. Bursucel zice:

    Ei, când vine vorba de mâncare se aplică musai puțin, dar bun! Altminteri prefer coaja de pâine (caldă, de preferat) sau fac greva foamei… știu că nu prea e în concordanță cu principiul autoconservării, e drept… 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s