Tu… răspunzi la SMS? la la lei

Postarea asta stă de ceva timp creionată în ciorne și habar nu aveam ce a așteptat până acum, de ce nu a a ajuns la lumină. Ei, acum știu ce  a așteptat : momentul potrivit 😳 Am mai vorbit noi despre gafe și ce facem când o gafăm. În mare, cam tot acolo rămânem deși ”gafă” e prea mult spus pentru ceea ce vreau să evidențiez. E vorba despre SMS-urile noastre de zi cu zi care uneori ajung la noi fără să fim noi destinatarii și alteori ajung unde nu aveam noi de gând să le trimitem. Cum reacționăm?
Să le luăm pe rând.
Îmi amintesc de un mesaj primit acum vreo 10-11 ani care suna în genul ”hai repede jos, nebunul ăsta trage de mine în bloc”. Eram cu două prietene și primul gând a fost că a greșit numărul, nu aveam în agendă numărul.

Una din fete a zis că și dacă e greșit, să sunăm la poliție 😀  ”Nebunel”, i-am zis, și ce le spunem? Unde se produce agresiunea?  Am hotărât, totuși, ca trei viteze ce ne aflam, să coborâm. Evident, nu era nimeni dar măcar ne-am liniștit că nu s-a agățat nimeni de noi ca de un colac de salvare și noi am stat la cafele nepăsătoare. Am zis să sunăm dar nu îmi permiteam să îmi răspundă că nu aveam ca acum opțiuni la discreție. Atunci ne salutam cu bipuri scurte. Am lăsat să sune de două ori, nu a răspuns, am închis. Am ajuns la concluzia că nu numai a fost o greșeală dar, cel mai probabil, a fost și o glumă proastă că într-un moment ca ăsta nu ai timp să trimiți mesaj scris și corect gramatical și de pe telefoane ca atunci, fără querty sau touchscreen. Ești în bloc, păi țipi sau te lupți cu ”nebunul”. Ne-am liniștit dar mi-a rămas în minte întâmplarea.
Să revenim. Primim un mesaj de la un număr care nu e în agendă sau, după conținut, realizăm că nu e pentru noi. Răspundem sau ignorăm mesajul? Sau depinde de mesaj? Eu, să fiu sinceră, cam răspund. Deh, am mesaje fără număr 😀 Nu, nu numai de asta. Dacă nu e mesaj de promoție sau încercare din aia stupidă de înșelătorie, de cele mai multe ori răspund. Nu s-a întâmplat să mă vorbească cineva de rău în mesaj greșind numărul, aici nu știu cum aș face. Dacă nu cunosc numărul, vorbesc cu dumneavoastră, spun că nimic nu mă face să cred că e pentru mine și gata. Mă gândesc că poate va aștepta omul răspuns de la respectivul sau respectiva și ia-l de unde nu-i.

Buun. Dar dacă trimitem noi greșit? 😀 Aici ce mai facem? Eu aș vrea să îmi spuneți din alea grele, în genul ”vezi, nu întârzia ca ieri că e nebunul la birou” și în loc să îl trimiți colegei, îl trimiți exact nebunului, adică șefului. Daaa, tare aș vrea să îmi spuneți și din astea.
Dar, deocamdată, vorbim de cazuri nevinovate, mesaje simple, trimise în grabă. Ce facem? Lăsăm așa, oricum se prinde că nu-i pentru ea/el sau mai trimitem unul în care ne scuzăm scurt? Eu, recunosc, sunt enervantă și insist. Și, în funcție de caz, mi-e rușine tare. Adică, risc să fiu înjurată și că l-am trimis greșit pe primul și că mai deranjez o dată cu scuzele. Asta fac, asta recunosc, altă potecuță n-am pe inventar. Bine, asta dacă îmi dau seama de greșeală. Sau dacă cel care îl primește mă atenționează. Că dacă nici aia nici aia… rămâne un mesaj în aer.
Din alea grele încă nu am pățit și nici nu e ceva ce îmi doresc dar cred că aș tăcea mâlc și m-aș ruga în gând ca persoana care îl primește să fie dintre cei care ignoră mesajul dacă nu e pentru ei.

Voi? Ignorați sau nu? Dar…. din astea ”nasoale” aveți? Ați primit sau ați trimis? 😀