Dimineţi pentru… vise şi noi

1Cunoşti dimineţile acelea care te iau prin învăluire cu aerul lor curat şi te aruncă în viaţă înainte să apuci să îţi dezlipeşti capul de pe pernă? Alea în care deschizi larg geamul şi insipiri adânc ca şi cum ar fi ultima ta respiraţie? Când îţi aşezi cuminte toate planurile zilei între periuţa de dinţi şi peria de păr şi nimic nu te poate opri să crezi că până la apus toate vor fi împlinite?
Dar dimineţile acelea târzii care te lasă să leneveşti abuzând de butonul „snooze” ca şi cum acela e singurul impediment în calea împlinirii viselor în care eşti absorbit? Când nu ai chef de făcut liste şi nici nu contează dacă a rămas ceva nerezolvat. Când nu te uiţi deloc la ceas şi nu te interesează ce s-a întâmplat cu lumea cât tu ai dormit?
Ai auzit de dimineţile alea crude care te smulg din aşternut şi te obligă să te priveşti în oglindă şi să accepţi că e o nouă zi chiar dacă pentru tine nu e decât încă o zi
Când nu-ţi pasă de ceea ce se întâmplă dincolo de perdeaua care nu te lasă să vezi dacă e soare sau dacă a început să plouă dar, oricum, nimic nu pare să conteze. Când încerci să îţi ascunzi visele în cana de cafea şi te joci cu linguriţa privind absent cum se zbat să rămână la suprafaţă în timp ce dorul încalcă toate regulile jocului şi se amuză pe seama ta renăscând cu fiecare particulă de praf care apare indecent în fumul de ţigară. Râde nepăsător de tine şi îi e total indiferent că îţi pierzi minţile inventând dialoguri care încep mereu cu un „săru’mâna” pe care i-l spui ei şoptit şi ea se alintă ca un copil că nu îi place abordarea asta. Inevitabil, toate dialogurile creioante între două guri de cafea se termină în „……”. Când porneşti televizorul şi printre veşti care vin, te rănesc cele care nu vin pentru că poate au rătăcit drumul. Sau au uitat… Şi parcă îţi vine să te arăţi lumii aşa cum eşti, răvăşit, cu urmele nedormirii sub ochi, ţinând în braţe perna ce poartă însemnele nopţii plânse. Poate că aşa va înţelege lumea tot şi nu-ţi va mai zâmbi tâmp când te opreşti la semafor.

Le cunoşti? Ai fost în acele dimineţi? Şi atunci… de ce să urăm mereu şi mereu „o zi frumoasă” când nu ştim nimic despre dimineaţa celui din faţa noastră? Nu ar fi mai bine să ne interesăm dacă i-a fost lină trezirea?

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

61 de răspunsuri la Dimineţi pentru… vise şi noi

  1. Da, cunosc toata paleta de dimineti. Si in general imi plac pentru ca indiferent ca e o dimineata cruda rau, sau una lenevita bine, tot in miros de cafea se scalda. Iar pe mine mirosul de cafea ma face fericita.

    Apreciază

  2. july zice:

    Diminetile cand merg la serviciu le cunosc cel mai bine, cand sunt in vacanta cunosc amiaza, dar tot ,,neata” spun . 😆

    Apreciază

  3. Mie imi plac diminetile care incep mai spre pranz, imi inghit cam greu galbenusul.:) Si imi plac si diminetile care bat in geam dupa o tura grea, e semnul ca in curand pot sa ajung in patul meu si sa dorm.

    Apreciază

  4. papagigli zice:

    MmmDa! La dimineti, recunosc, n-am link. Ma vad nevoit sa astept postul cu „amurgul” pentru ca la ala chiar as avea un … quelque chose 😉
    Dar vorbind de dimineti, ale mele suna putin diferit. Trezirea constientului e putin mai dramatica. E ca si cind ai freca doua capace de tabla intre ele. 😆
    Eu cind ma trezesc si chiar si inainte de-a ma trezi, sar la birou si m-apuc sa-mi extrag materialul pentru primul meeting al zilei. Deci incep dimineata in stres. Abea dupa aceea vine cafeaua si impreuna cu ea coboara si sotia calauzita de miresmele columbiene.
    Duminica, recunosc, e putin diferita, dar tot la 4:30 ma trezesc. Se spune ca daca te trezesti devreme ajungi la dracu cu carti 😆 Ei bine, se pare ca si reciproca e la fel de adevarata 😦 😆

    Apreciază

  5. Jurnal de zi zice:

    Cele mai frumoase dimineți, chiar și cele triste, sunt cele cu cana fierbinte de cafea în mână. Atunci simt că intru, parcă, în transă și-mi derulez în fața ochilor toată viața-mi, cu bune și rele. Și după ce ajung la ultima gură de cafea mă trezesc la realitate și-mi dau seama că e timpul să nu mai visez ci să realizez ceva… orice.:D

    Apreciază

  6. Oana zice:

    Da, le știu pe toate… pe unele mai mult decât pe celelalte….

    Apreciază

  7. cafeauata zice:

    Daca este la alegerea mea ora de trezire, imi place dimineata, oricare. Dar cand aud alarma de la telefon, imi doresc doar „inca putin” de somn. Nu am timp sa stau „intre lumi”, imi fuge mintea la servici (din pacate!) odata cu primul fum de tigara si prima gura de cafea.
    Dimineti frumoase sa ai, mereu!

    Apreciază

  8. Drugwash zice:

    M-ar bucura, cred, orice dimineaţă
    De-aş mai avea speranţe de la viaţă;
    Realitatea strîmbă mă irită –
    Urează-mi, dar, visare infinită!

    Apreciază

  9. Ana zice:

    Pentru ca „Sa ai o zi buna” nu este egal „Cum ti-a fost trezirea”…si pentru ca „sa ai o zi buna” e doar o urare , cu sau fara raspuns , dupa care ai plecat mai departe.Pe cand „cum ti-a fost trezirea” este o invitatie la sueta , la conversatie…si daca nu ai vreme sau chef…nu o poti onora.Sau devine frustrant sa fi obligat sa o onorezi , in ciuda dorintelor tale…
    E prea direct ce am scris , este?Ti-am facut varza postarea asta frumoasa? 😦
    Si ca sa nu fiu Canuta Om Sucit , pe de-a-ntregul , sa zic eu , ca mie imi plac la nebunie diminetile linistite , fara intrebari si fara atingeri…sa revin din lumea viselor singura , incetisor , ca si cum as trece dintr-o scena in alta…ca intr-un film…M-am obisnuit sa nu mai am astfel de dimineti , mi se par pura fantezie acum , insa a fost o vreme cand aveam astfel de dimineti si mi-e tare dor de ele.

    Apreciază

  10. Mai întâi îți zic Bună dimineața, Potecuță! O parte din diminețile descrise mai sus le-am dat uitării și acum fiecare-mi este la fel. Trezirea la aceeași oră și cam cu aceleași planuri. Partea bună e că-mi place fiecare început de zi, iar seara sunt de obicei mulțumit de ce-am făcut. O fi o dulce monotonie, arareori întreruptă de ceva imprevizibil.

    Apreciază

  11. Foarte frumos este tot ce ai scris . Nu toate diminetile sunt la fel , deseori ma bucur cand soarele rasare dar mai sunt si zile cand dimineata nu inseamna altceva decat poarta spre o noua zi la fel ca celelalte .

    Apreciază

    • Mulţumesc mult, Alexandra!
      Da, uneori nu înseamnă decât asta.. „poartă spre o nouă zi” deşi asta ar trebui să fie cel mai preţ lucru, că mai avem o zi… Ehh, suntem şi noi suciţi câteodată 😀
      Să ai parte de zile frumoase!

      Apreciază

  12. Nu-mi plac diminețile din a doua categorie !
    Numai dimineți frumoase îți doresc, Potecuțo !

    Apreciază

  13. Bursucel zice:

    Am avut parte de mai toate diminețile enumerate de tine… le-am păstrat pentru mine, acoperindu-le urmele pe vremuri cu anticearcăn de nu s-au văzut… 😉
    Dar am avut și dimineți în care eclipsam soarele cu zâmbetul – pe astea le-aș multiplica și le-aș împărți cu drag… 🙂

    Apreciază

  14. Reblogged this on BIBLIOTECA PROBOTA and commented:
    SI.. PE POTECI DE DOR!–

    Apreciază

  15. Buna, Potecuta de dor, ce mai faci?De ce ma impresionezi, cand tevad peavatar?
    Cu apasare de ganduri, cu fiori de emotii la ce vei scrie, cutumultul personalitatii tale.
    Esti dulcica, Potecuto!
    Onu

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s