Gânduri de neluat în seamă

Mă voi opri din a-mi mai afişa iubirea
Că nu-i produs de pus în galantare
Prea des mi-am dezgolit vulgar simţirea
De-acum e treaba mea de mângâie sau doare.

Cred şi susţin că legile nescrise
-Pragmatic antidot pentru plutire-
N-au dreptul să îmi interzică vise
Să-şi caute, de vor, altă menire!

Eu nu dispreţuiesc serioşii lumii
Şi nici nu cer o dreaptă judecată
Celor ce cred că-n clapele minciunii
Desăvărşesc o operă de artă.

De râd sau de îmi spun că sunt nebună,
Le voi zâmbi mereu fără reproş
Îmi fac, pe-ascuns, din râsul lor cunună
Şi mă îndepărtez cu paşi sfioşi.

Şi-n fond, de ce aş fi eu luată-n seamă
Sunt doar un fir de praf, nu o scânteie
De ce i-ar fi cuiva de mine teamă?
Sunt biet copil cu trupul de femeie.

Nu vă speriaţi că nu sunt supărată
Dar vreau răspunsuri clare la-ntrebări
Dacă o clipă fost-am tulburată
E pentru că m-am risipit printre tăceri.

N-am vrut să spun nimic cu toate astea
Sunt gânduri picurate în cafea
Şi-aşa ştiut-au ele să-mi şoptească
Timid, un La mulţi ani de ziua mea.

Nu am pretins că ştiu a scrie versuri
Nici că-nvelesc mistere în cuvinte
Doar rătăcesc în miile de sensuri
Să mă recapat când mi-aduc aminte

Şi nu mai cer nimic…
Cin’ să-i ofere
Unui copil cu trupul de femeie?