Aveţi chef de puţină joacă? Aş vrea să facem împreună o poezioară blogăricească, dedicată acestei veri care ar cam vrea să-şi ia tălpăşiţa. De parcă e după ea. Păi ce, pleacă aşa… cum vrea ea? Nu merge. Acu’ dacă pe parcurs se deviază şi se ajunge la alt subiect, nu e niciun bai, va fi cu atât mai interesant. 😀
Şi, cine ştie, dacă vom reuşi să o ducem la bun sfârşit şi să înţelegem în final ce-au vrut să spună autorii, poate o vom propune ca materie de BAC, să ne pomenească şi copiii copiilor copiilor etc, aţi înţeles.
Ca să nu ne încurcăm sau să ne blocăm între versuri, eu spun aşa: scriu eu primul vers şi apoi „provoc” pe cineva pentru următorul.
Dacă el sau ea va accepta şi va scrie, va provoca la rândul lui pe cineva şi tăt aşe.
Se poartă provocările printre „vedete” dar eu nu vă pun să vă turnaţi nimic în cap, eu doar vă rog, dacă veţi vrea, să completaţi un vers şi apoi să rugaţi pe altcineva să scrie al treilea vers…
E urât din partea mea că fac asta? Dacă da, îmi spuneţi şi mă filmez cum îmi torn cenuşă în cap 😳
Şi când o fi gata, sper să şi pot ţine firul ei, o voi posta pe potecuţe, punem semne spre cei care au scris şi o scoatem la licitaţie 😀 😀
Să „purcedem”, zic! :
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
………………………
şi… o provoc pe Oana pentru următorul vers 😉
Potecuță, ar trebui să te trag de urechi…zău. Știi că nu răspund la lepșe/provocări…dar cel mai important știi că n-am niciun sâmbure de vers adevărat în mine 😦 O să-ți stric începutul, dar…tu ai vrut 🙂 Îți mulțumesc pentru cheful de joacă…și pentru gând bun.
Așadar, „versul” nr. 2 este…:
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Pentru al treilea o provoc pe Irina cu doruldedoi.
ApreciazăApreciază
Am pus eu link spre ea. Scap de trasul de urechi aşa? 😳
Mulţumesc mult, Oana!! Şi iartă-mă, nu mai faaaac 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De trasul de urechi nu scapi. Dar promit că va fi așaaa…duios 🙂
ApreciazăApreciază
Atunci e bine, aşa mai merge… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi..
Pus-am două… fie-mi iertat. Nu știu cui să dau mai departe, de aceea am prins două versuri.
Oană, Diană… Dragi îmi sunteți deopotrivă… Da, vara se duce. Noi rămânem pe Potecuțe…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Spune cui ai vrea şi pun eu link.
Mulţumesc, Irina! Şi tu ne eşti tare dragă!
ApreciazăApreciază
Habar nu am, cine nu ar bombăni oare, nominalizându-l? Mugur, poate?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adică…
http://incercarideginduri.wordpress.com/ ?
ApreciazăApreciază
Am apucat să strig la dagatha. Eu am vrut să fie o joacă frumoasă, cine are de bombănit să spună frumos că nu cer nimănui nimic 😉 Nu fur talentul nimănui prin asta.
Te pup şi încă o dată îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deja i-am ciocănit eu lui Mugur la ușă! Sper să se prindă. Pe mine m-a prins joaca. Pup și eu fată frumoasă!
ApreciazăApreciază
Ok, ne descurcăm, strecurăm şi versul lui chiar dacă răspunde şi dagatha… 😉
ApreciazăApreciază
Adică eu am bombănit,da? Bineee… 🙂 așa e, am cam bombănit. Mai mult de drag.
Îmi place continuarea ta… se vede că noi ne cam pierdem capul pe…potecuțe 🙂
ApreciazăApreciază
Ai bombăniiiit? Tuuu? Unde??? 😉
Zi frumoasă, Oana!
ApreciazăApreciază
Draga mea dagatha, până acum avem aşa :
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi..
……………………………..
Dai mai departe cu versul şi apoi să strigi pe altcineva? 🙄
ApreciazăApreciază
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea…
Tinkerbell …you are next! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tiii, ce frumoos. eu mă bucur ca un copil. Mă iertaţi dar asta e… 😀
Mulţumesc!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tinkerbell, am scris mai jos în comentariul pentru zurbagiul, poezioara aşa cum e ajuns până acum. Ca să nu ameţeşti căutând 😉
Te aşteptăm!
ApreciazăApreciază
He he… abia aștept să văd ce iese, Potecuță! 😉
ApreciazăApreciază
Mie îmi spui? 😀
ApreciazăApreciază
Te-a strigat zurbagiul 😀
Te aşteptăm!
ApreciazăApreciază
„Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată.”
Acuma ce să mai spun? De bătut mi-ați bătut … în ușă, așa că nu era frumos să nu răspund.
Nu știu, zău, pe cine să chem la petrecere. Poate pe Zurbagiul? http://locvacantinpatulluiprocust.wordpress.com/
Să vedem dacă răspunde.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult, Mugur! L-ai invitat tu sau îl strigăm noi? 🙄
ApreciazăApreciază
Zurbagiule, dacă vrei să te joci cu noi, avem aşa până acum :
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
…………………………..
Mulţumesc!! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, succes! Voi veni la decernarea premiilor! 🙂
ApreciazăApreciază
Mai avem până acolo, poate va ajunge şi pe la tine … 😀
ApreciazăApreciază
Cine să ajungă?
Sunt cu ochii pe voi! 🙂
ApreciazăApreciază
Provocarea
ApreciazăApreciază
Sunt și eu cu ochii pe voi.
Ești plină de provocări, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Stai pe-aproape, nu se ştie când vine şi pe la tine un vers… 😉
ApreciazăApreciază
Pingback: Când “păpica” nu e bună… | Poteci de dor
Mi-am amintit cat de dulce ti-e mangaierea
(btw.. monorima in primele 4, acum rima imperecheata… is that ok? sau poate se supara criticii pe noi? 🙂 )
ApreciazăApreciază
Ehhh, ce-o ieşi vom vedea. Eu am dat primul vers, nu am impus condiţii. Vedem pe unde ajungem 😀 😀
ApreciazăApreciază
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
…………………………..
„Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea”
O fi bine așa?
Mulțumesc pentru chemări!
Să numesc pe cineva? Poate Bursucel?
O strigi tu, te rog?
ApreciazăApreciază
Eu trebuie să mulţumesc! Cum să nu fie bine?
Am strigat-o acum aşteptăm!
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
Să ai și tu o zi senină! 🙂
ApreciazăApreciază
Buna dimineata Potecuta! Am lipsit…dar astazi incerc sa raspund…sper sa iasa ceva.
ApreciazăApreciază
Neaţa bună!! Când poţi, dacă poţi. S-a produs o foarte mică încurcătură dar strecurăm toate versurile că e poezie cu versuri… fără număr 😀
ApreciazăApreciază
Pai vad , ar fi bine sa o aduci „la zi” ca sa stim care de unde
ApreciazăApreciază
Irina a spus la început că nu prea ştie pe cine să strige. Eu nu am vrut să insist să o deranjez prea rău şi am strigat eu apoi a strigat şi ea. Acolo s-a produs mica problemuţă. Zurbagiul a strigat acum la Bursucel. Dacă tu pui un vers, îl strecurăm că e loc şi ne-am bucura mult! 😉
ApreciazăApreciază
Am incercat sa trec fiecare raspuns dat mai sus si am continuat cu
:Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, tacerea.
O sa provoc pe…. Alexandrailie
ApreciazăApreciază
Nu gasesc nimic ajutator sa o strig si nici cu adaugare de link nu m-am descurcat.Mi-a mai disparut si avatarul inte timp, o strigi tu? ca eu am sigur o problema!
ApreciazăApreciază
Da, stai liniştită, rezolv eu cu linkul! 😉
ApreciazăApreciază
Ce făcuşi? Ai umblat pe la setări ceva? Că te-a pus în moderare 🙄
Mulţumesc tare, tare mult!
ApreciazăApreciază
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
……………………..
Va pleca si ultima raza jucausa de soare
Pai , nu prea stiu pe cine sa strig , asa cate las pe tine , Potecuta sa strigi pe cineva , OK ? Multumesc pt invitatie tink3rbel11, si multumesc pentru ca m-ati integrat in jocul vostru … 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Alexandra! Cu drag te primim şi în alte jocuri.
De strigat nu voi striga pentru că, aşa cum îi spuneam şi lui tink3rbe11, era o mică problemă, mergeam cumva în paralel şi ne cam încurcam. Acum s-a remediat. E rândul lui Bursucel să scrie şi ea va striga pe cineva. 😉
ApreciazăApreciază
Ok 🙂
ApreciazăApreciază
Bursucelule, hai că am actualizat şi avem aşa :
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
Va pleca si ultima raza jucausa de soare
Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea
……………………………………..
You’re next! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Întâi o să te rog, Potecuță, să-mi treci cu vederea întârzierea răspunsului. De ceva zile parcă mi-s mai mult musafir pe la mine pe-acasă. Cred că de la vacanță mi se trage…
Din sărut de cafea pastelând mângâierea
mi-a fost primul gând-amintire legat de vara asta. 🙂
P.S. Am strigat-o pe Fee, că tot vorbeai mai sus de provocare… 😉
ApreciazăApreciază
Cred că e nevoie de o nouă strofă!
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
Eu îl provoc pe G., că tocmai am vorbit de textieri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum crezi tu, Fee. La drept vorbind, Potecuța n-o să ne muștruluiască, că doar avem mână liberă la ctitorirea poezioarei. 🙂
Sau așa-mi place mie să cred… 🙄
ApreciazăApreciază
Eh, ne descurcăm noi cumva!
ApreciazăApreciază
Aşa şi e! Suntem o echipă, nu avem reguli, vă rog să „simteţi” ca acasă 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În sfârșit, nimerit-am și eu într-o echipă fără reguli! Că mi se acrise deja de regulamente interioare și alte cele îngrăditoare… 👿
Vezi ce frumos se ridică în așa condiții Poezia asta, cărămidă cu cărămidă?! 😉
ApreciazăApreciază
Bursucel, nu e o regulă, e o rugăminte. Când ai timp şi chef, arunci şi tu o privire să vezi dacă nu am uitat pe cineva cu versul? Că am pus un comentariu cu poezeaua până acum şi nu vreau să sar pe cineva.
Regulile nu-s bune aici. Facem orice numai să ne simţim bine. Şi m-aş bucura să fie aşa 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu mă refeream la echipă… că tare-mi mai place când sunt de capul meu, Potecuță!
M-am uitat pe poezea și-mi pare că e întreagă-întreguță… poate i-ar trebui o virgulă înaintea lui pastelând și-un punct după mângâierea.
Tu ești somnoroasă – eu mi-s adormită, că iar am exersat rolul de paznic de noapte cu normă întreagă… de mi-e fi scăpat ceva, să-mi fie trecut cu vederea, te rog… 😉
ApreciazăApreciază
Nu înţelegem perfect. Între un căscat şi o aţipire 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa… important e că nu ne ciufulim! 😆
ApreciazăApreciază
Feee, mulţuuumesc! Şi te rog să mă ierţi, dorm…. 😳
ApreciazăApreciază
Nu te deranja! 🙂
ApreciazăApreciază
Păi ba da…. Eu nu vedeam comentariul bursucel spunea că ai scris şi… uff, ce prost mă simt 😳
ApreciazăApreciază
Eh, cine știe?
ApreciazăApreciază
Na, îmi cer scuze. sper că nu e cu supărare că mi-au fugit ochii pe monitor
ApreciazăApreciază
Nuuu, sunt invizibilăăă! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu eşti, măi. Comentariul a fost pus peste nasul meu, de aia nu am văzut
ApreciazăApreciază
Te rog, nu insista, chiar nu e nicio problemă.
ApreciazăApreciază
Cum aş putea să nu trec cu vederea? Eu, pe Bursucel, nu mă poci supăra niciodată 😉
Mulţumesc din suflet!!! Ai strigat tu la Fee?
Doamne, ce frumos ai completat….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Strigat, Potecuță, strigat… Ba Fee a și dus la îndeplinire trebușoara, draga de ea! ❤
ApreciazăApreciază
😳 Abia mă dezmeticesc… încă dorm.
ApreciazăApreciază
Potecuta, rogu-te , la mine modifica olecuta , ca nu are conturul bun si pune : Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea.
ApreciazăApreciază
Am modificat, e bine?
ApreciazăApreciază
Bine,bine..multam fain!
ApreciazăApreciază
Eu mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Pingback: Din cand in cand | Tink3rbe11's Blog
Ce reprezinta chestia de mai sus?
ApreciazăApreciază
Mai exact, care chestie? 🙄
ApreciazăApreciază
Te ajută dacă pun ce s-a strâns până acum?
Vrei să ti joci cu noi? 🙄
ApreciazăApreciază
Imi iau galetusa si lopatika si vin….
ApreciazăApreciază
Aşa arată poezeaua până acum :
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
Va pleca si ultima raza jucausa de soare
Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea
Din sărut de cafea, pastelând mângâierea.
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
………………………………………….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine. Accept provocarea. Sa spunem ca mai departe as adauga versurile:
„Vom uita de cerul senin al noptilor tale, pline de stele
Si mangaierea-ti calda a soarelui, in palmele mele.”
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
Va pleca si ultima raza jucausa de soare
Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea
Din sărut de cafea, pastelând mângâierea.
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
Vom uita de cerul senin al noptilor tale, pline de stele
Si de mangaierea-ti calda a soarelui, in palmele mele.
Sa inteleg ca trebuie sa predau mai departe stafeta. Sa spunem lui… steluta :
http://freestar9.wordpress.com/
ApreciazăApreciază
Văleu! Ce mi-ai făcut G!
Bună, potecuţo! Am primit acum înştiinţarea că musai să-mi storc creierii cu versuri frumoase.
Citesc ce e scris şi o să încerc să mă ridic la înălţimea frumuseţilor de aici. 🙂
ApreciazăApreciază
În primul rând mii de scuze că ai stat în așteptare dar abia acum am intrat pe potecuțe! În al doilea…. nici nu mă gândeam că nu te vei ridica. 😉
ApreciazăApreciază
Wow!!! Ce întorsătură frumoasă a luat poezeaua!! De 10 ori :mulțumeesc!!
ApreciazăApreciază
,,Doar roşul aprins al pantofilor cu toc,
vor aminti de petalele macilor, furate cu…foc,
de vântul cu toane…jucăuş.
Mai bine-i puneam la gură…căluş!”
Si dau stafeta mai departe lui Petru. 🙂
ApreciazăApreciază
Hehehehe…. îmi placeeee! Mulțumesc din suflet că ai acceptat să te joci cu noi! Acum îl așteptăm pe Petru.
ApreciazăApreciază
Multumesc şi eu potecuto pentru găzduire. 🙂
ApreciazăApreciază
dacă aș putea desena aici bucuria, vei înțelege că eu trebuie să mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Petru, nu mai scriu încă o dată poezia așa cum e până acum că a scris G puțin mai sus și la aia se adaugă versurile scrise de 9. E ok așa?
Următorul vers îți aparține. Dacă vrei, desigur…
ApreciazăApreciază
N-aș vrea să adaug o idee ce nu-i în ton cu poezia, dar altceva nu mi-a trecut prin cap. Așadar, aș propune:
„Dar e bine că pleci, să nu prinzi rădăcină,
Ți-ai făcut datoria, ne-ai scăldat în lumină.”
Aș vrea să o provoc mai departe pe Kamy
Nu știu cum să creez un link la comentarii și te rog să faci tu strigarea, Potecuță.
ApreciazăApreciază
😀 Petru, un prieten ar trebui să ştie că nu imi place să scriu despre o temă impusă 🙂
Dar, pentru că Potecuţa imi este dragă tare şi tu imi eşti cu adevărat prieten virtual, voi răspunde provocării 🙂 (să nu existe voci care să spună că aş fi spărgătoare de chefuri, deşi de multe ori aşa sunt 😉 )
Continuarea mea este:
,,Deşi nu ţi-am simţit puterea de arşiţă plină,
Te voi aştepta la anul cu mai multă disciplină.
De nu te vei reeduca, să nu mai apari pe colină…,,
🙂 Sper că se leagă de restul poeziei.
Pentru continuare provoc o tânără frumoasă şi extrem de talentată, pe care o citesc cu deosebită plăcere: Denisa Aricescu
Dar cum nu ştiu să o strig, te rog Potecuţă să faci o vrajă mică din năsucul fin 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am făcut vrajă și acum așteptăm să își facă efectul 😀
tu spărgătoare de chefuri? cine a spus asta? Ia să vină repede la raport 😀
Mulțumesc, draga mea! Ești o scumpă! Te pup!
P.S. Am făcut și vraja cealaltă și am șters comentariul în care mă rugai asta. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum pot sa recunosc 🙂
Mi-a fost extrem de teama de momentul acesta 🙂
Am stat cuminte si nu am scos nici un sunet asteptand sa treaca timpul si sa se incheie…
… da, inca o data se confirma ca de ceea ce iti este frica nu scapi 😀
ApreciazăApreciază
De care moment ți-a fost frică? 🙄
ApreciazăApreciază
Ca se va trezi cineva sa ma provoace. Ma linistisem intre timp, pana de dimineata cand m-a ,,trezit,, Petru 🙂
Daca era in apropiere cred ca in prima faza ii smulgeam unghiile 🙂
(Petru, sper ca nu vei citi 😀 iar daca ajungi in zona, sa inchizi ochii 🙂 )
Apoi citind si inceputul de strofa m-am linistit si …. m-am simtit bine 🙂
ApreciazăApreciază
uofff…. chiar aşa de rău şi greu părea?
bine că te-ai mai liniştit, uite ce frumos ai scris!!
Bei o cafea cu mine?
ApreciazăApreciază
Cu cea mai mare placere 🙂
M-as bucura sa fie una reala 😉
ApreciazăApreciază
Şi eu…. dar până atunci ne bucurăm cu asta 😉
ApreciazăApreciază
Da, chiar si virtuala, aceasta cafea este cea mai gustoasa din lume 😉
ApreciazăApreciază
Aşa-i!
ApreciazăApreciază
Toate ideile sunt în ton, Petru! doar e a noastră, a tuturor, poeziuța. E bine și frumos orice ai scrie! Mulțumesc mult de tot!
am pus link 😉
ApreciazăApreciază
Denisa, dacă vrei să te joci cu noi, am scris poezia așa cum arată acum ca să nu amețești prin comentarii. Am început o altă strofă că era nevoie. Următorul vers e al tău. Mulțumeeesc!
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
Va pleca si ultima raza jucausa de soare
Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea
Din sărut de cafea, pastelând mângâierea.
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
Vom uita de cerul senin al noptilor tale, pline de stele
Si de mangaierea-ti calda a soarelui, in palmele mele.
Doar roşul aprins al pantofilor cu toc,
vor aminti de petalele macilor, furate cu…foc,
de vântul cu toane…jucăuş.
Mai bine-i puneam la gură…căluş!
Dar e bine că pleci, să nu prinzi rădăcină,
Ți-ai făcut datoria, ne-ai scăldat în lumină.
Deşi nu ţi-am simţit puterea de arşiţă plină,
Te voi aştepta la anul cu mai multă disciplină.
De nu te vei reeduca, să nu mai apari pe colină.
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
…………………………………….
ApreciazăApreciază
Te-am gasit norocoasa, te-ascundeai in trifoi,
Prin inima ta, batea vantul duios,
Vara, cu tine, imi pare totul frumos !
Va multumesc din suflet, atat tie, Kamy pentru provocare, cat si Potecutei pentru ideea minunata. Va pup, cu mult drag ! ❤
Chiar daca mi s-a cerut un vers, sper sa nu fie cu suparare ca s-au mai prelins inca doua. S-au lasat asternute. 🙄
Iar pentru ca iubeste vara si tot ce e verde, as vrea sa o numesc pe Loredana Milu, buna mea prietena, sa ne incante mai departe, cu voia Potecutei, desigur. 🙂
O seara dulce, tuturor ! ⭐
ApreciazăApreciază
Cum să fie cu supărare, Eda dragă? Îți mulțumesc mult, mult!
Așteptăm acum să ne scrie Loredana.. 😉
O zi frumoasă!!!
ApreciazăApreciază
Pingback: ”Dezertarea” potecuței | Poteci de dor
Mulţumesc pentru alegere, Denisa! 🙂 Ideea ta, Potecuţo, este foarte frumoasă… ne uneşte. 🙂
Versul meu: Câte nopţi şi câte clipe, toate adunate-n pripă…
Rog un om frumos, pe Adeena, să scrie următorul vers, dacă are plăcerea :).
Adeena
ApreciazăApreciază
Loredana, mulțumesc din suflet! Am adăugat link spre ea, verfici tu, te rog, dacă e bun linkul?
Te pup!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este totul ok, e bun linkul. Mulţumesc şi eu! 🙂
Te pup şi eu!
ApreciazăApreciază
Multumesc Potecuto pentru idee si tie Loredana pentru provocare! Ma iertati pentru intarziere.
VERSUL MEU:
S-au scurs repede, intr-o clipa, si m-au lasat pustiita…
Si pentru ca isi doreste foarte mult sa ia parte la creatia colectiva o provoc pe Mirela.
Va imbratisez cu drag. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scuze de întârziere, acum am revenit!
Mulţumesc din suflet, Adeena!
ApreciazăApreciază
Vreau si ioooo….. sa ma strige si pe mine cineva daca mai ramane loc, da ? Daca nu-s pe faza, nici mult nu intarzii, promit.
ApreciazăApreciază
VERSUL MEU:
S-au scurs repede, intr-o clipa, si m-au lasat pustiita…
Si pentru ca isi doreste foarte mult sa ia parte la creatia colectiva o provoc pe Mirela.
Va imbratisez cu drag. 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, ma duc acum sa vad si sa adaug 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Versul meu :
Pe cand norii suri de toamna de prin zări ni se adună…
Și o să provoc Răcușorul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare eu să fiu acela ce se denumeşte Racu’? 🙄
Că de nu, am feştelit-o şi mi-arată ea pe dracu’
Potecuţa, cînd s-o-ntoarce din vacanţa-i, fericită. 😳
Iaca, dară, poezia, curăţată, primenită:
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi…
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi.
Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată.
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea,
Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea,
Va pleca şi ultima rază jucăuşă de soare
Lăsându-ne doar amintirea fierbinte, plăcerea
Din sărut de cafea, pastelând mângâierea.
* * *
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
Vom uita de cerul senin al nopţilor tale, pline de stele
Şi de mângâierea-ţi caldă a soarelui, în palmele mele.
Doar roşul aprins al pantofilor cu toc,
Vor aminti de petalele macilor, furate cu…foc,
De vântul cu toane…jucăuş.
Mai bine-i puneam la gură…căluş!
Dar e bine că pleci, să nu prinzi rădăcină,
Ți-ai făcut datoria, ne-ai scăldat în lumină.
Deşi nu ţi-am simţit puterea de arşiţă plină,
Te voi aştepta la anul cu mai multă disciplină.
De nu te vei reeduca, să nu mai apari pe colină.
* * *
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi…
Te-am găsit norocoasă, te-ascundeai în trifoi,
Prin inima ta, bătea vântul duios,
Vara, cu tine, îmi pare totul frumos !
Câte nopţi şi câte clipe, toate adunate-n pripă
S-au scurs repede, într-o clipă, şi m-au lăsat pustiită;
Pe când norii suri de toamnă de prin zări ni se adună
Te-nvelim drăgăstos şi-ţi urăm „noapte bună”
ApreciazăApreciază
Dragoş, lasă şamponul cu cenuşă că nu e bai, chiar mă bucur că ai intrat în joc. Şi pentru chestia cu şefa…. hai că deja umblu cu nasul în vânt 😀 😀 😀
Răcuşorul nu a apărut până acum aşa că mă gândesc că e cazul să punem punct poezioarei, mai ales că merge la fix versul tău ca final.
mulţam!!!!
ApreciazăApreciază
Ei, atunci tot răul spre bine! (noroc că-s tot Rac aşa că n-am dat-o în bară prea tare) 😀
Fiat volontas tua! 😉
P.S. Bine ai revenit! 🙂
ApreciazăApreciază
Acu’, despre pasat ştafeta zău că nu ştiu pe cine s-aleg…
Să zicem „primu’ venit – primu’ servit”…? 🙄
Poftiţi, poftiţi…! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu, de fapt eu am trimis link de invitatie aici: http://drumulracului.wordpress.com/ , dar cred ca e in vacanta. E bine si asa, chiar cred ca se poate incheia poezia in felul asta, are o noima finalul.
ApreciazăApreciază
Aha, simţeam eu că parcă nu era mîneca mea ceea trasă cu sîrg… Eh, acu’ am comis-o, ce să fac. 😳 Linku’ ăla de zici, nu apare neam colo mai sus, abia acu-l văd.
Da’ nu zice că s-o gătat pînă nu s-o găta. Sigur o mai avea cineva cîte ceva de zis. Io punct nu pusei, aşa că… 😉
ApreciazăApreciază
Ziceam că am pus la ea pe blog link să vină aici, că altfel nu știam cum s-o abordez. Nu contează, ne jucăm și noi pe aici dacă vedem, dacă nu, nu 🙂 . Nu se termină poezia musai, sigur, doar că dacă am adus vorba de toamna s-ar potrivi. Cum zice Potecuța, când o să revina.
ApreciazăApreciază
Desigur, şefu-i şef. Ori şefă. 😀
Între timp mă uit în vatră, dacă mai e ceva cenuşă s-o folosesc pe post de şampon. 🙄 Distracţie plăcută în continuare! 🙂
ApreciazăApreciază
De fapt eu sunt executant de cand ma stiu, n-am treaba cu sefia 🙂
ApreciazăApreciază
Mă refeream la Potecuţă, ea-i şefa aici. 🙂 Noi sîntem şoriceii care joacă pe masă în lipsa ei. (sper că psipsina nu mă aude… 😛 )
ApreciazăApreciază
Frumoooos, Mirela!!
Dau o limonadă 😀
ApreciazăApreciază
Welcome back !
Eu vreau numai din lime, m-am invatat rau in vara asta 😀
De poezea uitasem, trebuie sa vad cum s-a sfarsit… daca s-a sfarsit 🙂
ApreciazăApreciază
Cu lime să fie atunci, nu mă pun eu cu poftele tale 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Întoarcerea potecuţei | Poteci de dor
Pingback: Poezia potecistă | Poteci de dor
Am citit, mi-a placut foarte mult! O echipa pe cinste!
Nu am mai vazut pe Bursucel, imi este dor de Ea!
Felicitari tuturor, sunteti minunati! 🤗🌹🌹🌹
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, Ileana!
Daaa, și mie îmi e tare dor de ea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Excelente sunt si comentariile! 🙂 Am citit cu multa placere. Aveam senzatia ca trag cu urechea la o conversatie privata. :))
ApreciazăApreciază
Ce mult mă bucur că „ai tras cu urechea”!
Îţi mulţumesc mult, Diana!
ApreciazăApreciază
Pingback: Poezia potecistă reloaded | Poteci de dor