Anul trecut, pe vremea asta, vă întrebam dacă „aveţi loc pentru un suflet”. De fapt, mă întrebam pe mine dacă mai e loc…
Ştiu că am stat mult pe gânduri dacă să vă bat direct în poartă sau să o las pe a mea deschisă şi, dacă veţi vrea, să veniţi voi la mine. Nu ştiam cum şi ce să fac, nu eram sigură că e bine să vă trag de mânecă spre potecuţele mele. Dar aţi venit. Şi încă în număr mare. Primul comentariu a fost al Adelinei şi nu vă pot descrie cât de mult m-a bucurat pentru că m-a asigurat de „uşă” deschisă şi de faptul că nu e nevoie să „mă prezint”. Mulţumesc, Adelina!
După ce am scris prima postare, a început să mi se facă frică. Ce scriu eu după? Cine mai vrea să vină la mine, ce am eu de oferit celor care îmi trec pragul? Ce ar putea scrie o simplă potecuţă ca să fie înţeleasă, citită, plăcută? Scriam postări şi le ştergeam pentru că aveam senzaţia că sunt prostii înşirate inestetic pe un fond alb. Atunci nu doream decât să pot veni eu la voi, să vă citesc, să putem schimba câteva cuvinte. Nu credeam şi nu speram că voi scrie prea multe pe aici. Dar a venit un comentariu, apoi altul, apoi altele. Şi vă simţeam în fiecare zi tot mai aproape. Şi am ajuns aici…
Dacă încă nu s-a inventat fobia liniilor, îi putem da acum un nume pentru că bolnavul e aici : eu. Nu suport acele linii trase care te obligă să umpli cu ceva spaţiul de sub ele. Nu suport să fac liste pentru Anul Nou sau bilanţuri de final de an. Cândva, poate voi povesti de unde cred eu că mi se trage….
Aşa că nu trag concluzii, nu mă interesează panoul de control. Pentru mine nu contează nici poziţia în topuri, nici numărul de articole scrise până acum. Voi sunteţi importanţi. Faptul că scriu acum această postare, se datorează wordpressului pentru că (Slavă Domnului!) nu mi-a blocat contul şi, cel mai important, vouă. Pentru că dacă nu aţi fi fost lângă mine, m-aş fi aşezat la umbra unui copac şi pe potecuţe s-ar fi aşternut tăcerea.
Şi pentru că nu îmi place să rămân datoare cu explicaţii, trebuie să vă spun că aveam de gând să fac un gest. Unul mărunt, mărunt, poate nesemnificativ dar aşa mi-a venit mie. Sigur, e cale lungă de la a vrea şi a face dar am motive întemeiate. Şi puteţi verifica şi voi. Vă amintiţi că v-am întrebat ceva de un peştisor? Aş fi vrut să fiu eu ăla. Nu sunt bugetară dar, fără să vă spun mai multe, aş fi vrut să vă îndepărtez de la dorinţele alea pe care le şoptim peştişorului de aur. Sănătate, vacanţe exotice, linişte sufletească sau bilete câştigătoare la loto, nu vă pot da deşi aş face-o fără să stau pe gânduri dacă mi-ar sta în putere. Aş fi vrut ca azi, în semn de mulţumire, să vă fac mici cadouri. Aşa… să nu uitaţi de potecuţă când voi fi străbunică şi le voi fura copiilor de pe stradă bomboanele pe băţ. Nu aţi vrut. Ce să vă fac? Ghem, ghem dar dacă nu le nimeresc, Irina? Cerceii ăia pe care eu nu îi ştiu, de unde să îi scot, Mirela? Pe Udrea nu am cum că ar însemna să o răpesc şi nu ajung la… nivelul ei, papagigli. Brăţări cu pietricică sunt de toate formele şi culorile. De unde ştiu ce îţi place, măi Gegelutz? Floarea nu merge trimisă în poştă, Adelina. Dar ţin minte 😉
Aşa că, dragii mei, data viitoare când potecuţa vă întreabă, să îi spuneţi ca la prost. Pardon, ca la şcoală. Nume şi prenume, din ce magazin şi ce culoare 😀
Dacă în anul ăsta v-am supărat cu ceva sau v-am plictisit, vă rog să mă iertaţi! Îmi puteţi spune ce nu vă place că nu e cu supărare.
Vă mulţumesc tuturor pentru că … sunteţi aici. Şi pentru că mă gândesc la mulţi dintre voi ca la prieteni la care ţin mult!
Pentru totdeauna te port în suflet şi nu te uit niciodată, mai ales că am cartea aceea din partea ta ce îmi aduce aminte mereu de tine. 🙂
Îţi urez mulţi ani înainte, cu articole à la Potecuţă! O viaţă liniştită! 🙂
ApreciazăApreciază
Eşti o scumpă, Loredana! Mulţumesc mult! Ani mulţi şi ţie şi blogului tău! 😉
Viaţă liniştită ne urăm la pensie, da? 😳
Seară frumoasă, te pup!
ApreciazăApreciază
Cum eu prefer liniştea sufletească, aşa doresc tuturor…nu am dorit a face vreo gafă, îmi cer scuze.
O seară plăcută şi ţie. Te pup! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu e nicio gafă, Loredana! Eu sunt puţin „tra la la”. am o problemă cu urările care sună a „despărţire”. Nu mă lua în seamă, eu îmi cer scuze faţă de tine :oops.
ApreciazăApreciază
Uh, răsuflu uşurată. Înţeleg. Gata, fără scuze. 🙂
ApreciazăApreciază
Aşa! Ne-am înţeles 😀
ApreciazăApreciază
La mulți ani, blogu lu Potecuțăăăăăăă!!!!!!! Daaaa, tare m-ai mai supărat pe mine, nu știu cum aș putea să te iert vreodată! Tu știi că tu mi-ai scris al doilea comentariu pe blogul meu? Și ești prima care mi-a urat bun venit în blogosferă? Cum aș putea să-ți iert asta ? 😀 Ai noroc că-s o țâră preocupată momentan, că mamă, mamă ce ți-aș mai fi spus…da mă întorc eu, nu te bucura prea tare! 🙂 Sunt convinsă că ai gusturi impecabile la bijuterii, cărți, flori și altele, deci nu ai putea să ne greșești cumva dar trebuie să merităm cadourile la care cu atâta mărinimie te-ai gândit să ni le faci, așa că poți să mai declanșezi vreo competiție printre noi, cum îți cam stă în fire, și premiul de la tine cu siguranță va fi minunat și valoros prin încărcătura de emoții pe care ar conține-o. Deocamdată te pupăcesc, te îmbrățișez și-ți mulțumesc pentru că exiști!
ApreciazăApreciază
Nu ştiu de ce dar citind, mi-a venit pe buze : „dă mamă cu biciu-n mine că n-am ascultat de tine…” 😀 😀
Aş vrea să fac un mic concurs dar nu prea ştiu nici temă, nici premiu. Dar mă gândesc, mulţam de idee! 😉
Te pupăcesc şi eu şi mulţumesc pentru şi pentru şi pentru! 😉 Contează muuult!
ApreciazăApreciază
Potecuţă, potecuţă! Am încercat în fel şi chip să ataşez un coşuleţ cu flori ce s-ar potrivi de minune cu masa ta festivă, dar nu merge! Aşa că îţi urez toate cele bune şi continuă să tastezi!Nu am făcut o statistică, dar sunt sigură că niciodată nu ai lipsit nici de la bucuriile şi nici de la necazurile mele povestite pe blog! Te aştept în continuare!
ApreciazăApreciază
Mă simt ca şi cum aş fi primit coşuleţul şi îţi mulţumesc din suflet!
Încerc să fiu mereu acolo, chiar dacă nu las semne de fiecare dată 😉
Toate cele bune şi ţie! Gânduri bune!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, potecuţă!
ApreciazăApreciază
Ce-ţi pot ura decît sănătate şi inspiraţie pe mai departe… Ah şi o „urare” în eter: să le cadă mîinile guvernanţilor noştri înainte de a aproba o lege ca cea spaniolă (supranumită ‘Google tax’) care ne-ar distruge iremediabil relaţiile de aici, care uneori – dar prea rar – transcend virtualul.
La mulţi ani pe poteci libere! 😉
ApreciazăApreciază
Ptiu, ptiu, ptiu, scuip în sân! Ferească Sfântu’ să facă asta!
Mulţumesc, Drugwash! Sănătate să avem cu toţii!
ApreciazăApreciază
De la „indiferent” urari de viata lunga, fie ea si „virtuala”. Daca aici te simti bine, nu te opri. Eu te citesc cu drag. Liana
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Liana! Te mai aştept pe potecuţe!
Viaţă lungă să avem! Şi aici şi în „real”. Viaţă să fie 😀
ApreciazăApreciază
La multi ani ! si sa te faci mare 🙂
ApreciazăApreciază
Excelent filmuleţ! me-me-meee mulţumeeesc! 😀
ApreciazăApreciază
Dar tu sa sufli cum trebuie, da ? 😛 Sa-ti fie de bine 🙂
ApreciazăApreciază
Depinde de cât de frumos cântaţi 😀
ApreciazăApreciază
Deci preventiv sa ne indesam bine pe cap coifurile si sa trecem si elasticele pe sub barbie, da ? 😀
ApreciazăApreciază
E important aspectul ăsta, da! Şi atenţie şi vuvuzelele alea, vreau să sune în armonie
ApreciazăApreciază
Multi , multi ani cu spor si multa inspiratie, Potecuto!!! hugs ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Adeena! Şi ţie, toate cele bune! 🐻
ApreciazăApreciază
Hei nepoţico, hei potecuţă,
grijă când ajungi la răspântie. Nu mai cred (ca in poveşti) că drumul cu bolovani e cel mai bun. Pe calea ta trebuie să fie păsări, fluturi şi flori, Zări senine ziua şi stele noaptea. Nu doar în vise.
ApreciazăApreciază
Voi ţine cont mereu de sfatul tău de bunicuţă atât de dragă mie! Mlţumesc!
ApreciazăApreciază
La multi ani! Cling! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumeeesc, Fee! Pupici cu… sclipici 😀 Asta e cu drept de autor. Mă ierţi că am folosit-o, da?
ApreciazăApreciază
Evident! De-abia asteptam pupicii!
Am adus dulciuri si sampanie!
ApreciazăApreciază
Uraaaa! Vreauuu
ApreciazăApreciază
Petrecereeee! Yuhuuu!
ApreciazăApreciază
Avem şi cânticel, nu mai trebuie nimic.
ApreciazăApreciază
La mulți ani, Potecuțo!
ApreciazăApreciază
Gabi, draga mea… mulţumesc din suflet! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
La mulți ani, D. Eu îți spun D. și nu Potecuța(nu mă întreba de ce). De fapt îți voi spune. Mereu am sperat mereu ceva pentru tine, că te vei întoarce…acolo unde te-am cunoscut. Dar viața asta e așa de ciudată uneori. Știi ca și în cartea aceea cu o gară și cineva așteptând un tren ce nu venea(,,Viața pe un peron”). Eu vreau să te citesc mereu și să știu de tine. De aceea te rog să mă lași să te îmbrățișez dintre cuvinte cu sufletul întreg, strâns, strâns de tot. Și dacă o dată plângi și ți-e greu…cheamă-mă să mă plâng și eu cu tine. Te rog!
ApreciazăApreciază
Off, mă ierţi că te-am făcut să aştepţi în zadar…
Mă bucur să ştiu că eşti aici, că mă citeşti şi vrei să mă citeşti şi în continuare!
Te îmbrăţişez şi eu! Mulţumesc muuult! 😉
ApreciazăApreciază
La mulți mulți ani şi la cât mai multe postări, care să ne încânte copiii din noi, ca până acum! 🙂
ApreciazăApreciază
Sper… aş vrea.. încerc 😉
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Potecuta-nsufletita, pe carari color ne-ai deschis, Iubirea cu dorul le-ai descris in randuri ce ne-cucerit, versuri nesigure au ajuns sa fie cantate folk…
Ma bucur sa ma numar printre cei ce te citesc. Aduci culori compuse atat de elegant, incat anticipez postarea articolelor tale…
Voi ramane aproape de poteci, uneori ascuns in tufe nebanuite ani ce vor cuprinde unduiri de suflet. Tu ce iti dorestide la noi? Ca ai un sufet complex, astfel ca si cerinta trebuie sa fie greu de indeplinit… cosmisian
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase! Dar de ce să stai ascuns în tufe? Hai şi tu cu noi, ai văzut ce frumos petrecem uneori? 😀
Ce îmi doresc? Hmmm… să mă suportaţi şi de acum înainte… 😉
ApreciazăApreciază
La multi si buni ani, plini de inspiratie si de proiecte implinite!
Cu drag,
Camelia
ApreciazăApreciază
Să ne bucurăm cu toţii de ani buni şi blânzi cu sufletele noastre!
Mulţumesc, Camelia! Mă bucur că poposeşti şi pe potecuţele mele 😉
ApreciazăApreciază
Potecuță, așa de bine cunosc cărarea asta spre tine, ehe! Plictiseală, zici? 😯 Păi tu crezi că eu fug de-acasă spre plictiseală sau deplictiseală? 🙄
Așa că eu zic Să ne revedem la anul cu bine în următoarea postare aniversară! Nu-ți fac urări de talent și inspirație, că le ai din belșug. Sănătoasă să-mi fii și pusă pe șotii, că restul le-om scoate noi la liman! 😉
Azi pot să spun Mi-ești dragă-dragă, măi Potecuțo! ❤
ApreciazăApreciază
Bursucelule, eu nu îţi mai spun cât de dragă îmi eşti că ţi-am mai spus asta.
Mulţumesc şi te pup!
Până ne revedem la postarea aniversară, poate ne vedem la o cafea 😉
ApreciazăApreciază
La multi ani si toate cele bune din partea mea si a Geaninei! Cum trece timpul… 🙂
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc şi vă salut cu drag pe amândoi!
ApreciazăApreciază
Acum ca ti-am aflat virsta, ar trebui s-o rup la fuga dupa niscai lapte praf. Dar sa ne intelegem, diapers nu schimb 😆
Vad ca nu vrei s-o dai pe Udrea, desi cred ca era usor de gasit la Nana, tolanita pe-o capita de fin, ca Madame de Recamiere 😉
Bine, de data asta trec cu vederea, dar la anu fac scandal.
Uite si-o dedicatie (in varianta ei decenta):
ApreciazăApreciază
Până anul viitor, la aniversare, se va „preda” singură 😉
Io sunt mic, nu ştiu mimic… ce să înţeleg eu la un anişor? 🙄 😀
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
La mulți ani pe aici!
Să ne vedem și la majorat!
Atunci să vezi chef! 😉
ApreciazăApreciază
Ohooo, să dea Domnul!
Mulţumesc, Mugur! Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Și eu te port mereu în suflet, mai ales când citesc câte un poem din cartea cu dedicație pe care mi-ai trimis-o și o țin mereu aproape. Să-ți trăiască blogul mulți ani și să aibă cărările tot mai bătătorite, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Petru! Să trăiască şi blogul tău si tu să fii sănătos şi voios mereu!
ApreciazăApreciază
A trecut deja un an… cat de repede….am intrat pe un peron si am ramas pe o potecuta.Sa iti dea Domnul inpiratie cat lumea, cuvinte curgatoare cat toate apele Pamantului si la mai multi ani pe potecuta!.Ma bucur in fiecare zi de povestile si ganduile tale chiar daca nu sunt un comentator de top
ApreciazăApreciază
Suntem între prieteni aici, nu facem clasamente şi topuri. Mă bucur de fiecare vizită, semn sau cuvânt aici. Îţi mulţumesc pentru că te văd şi te ştiu pe potecuţe!
ApreciazăApreciază
La multi ani!!!
ApreciazăApreciază
Hehehe, ce dulce e cântecelul!
Mulţumesc mult, cafeluţă!
ApreciazăApreciază
Om drag ce-i esti sufletului meu doar din cateva randuri. >:D:D<
ApreciazăApreciază
Mi-ai bucurat sufletul cu aceste cuvinte! 😉
ApreciazăApreciază
Te imbratisez cu drag. :-*
ApreciazăApreciază
Şi eu 😉
ApreciazăApreciază
Multă inspiraţie îţi doresc, potecuţă, mulţi mulţi ani de acum înainte şi să ne întâlnim sănătoase şi voioase şi la cea de-a 10 aniversare şi mai mult de atât! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Ştefania! Tot ce e mai bun şi ţie, să ne putem încărca sufletul cu frumuos de pe blogul tău mult timp de acum încolo!
ApreciazăApreciază
La Multi Ani si la cat mai multe postari ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Bună, potecuțo ! Cândva aveam „Cutia cu vise”, poate că nu-ți mai amintești, însă și pe atunci te urmăream cu drag, iar acum că am revenit în lumea asta, a blogurilor, o să o fac în continuare. La cât mai mulți ani și la cât mai multă inspirație ! 🙂
ApreciazăApreciază
Cum să nu îmi amintesc de frumoasa ta cutiuţă? Bine ai revenit!
Şi ţie să îţi crească frumos „fursecurile” şi ne citim cu drag!
ApreciazăApreciază
Nici nu-ți imaginezi cât de mult mă bucur că-ți amintești ! Îți mulțumesc și te aștept cu drag și cu fursecuri pe la mine !
ApreciazăApreciază
Am gustat deja din ele şi nu mai plec de lângă „platou” 😉
ApreciazăApreciază
Te pup !
ApreciazăApreciază
La mulți ani.
De multe ori vorbele spuse de cineva ca răspuns la ceea ce scrii, pot ajuta mai mult decât vorbele unui apropiat.
Been there.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Denisa! Bun venit pe potecuţele mele!
Aşa e… de cele mai multe ori!
ApreciazăApreciază
La multi multi ani pe blog si la cat mai multi cititori! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Andreea! Şi ţie la fel!
ApreciazăApreciază
La Multi Ani, cu intarziere si din partea mea ! 🙄
E cea mai frumoasa potecuta pe care am pasit si nu mi-a fost teama ca voi cadea, e o intreaga poveste aici, la tine. ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Eda dragă!
Mi-ai făcut o mare bucurie cu acest comentariu! Eşti o drăguţă!
ApreciazăApreciază
Multumesc, la fel. ❤
Te pup si te imbratisez!
ApreciazăApreciază
Târzior, dar vin și eu să îți urez ani mulți pe potecuțe…cu doruri multe împlinite !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Oana! Şi ţie îţi doresc tot ce e mai bun!
ApreciazăApreciază
Vin mai târziu eu, dar tocmai ce discutam despre aniversări și urări primite tot anul, da? 😀
La mulți ani pe potecuțe! 🙂
ApreciazăApreciază
Ohh, da ce bine pică şi acum urarea! Mulţuuumesc mult!
ApreciazăApreciază
Doar un an? Pai cum? Eu sunt mai bătrână ca tine? Adica blogurile noastre… 😃
Potecuta, eu îmi doresc sa ne scrii si cand vei fi străbunica, sa ne povestesti despre bomboanele alea furate. Te pup.
ApreciazăApreciază
A fost anul trecut un an…. 😀
Mulţumesc muuuult! Aşa să fie! Să ne ctim şi când vom avea strănepoţi şi să îi „bârfim” aici 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vai de steaua si de zilele mele, am dat-o in bara? Si nu bausem nimic…de la tigari mi se trage. Eh, important este sa fim aici strabunici, asta e de retinut:))te pup
ApreciazăApreciază
De ce? Chiar deloc!! Acuşica fac doi ani aşa că e numai la fix 😀 😀
Stai relax, am păţit şi eu din astea, mă bucur că nu-s singură pe lume 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană