Potecuţa vă provoacă

1Aveţi chef de puţină joacă? Aş vrea să facem împreună o poezioară blogăricească, dedicată acestei veri care ar cam vrea să-şi ia tălpăşiţa. De parcă e după ea. Păi ce, pleacă aşa… cum vrea ea? Nu merge. Acu’ dacă pe parcurs se deviază şi se ajunge la alt subiect, nu e niciun bai, va fi cu atât mai interesant. 😀
Şi, cine ştie, dacă vom reuşi să o ducem la bun sfârşit şi să înţelegem în final ce-au vrut să spună autorii, poate o vom propune ca materie de BAC, să ne pomenească şi copiii copiilor copiilor etc, aţi înţeles.
Ca să nu ne încurcăm sau să ne blocăm între versuri, eu spun aşa: scriu eu primul vers şi apoi „provoc” pe cineva pentru următorul.
Dacă el sau ea va accepta şi va scrie, va provoca la rândul lui pe cineva şi tăt aşe.
Se poartă provocările printre „vedete” dar eu nu vă pun să vă turnaţi nimic în cap, eu doar vă rog, dacă veţi vrea, să completaţi un vers şi apoi să rugaţi pe altcineva să scrie al treilea vers…
E urât din partea mea că fac asta? Dacă da, îmi spuneţi şi mă filmez cum îmi torn cenuşă în cap 😳
Şi când o fi gata, sper să şi pot ţine firul ei, o voi posta pe potecuţe, punem semne spre cei care au scris şi o scoatem la licitaţie 😀 😀

Să „purcedem”, zic! :

În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
………………………

şi… o provoc pe Oana pentru următorul vers 😉

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

132 de răspunsuri la Potecuţa vă provoacă

  1. Oana zice:

    Potecuță, ar trebui să te trag de urechi…zău. Știi că nu răspund la lepșe/provocări…dar cel mai important știi că n-am niciun sâmbure de vers adevărat în mine 😦 O să-ți stric începutul, dar…tu ai vrut 🙂 Îți mulțumesc pentru cheful de joacă…și pentru gând bun.
    Așadar, „versul” nr. 2 este…:

    Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi

    Pentru al treilea o provoc pe Irina cu doruldedoi.

    Apreciază

  2. Irina zice:

    Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
    Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi..
    Pus-am două… fie-mi iertat. Nu știu cui să dau mai departe, de aceea am prins două versuri.
    Oană, Diană… Dragi îmi sunteți deopotrivă… Da, vara se duce. Noi rămânem pe Potecuțe…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Draga mea dagatha, până acum avem aşa :

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
    Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
    Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
    Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi..
    ……………………………..
    Dai mai departe cu versul şi apoi să strigi pe altcineva? 🙄

    Apreciază

  4. Bursucel zice:

    He he… abia aștept să văd ce iese, Potecuță! 😉

    Apreciază

  5. Mugur zice:

    „Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
    Pălărie de șarpe cu roșu pătată.”

    Acuma ce să mai spun? De bătut mi-ați bătut … în ușă, așa că nu era frumos să nu răspund.
    Nu știu, zău, pe cine să chem la petrecere. Poate pe Zurbagiul? http://locvacantinpatulluiprocust.wordpress.com/
    Să vedem dacă răspunde.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulţumesc mult, Mugur! L-ai invitat tu sau îl strigăm noi? 🙄

      Apreciază

    • Zurbagiule, dacă vrei să te joci cu noi, avem aşa până acum :
      În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
      Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
      Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
      Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
      Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
      Pălărie de șarpe cu roșu pătată
      Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
      …………………………..

      Mulţumesc!! 😉

      Apreciat de 1 persoană

  6. Oh, succes! Voi veni la decernarea premiilor! 🙂

    Apreciază

  7. Sunt și eu cu ochii pe voi.
    Ești plină de provocări, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  8. Pingback: Când “păpica” nu e bună… | Poteci de dor

  9. centrefold zice:

    Mi-am amintit cat de dulce ti-e mangaierea

    (btw.. monorima in primele 4, acum rima imperecheata… is that ok? sau poate se supara criticii pe noi? 🙂 )

    Apreciază

  10. zurbagiul zice:

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
    Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
    Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
    Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
    Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
    Pălărie de șarpe cu roșu pătată
    Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
    …………………………..

    „Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea”

    O fi bine așa?
    Mulțumesc pentru chemări!
    Să numesc pe cineva? Poate Bursucel?

    O strigi tu, te rog?

    Apreciază

  11. tink3rbe11 zice:

    Buna dimineata Potecuta! Am lipsit…dar astazi incerc sa raspund…sper sa iasa ceva.

    Apreciază

  12. tink3rbe11 zice:

    Am incercat sa trec fiecare raspuns dat mai sus si am continuat cu
    :Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, tacerea.
    O sa provoc pe…. Alexandrailie

    Apreciază

  13. În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
    Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
    Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
    Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
    Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
    Pălărie de șarpe cu roșu pătată
    Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
    Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
    ……………………..
    Va pleca si ultima raza jucausa de soare

    Pai , nu prea stiu pe cine sa strig , asa cate las pe tine , Potecuta sa strigi pe cineva , OK ? Multumesc pt invitatie tink3rbel11, si multumesc pentru ca m-ati integrat in jocul vostru … 🙂

    Apreciază

  14. Bursucelule, hai că am actualizat şi avem aşa :

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
    Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
    Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
    Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
    Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
    Pălărie de șarpe cu roșu pătată
    Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
    Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
    Va pleca si ultima raza jucausa de soare
    Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea
    ……………………………………..

    You’re next! 😉

    Apreciat de 1 persoană

  15. tink3rbe11 zice:

    Potecuta, rogu-te , la mine modifica olecuta , ca nu are conturul bun si pune : Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea.

    Apreciază

  16. Pingback: Din cand in cand | Tink3rbe11's Blog

  17. succesulpe zice:

    Ce reprezinta chestia de mai sus? O_o

    Apreciază

  18. Aşa arată poezeaua până acum :

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
    Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
    Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
    Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
    Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
    Pălărie de șarpe cu roșu pătată
    Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
    Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
    Va pleca si ultima raza jucausa de soare
    Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea
    Din sărut de cafea, pastelând mângâierea.

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
    Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
    ………………………………………….

    Apreciat de 1 persoană

  19. succesulpe zice:

    Bine. Accept provocarea. Sa spunem ca mai departe as adauga versurile:
    „Vom uita de cerul senin al noptilor tale, pline de stele
    Si mangaierea-ti calda a soarelui, in palmele mele.”

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
    Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
    Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
    Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
    Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
    Pălărie de șarpe cu roșu pătată
    Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
    Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
    Va pleca si ultima raza jucausa de soare
    Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea
    Din sărut de cafea, pastelând mângâierea.

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
    Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
    Vom uita de cerul senin al noptilor tale, pline de stele
    Si de mangaierea-ti calda a soarelui, in palmele mele.

    Sa inteleg ca trebuie sa predau mai departe stafeta. Sa spunem lui… steluta :
    http://freestar9.wordpress.com/

    Apreciază

  20. 9 zice:

    ,,Doar roşul aprins al pantofilor cu toc,
    vor aminti de petalele macilor, furate cu…foc,
    de vântul cu toane…jucăuş.
    Mai bine-i puneam la gură…căluş!”

    Si dau stafeta mai departe lui Petru. 🙂

    Apreciază

  21. Petru, nu mai scriu încă o dată poezia așa cum e până acum că a scris G puțin mai sus și la aia se adaugă versurile scrise de 9. E ok așa?

    Următorul vers îți aparține. Dacă vrei, desigur…

    Apreciază

  22. N-aș vrea să adaug o idee ce nu-i în ton cu poezia, dar altceva nu mi-a trecut prin cap. Așadar, aș propune:
    „Dar e bine că pleci, să nu prinzi rădăcină,
    Ți-ai făcut datoria, ne-ai scăldat în lumină.”

    Aș vrea să o provoc mai departe pe Kamy
    Nu știu cum să creez un link la comentarii și te rog să faci tu strigarea, Potecuță.

    Apreciază

    • OrhiKamyDeea zice:

      😀 Petru, un prieten ar trebui să ştie că nu imi place să scriu despre o temă impusă 🙂
      Dar, pentru că Potecuţa imi este dragă tare şi tu imi eşti cu adevărat prieten virtual, voi răspunde provocării 🙂 (să nu existe voci care să spună că aş fi spărgătoare de chefuri, deşi de multe ori aşa sunt 😉 )

      Continuarea mea este:

      ,,Deşi nu ţi-am simţit puterea de arşiţă plină,
      Te voi aştepta la anul cu mai multă disciplină.
      De nu te vei reeduca, să nu mai apari pe colină…,,

      🙂 Sper că se leagă de restul poeziei.

      Pentru continuare provoc o tânără frumoasă şi extrem de talentată, pe care o citesc cu deosebită plăcere: Denisa Aricescu

      Dar cum nu ştiu să o strig, te rog Potecuţă să faci o vrajă mică din năsucul fin 😉

      Apreciat de 1 persoană

    • Toate ideile sunt în ton, Petru! doar e a noastră, a tuturor, poeziuța. E bine și frumos orice ai scrie! Mulțumesc mult de tot!

      am pus link 😉

      Apreciază

  23. Denisa, dacă vrei să te joci cu noi, am scris poezia așa cum arată acum ca să nu amețești prin comentarii. Am început o altă strofă că era nevoie. Următorul vers e al tău. Mulțumeeesc!

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
    Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
    Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
    Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi
    Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
    Pălărie de șarpe cu roșu pătată
    Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea
    Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea
    Va pleca si ultima raza jucausa de soare
    Lasandu-ne doar amintirea fierbinte, placerea
    Din sărut de cafea, pastelând mângâierea.

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
    Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
    Vom uita de cerul senin al noptilor tale, pline de stele
    Si de mangaierea-ti calda a soarelui, in palmele mele.
    Doar roşul aprins al pantofilor cu toc,
    vor aminti de petalele macilor, furate cu…foc,
    de vântul cu toane…jucăuş.
    Mai bine-i puneam la gură…căluş!
    Dar e bine că pleci, să nu prinzi rădăcină,
    Ți-ai făcut datoria, ne-ai scăldat în lumină.
    Deşi nu ţi-am simţit puterea de arşiţă plină,
    Te voi aştepta la anul cu mai multă disciplină.
    De nu te vei reeduca, să nu mai apari pe colină.

    În curând vom uita c-ai trecut pe la noi
    …………………………………….

    Apreciază

    • Eda zice:

      Te-am gasit norocoasa, te-ascundeai in trifoi,
      Prin inima ta, batea vantul duios,
      Vara, cu tine, imi pare totul frumos !

      Va multumesc din suflet, atat tie, Kamy pentru provocare, cat si Potecutei pentru ideea minunata. Va pup, cu mult drag ! ❤
      Chiar daca mi s-a cerut un vers, sper sa nu fie cu suparare ca s-au mai prelins inca doua. S-au lasat asternute. 🙄
      Iar pentru ca iubeste vara si tot ce e verde, as vrea sa o numesc pe Loredana Milu, buna mea prietena, sa ne incante mai departe, cu voia Potecutei, desigur. 🙂

      O seara dulce, tuturor ! ⭐

      Apreciază

  24. Pingback: ”Dezertarea” potecuței | Poteci de dor

  25. Mulţumesc pentru alegere, Denisa! 🙂 Ideea ta, Potecuţo, este foarte frumoasă… ne uneşte. 🙂
    Versul meu: Câte nopţi şi câte clipe, toate adunate-n pripă…

    Rog un om frumos, pe Adeena, să scrie următorul vers, dacă are plăcerea :).

    Adeena

    Apreciază

  26. Mirela zice:

    Vreau si ioooo….. sa ma strige si pe mine cineva daca mai ramane loc, da ? Daca nu-s pe faza, nici mult nu intarzii, promit.

    Apreciază

    • Adeena zice:

      VERSUL MEU:
      S-au scurs repede, intr-o clipa, si m-au lasat pustiita…

      Si pentru ca isi doreste foarte mult sa ia parte la creatia colectiva o provoc pe Mirela.
      Va imbratisez cu drag. 🙂

      Apreciază

      • Mirela zice:

        Multumesc, ma duc acum sa vad si sa adaug 😉

        Apreciat de 1 persoană

      • Mirela zice:

        Versul meu :

        Pe cand norii suri de toamna de prin zări ni se adună…

        Și o să provoc Răcușorul 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Drugwash zice:

          Oare eu să fiu acela ce se denumeşte Racu’? 🙄
          Că de nu, am feştelit-o şi mi-arată ea pe dracu’
          Potecuţa, cînd s-o-ntoarce din vacanţa-i, fericită. 😳
          Iaca, dară, poezia, curăţată, primenită:

          În curând vom uita c-ai trecut pe la noi…
          Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
          Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
          Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi.
          Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
          Pălărie de șarpe cu roșu pătată.
          Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea,
          Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea,
          Va pleca şi ultima rază jucăuşă de soare
          Lăsându-ne doar amintirea fierbinte, plăcerea
          Din sărut de cafea, pastelând mângâierea.
          * * *
          În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
          Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
          Vom uita de cerul senin al nopţilor tale, pline de stele
          Şi de mângâierea-ţi caldă a soarelui, în palmele mele.
          Doar roşul aprins al pantofilor cu toc,
          Vor aminti de petalele macilor, furate cu…foc,
          De vântul cu toane…jucăuş.
          Mai bine-i puneam la gură…căluş!
          Dar e bine că pleci, să nu prinzi rădăcină,
          Ți-ai făcut datoria, ne-ai scăldat în lumină.
          Deşi nu ţi-am simţit puterea de arşiţă plină,
          Te voi aştepta la anul cu mai multă disciplină.
          De nu te vei reeduca, să nu mai apari pe colină.
          * * *
          În curând vom uita c-ai trecut pe la noi…
          Te-am găsit norocoasă, te-ascundeai în trifoi,
          Prin inima ta, bătea vântul duios,
          Vara, cu tine, îmi pare totul frumos !
          Câte nopţi şi câte clipe, toate adunate-n pripă
          S-au scurs repede, într-o clipă, şi m-au lăsat pustiită;
          Pe când norii suri de toamnă de prin zări ni se adună
          Te-nvelim drăgăstos şi-ţi urăm „noapte bună”

          Apreciază

          • Dragoş, lasă şamponul cu cenuşă că nu e bai, chiar mă bucur că ai intrat în joc. Şi pentru chestia cu şefa…. hai că deja umblu cu nasul în vânt 😀 😀 😀
            Răcuşorul nu a apărut până acum aşa că mă gândesc că e cazul să punem punct poezioarei, mai ales că merge la fix versul tău ca final.
            mulţam!!!!

            Apreciază

            • Drugwash zice:

              Ei, atunci tot răul spre bine! (noroc că-s tot Rac aşa că n-am dat-o în bară prea tare) 😀

              Fiat volontas tua! 😉

              P.S. Bine ai revenit! 🙂

              Apreciază

        • Drugwash zice:

          Acu’, despre pasat ştafeta zău că nu ştiu pe cine s-aleg…
          Să zicem „primu’ venit – primu’ servit”…? 🙄
          Poftiţi, poftiţi…! 🙂

          Apreciază

          • Mirela zice:

            Nu, de fapt eu am trimis link de invitatie aici: http://drumulracului.wordpress.com/ , dar cred ca e in vacanta. E bine si asa, chiar cred ca se poate incheia poezia in felul asta, are o noima finalul.

            Apreciază

            • Drugwash zice:

              Aha, simţeam eu că parcă nu era mîneca mea ceea trasă cu sîrg… Eh, acu’ am comis-o, ce să fac. 😳 Linku’ ăla de zici, nu apare neam colo mai sus, abia acu-l văd.

              Da’ nu zice că s-o gătat pînă nu s-o găta. Sigur o mai avea cineva cîte ceva de zis. Io punct nu pusei, aşa că… 😉

              Apreciază

            • Mirela zice:

              Ziceam că am pus la ea pe blog link să vină aici, că altfel nu știam cum s-o abordez. Nu contează, ne jucăm și noi pe aici dacă vedem, dacă nu, nu 🙂 . Nu se termină poezia musai, sigur, doar că dacă am adus vorba de toamna s-ar potrivi. Cum zice Potecuța, când o să revina.

              Apreciază

            • Drugwash zice:

              Desigur, şefu-i şef. Ori şefă. 😀

              Între timp mă uit în vatră, dacă mai e ceva cenuşă s-o folosesc pe post de şampon. 🙄 Distracţie plăcută în continuare! 🙂

              Apreciază

            • Mirela zice:

              De fapt eu sunt executant de cand ma stiu, n-am treaba cu sefia 🙂

              Apreciază

            • Drugwash zice:

              Mă refeream la Potecuţă, ea-i şefa aici. 🙂 Noi sîntem şoriceii care joacă pe masă în lipsa ei. (sper că psipsina nu mă aude… 😛 )

              Apreciază

        • Frumoooos, Mirela!!
          Dau o limonadă 😀

          Apreciază

  27. Pingback: Întoarcerea potecuţei | Poteci de dor

  28. Pingback: Poezia potecistă | Poteci de dor

  29. Ileana zice:

    Am citit, mi-a placut foarte mult! O echipa pe cinste!
    Nu am mai vazut pe Bursucel, imi este dor de Ea!
    Felicitari tuturor, sunteti minunati! 🤗🌹🌹🌹

    Apreciază

  30. Diana zice:

    Excelente sunt si comentariile! 🙂 Am citit cu multa placere. Aveam senzatia ca trag cu urechea la o conversatie privata. :))

    Apreciază

  31. Pingback: Poezia potecistă reloaded | Poteci de dor

Lasă un comentariu