Link pe link se scoate

Urmează o postare în care, la un moment dat, voi spune şi ce nu îmi place (cred) cu riscul de a vă părea rea, cu inimă de gheaţă, invidioasă, egoistă, urâtă şi etc că deja îmi tremură bărbia şi „simt că-mi vine plânsu'” numai la gândul că puteţi crede asta despre mine 😯
Astăzi, dacă memoria nu-mi joacă feste, cred că am „spart gheaţa” la capitolul link spre mine pe alt blog. Adică, cred că e prima dată când, în loc de un comentariu, am pus un link spre o postare în care era şi răspunsul la o întrebare din postarea de pe acel blog. De ce nu am făcut până acum asta? Pentru că… nu ştiu. Pentru că, de obicei, prefer să scriu un comentariu în care fie scriu pe scurt părerea despre subiectul tratat, fie scriu pe lângă subiect, fie tâmpenii dar le scriu din suflet, aşa să ştiţi 😀

De ce am făcut-o acum? Pentru că aş fi vrut să răspund acelei întrebări dar m-aş fi lungit nepermis de mult şi postarea mea exact despre asta vorbea punctual chiar dacă extrem de subiectiv.
E ceva rău sau greşit în asta? Nu aş crede, nu ar avea ce. Mă deranjează când se întâmplă la mine asta? Eiii… aici e cu două feţe şi am ajuns, în sfârşit, la subiect. S-a întâmplat, se întâmplă şi pe cuvânt (da, de potecuţă 😀 ) că nu îmi displace absolut deloc. Din contră, chiar mă bucur pentru că descopăr postări mai vechi sau care, din diverse motive, mi-au scăpat. De altfel, chiar recent am descoperit o poezie minunată aşa, o poveste tulburătoare sau experienţe de viaţă. Deci nu, NU!! despre cazuri recente e vorba, ca să fim bine înţeleşi!! S-a auzit până în spate?
Indiferent de subiect, dacă cineva are o postare care tratează aceeaşi chestie sau ceva care se leagă, e chiar indicat să pună un link, dacă vrea să „semnaleze” o postare „soră”, e foarte bine primit. Sau, dacă nu are chef să se lungească în comentarii, e mai simplu să pună linkul, nu? Eu aşa cred şi mi se pare o metodă foarte bună.

DAR!!! heheh, credeaţi că pot să tac? 😀 Au fost de-alungul vieţii mele în blogosferă şi cazuri care, la un moment dat, au început să deranjeze dar, evident, eu nu am spus, ei nu s-au prins. Şi vă explic. Indiferent, dar indiferent despre ce scriam, exista cineva care în fiecare comentariu punea un link spre o postare. Nimic rău în asta, sincer! Dar, de cele mai multe ori, postarea respectivă fie nu avea absolut nicio legătură cu a mea, fie avea dar era, cumva, „moartea pasiunii„. Adică… să zicem că eu scriam despre valurile mării şi undeva aminteam în treacăt cât de mult îmi place salata de fructe, da? Şi venea comentariul „link, link” şi acolo descopeream o postare în care scria că e o copilărie treaba asta cu salata, uite câţi au „murit” crezând în ea şi că, pe scurt, e cam naşpa domne’. Ok, e un punct de vedere, îl respect şi înţeleg. Nici măcar asta nu ar fi deranjat dacă nu ar fi fost completată de comentarii în genul „mda, drăguţel scris dar uite aici, am tratat şi eu subiectul, îţi recomand să vezi asta, vei înţelege multe”. Adică, cu multă eleganţă, mă faci proastă? Ce draguţ!! Râuri, valuri de emoţie mă apucau când vedeam asta. Zău! Dacă intram? Am intrat de două ori dar, pentru că sunt proastă, n-am înţeles nimic şi am renunţat să îi mai clickuiesc linkurile.
Repet : nu faptul că punea link era deranjant ci atitudinea care însoţea linkul. Şi da, să pui link spre tine indiferent de postare, de subiect sau de moment, e puţin ciudat ca să nu vorbesc de bun simţ că e prea mult, totuşi.

Sunt nelimitate subiectele de discuţie şi totuşi, e cam greu să postezi ceva despre care nimeni nu a scris înainte. Eu nici nu caut sau nu căutam exclusivitate. Sigur că e important şi interesant să vezi cât mai multe stiluri, cât mai multe abordări. Dar dacă nu ai nimic de spus niciodată dar mă trimiţi pe blogul tău în fiecare zi, devine obositor. Sunt prea rea că spun asta? Dacă nu, mai dau un exemplu şi tac.
Sunt şi unii care, de fiecare dată, au fix acelaşi comentariu în care nu contează decât să îşi facă blogul cunoscut adică pun link şi te invită să vezi ce au scris în ziua aia. 🙄
De ce? Care e logica? Eu, dacă intru pe un blog şi văd un comentator nou, dau click pe numele lui ori din curiozitate, ori pentru că felul lui de a comenta îmi strâneşte interesul. Dacă îl văd în fiecare zi doar făcând invitaţii pe blogul personal, cred că sunt puţine şansele să onorez invitaţia.

Voi ce spuneţi? Aţi avut experienţe de genul ăsta? Dacă îi găsiţi pe alte bloguri, vă stârnesc curiozitatea şi dorinţa de a le vizita blogul? E vorba de trafic? Uff… nu înţeleg deloc asta cu traficul şi nici nu mă interesează dar aş vrea să ştiu ce au ei de câştigat făcând asta?
Am fost rea tare? 😦