Am fost nervoasă. Cum fac eu când sunt nervoasă, nu vă spun şi nici nu vă arăt. 😀 Vă spun de ce am fost nervoasă. Păi, în primul rând, am rămas fără ţigări la cafea. Da, daaa, ştiu. Pe nefumători îi rog politicos să se abţină de la morală că ştiu şi eu că nu e nici bine şi nici motiv de nervi. Eu ştiu, ei nu ştiu cum e. 😛
Pe urmă am fost nervoasă că a turnat cu găleata exact când trebuia să plec eu spre muncă. Mi-au trecut nervii pentru că s-a oprit ploaia când am ieşit eu din bloc. Şi iar m-am enervat când am călcat într-o baltă cât o zi de luni. Eu am mai spus că dacă în tot oraşul e o singură baltă, pe aia scrie numele meu, fără discuţii. M-am mai enervat o dată dar nu vă mai spun de ce că iar mă enervez. Buuun.
Şi căutând eu lucruri serioase şi foarte serioase, dau peste un episod din Robotzii. Nu ştiu cum am aterizat la ei dar nici nu contează. De foarte mult timp nu am mai urmărit ceva de la ei, nici nu mai ştiam că mai sunt „pe piaţă”. Măi, eu ştiu că poate părea o prostie dar vă dau cuvântul de potecuţă cu mâna la chipiu, că am râs până am rămas fără aer. Sunt convinsă că a fost o descărcare nervoasă, cam cum râdeam în sesiune când ridica cineva un deget, că altfel nu râd aşa ca… chiar la orice. Voi lăsa mai jos filmuleţul să râdeţi şi voi sau să vă faceţi cruce când vedeţi la ce am râs eu. Şi eu mă mir, de obicei nu mă hlizesc la toate „bumţi-bumţiurile”
Acum. Pentru azi aveam altceva în cap pentru postare dar s-a dus ziua prea repede şi nu mai e cazul acum. Aşa că vă întreb ceva şi vă rog, dacă vreţi şi sper să vreţi, să îmi răspundeţi. Dacă acum, în momentul ăsta, prindeţi un peştişor „bugetar” care vă poate oferi ceva… un moft să zicem. Vă spune că acum merge la magazin şi vă aduce cartea x, brăţara aia verde care merge la poşeta nu ştiu care, crema de faţă y, brelocul z, magnetul de frigider (că tot vorbeam de asta), etc, cam ce aţi cere? Nu e peştişorul ăla care îndeplineşte orice dorinţă, ăsta e doar un imitator dar face şi ăsta mici bucurii.
Zilele următoare, dacă nu mai plouă 😀 , vă spun de ce v-am întrebat 😉 Mulţumesc!!
Şi acum….. avertisment pentru cei sensibiloşi : conţine limbaj licenţios 🙂
Important!!! Vorbind cu voi despre colecţii, mi-a venit o idee. Nu ştiu cât e de strălucită, rămâne de văzut. Dacă vreţi să ne arătaţi şi nouă colecţia sau colecţiile voastre, eu vă aştept cu drag fotografiile pe mail la potecidedor@yahoo.ro Abia aştept să le văd 😉 Nu e grabă, când şi dacă se strâng fotografii, le adun frumuşel într-o postare! Vreţi aşa?
Haha… eu fac poza la soparla ;))
ApreciazăApreciază
Să o faci să zâmbească frumos la „obectiv” 😉
ApreciazăApreciază
E uscata. Tu ai vazut vreodata o soparla ne/vie? Rade sec/atuit…
ApreciazăApreciază
Hă? 🙄 ai o şopârlă uscată?
ApreciazăApreciază
Pai cum, in formol? Da, din 1995 e tot uscata.
ApreciazăApreciază
Ghiata şopârlă… mai scoate-o la aer, ceva…
ApreciazăApreciază
iti fotografiez colectiile de pietre, dictionarele . Revistele le-a donat Maria unei fetite mai putin norocoase d.p.d.v. material .
Cat despre Robotzi sunt tovarasi buni in zilele ploioase . :)))
ApreciazăApreciază
Uraaa, aşteeept 😉
M-am convins şi că sunt 😀
ApreciazăApreciază
Uite ce aş vrea:
Poze mi-e lene să fac, că tre’ să aprins lumina şi să fac deranj. Da’ nu-i bai, s-or găsi mult mai frumoase. 😉
ApreciazăApreciază
Nu e problemă, am spus că e după chef 😉
E prea mult pentru un biet peştişor, ceva „palpabil”, nu vrei şi tu?
ApreciazăApreciază
Poate cu altă ocazie… 😉
ApreciazăApreciază
Am înţeles 😉
ApreciazăApreciază
ERATA: *să aprind* 😳
ApreciazăApreciază
Aaa, eu aș avea multe dorințe, nu s-a năsut peștișorul acela care să îmi îndeplinească mie nici măcar una, a de-i mai mare decât toate, mai ales că-i cam egoistă dorința asta 😉 . Dacă mai spui că e și bugetar…Mă gândesc că măcar câte un ghem de bumbac din fiecare culoare de la mercerie ar putea să îmi aducă, nu? Că tot m-a apucat pe mine febra croșetatului. Dar repede, acum, cât ai zice ”pește”! Până nu mă plictisesc 😆 .
ApreciazăApreciază
Irina, e peşte nu avion, totuşi 😀
Ghem, spui… Frumos, fire practică 😀 Vine iarna aşa că timp ai avea de meşterit, chef să ai. Îl cultivi până atunci 😀
ApreciazăApreciază
Păi dacă ai spus să fie ceva mărunt, ca pentru un salariu de bugetar, la ațe m-am gândit imediat 😆 . Cărțile ar fi prea scumpe pentru el.
ApreciazăApreciază
Nu am pus condiţii dar am vrut să se înţeleagă că nu e vorba de peştişorul ăla de aur. Ce carte ai vrea de la înotătoare? Hai, să ne facem de cap, zic… 😀
ApreciazăApreciază
1. Eu i-as cere un telefon foarte destept, ultimul model. Ca m-am plictisit de al meu, e cam simplut.
2. Si eu am ras cu roboteii, si eu uitasem de ei (desi nu merita, saracii).
3. Trimit si eu poza dar nu azi, sa amenajez un pic locul, sa iasa artistica 🙂 .
ApreciazăApreciază
Aaa, pardon, am uitat ca e bugetar 😦 . I-as cere mai bine o anume pereche de cercei pe care i-am ochit eu undeva 😉 deloc scumpi, dar frumosi.
ApreciazăApreciază
Aşa da, i-au trecut palpitaţiile 😀
Cerceluşi… eu aici spun pas. Îmi plac dar vrei să îţi spun un secret? Promiţi că nu mai spui? Am aceeaşi pereche de cercei primită la botez de la naşa mea. Am mai primit în timp şi alţii dar nici nu am vrut să aud. Au fost duşi la curăţat de câteva ori şi tot pe ăia îi port mereu. Ssssttt! 😉
ApreciazăApreciază
Daca sunt frumosi si ii iubesti, foarte bine. Plus ca nasa ta cred ca se bucura sa vada, precis Sa-i porti sanatoasa pana cand…. vrei tu 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ne-am văzut tare de mult….. s-au schimbat câteva „regimuri” de la botez 😀
Mulţumesc mult! Ideea să îi dăruiesc fetiţei mele. Când o voi avea. Mna, dacă o voi avea… 🙄
ApreciazăApreciază
Ei , atunci sa se intample mai repede s-o ai, ca sa duca ea mai departe povestea cercelusilor. Si nu numai de-aia :). Hm, cred ca trebuie sa finalizez o anume postare, cred ca maine pe vremea asta-i gata.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Mirela!
Aşteptăm postarea!!! 😉
ApreciazăApreciază
Mirelaaa, fatăăă, telefon? De la un peşte? Şi „bugetar”? Săracul de el…
Nu e grabă, postarea va apărea când se strâng poze. Dacă se strâng. Când aveţi voi timp şi chef.
ApreciazăApreciază
Telefon de la un peste suna intr-un mare fel :))))…. hai ca m-am dezmeticit si m-am corectat apoi. Sunt un pic obo’ azi, eh… 🙂
ApreciazăApreciază
Mirela… peştii ăia nu ne sună pe noi că deh… rămân fetili fără clienţi dacă apărem noi şi dăm peste cap mersu’ treburilor 😀 😀
Sau tu nu la ăia te-ai gândit? 😳
ApreciazăApreciază
Ba la aia, ca telefoane bengoase ei au precis 😀 . Sa fie sanatosi…. 😀
ApreciazăApreciază
Lasă, alea au ecran finuţ, se strică repede 😀
ApreciazăApreciază
Da, da, nu-s chiar atat de bune 😀 . Adevarul e ca telefonul e menit sa vorbesti la el si atat, acuma daca treptat or sa ajunga sa faca si cartofi prajiti, asta nu inseamna ca e firesc asa, zau 🙂
ApreciazăApreciază
Şi nici că ne-ar deranja cumva. Numai să fie crocanţi 😀
ApreciazăApreciază
french fries, altfel sa nu se osteneasca 😀
ApreciazăApreciază
Absolut corect!
ApreciazăApreciază
Bugetar? Peste? Hmmmm! Stiu la cine te referi!
Pai in aceasta situatie, i-as cere-o pe Udrea, desi el cred ca ar renunta mai repede la Maria. 😆
ApreciazăApreciază
Pe asta de ce l-ai mai lasat?
ApreciazăApreciază
🙄 Pe cine am lăsat? Unde?
ApreciazăApreciază
Just talking to myself on your blog, sorry 😆
ApreciazăApreciază
Ah, atunci e bine. Nu intelegeam cine ce a lasat
ApreciazăApreciază
Pfuaii, nu scăpăm de ei nici când vorbim de peştişori care ar putea îndeplini mici mofturi? Aşa cevaaa…. 😀
ApreciazăApreciază
Pai daca tot ne ocupam de piscicultura, m-am gindit ca n-ar fi rau sa profit de ocazie si sa apelez la un lup de mare 😉 Nu de alta, dar asta are control si asupra sirenelor 😆
ApreciazăApreciază
Oare mai are vreun control? Nu știu, întreb. Pare cam ruginită ”cârma” și se aude de departe un scârțâit….
ApreciazăApreciază
Moaaaamă, de când nu m-am mai uitat la robotzei! Mare păcat, că-s tare buni! Nu știu ce aș cere unui peștișor mai strâmtorat, o brățară finuță și cu petricică, să zicem. Sau cărți, dar astea-s cam scumpe. Eu nu pot să-mi trag în poză colecțiile că-s acasă, la părinți și până ajung eu acolo…mai durează 😦
ApreciazăApreciază
Nu ştiu de ce nu i-am mai urmărit… dar mă bucur acum că am peste ei. Inspiraţi băieţii de cele mai multe ori.
Ce trist că spui şi tu că sunt prea scumpe cărţile pentru un astfel de peştişor… aşa e, din păcate…
ApreciazăApreciază
Lasă, Potecuță, nu fi tristă, că ne-am mai cumpărat și noi cărți, chit că-s cam scumpe și noi, cam sărăcuți, da mai pică o promoție, mai un cadou, nu ne lăsăm noi chiar așa de necitiți…niște timp liber, pentru lectură, ar putea să ne dea peștișorul tău? Pupici!
ApreciazăApreciază
Nu sunt tristă, eu la cărți rezist greu așa că îmi cam fac poftele.
Timp, spui? Aici e cam complicat dar nu imposibil 😉
ApreciazăApreciază
I-as cere pestisorului bugetar sa imi aduca o ceapa, niste spanac, orez, o lamaie si niste condimente pentru peste 🙂
Si apoi sa ma ierte cand il mananc.
ApreciazăApreciază
auch…! Crud, maică, crud să spui aşa ceva! Cu mămăliguţă mai că ar merge 😀
ApreciazăApreciază
Mi-ai oferit cel mai bun stimulent pentru începutul unei zile. M-am distrat de minune urmărind clipul oferit de tine, pentru care-ți mulțumesc efervescent! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur tare mult! 😉
Zi frumoasă în continuare!
ApreciazăApreciază
Din păcate nu colecţionez nimic, dar aştept rezultatul! Ce dor mi-era de Mo şi Foca :))
P.S.
Te pot ruga ceva pe mail?
ApreciazăApreciază
Sigur că poţi, chiar te rog. Dacă te pot ajuta, cu mare drag! 😉
ApreciazăApreciază
Mersi 😀 acum îţi trimit 😀
ApreciazăApreciază
Io nu ma bag la treaba cu pozat colectiile….ca uit sa pozez,uit sa postez…si tot asa mai departe….da’ daca nu uit , ti-arat..
Cat despre pestisoru ‘ ala…nu pot sa scriu ce as cere , ca e secret , dar am o singura si unica dorinta pe care o astept implinita de ani de zile si tot nu se arata…dar dorinta aia as cere-o….desi cred ca ar fi covarsitoare pentru pestisoru’ tau….
ApreciazăApreciază
Păi în cazul ăsta nu pot decât să îţi urez să se împlinească. Când se va putea…. 😉
ApreciazăApreciază
Doamne ajuta! Multumesc…De-ar fi cat mai repede…
ApreciazăApreciază
Hohote de râs! Eu m-am confruntat cu doi peștișori, două lichele de zidari! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă gândesc că ăia nu au îndeplinit dorinţe, nu? 😀 😀
ApreciazăApreciază
Nu, deloc!
ApreciazăApreciază
Să le fie ruşine în cazul ăsta… 😉
ApreciazăApreciază
Ay, nu cred ca au notiunea asta, dar …
ApreciazăApreciază
Dorinta mi-ar fi simpla: un loc de munca la „bugetari”! Carte de munca, spor de vechime, zile libere… Ce viata!
Excelente replici au roboteii, e prima oara ca-i vad (rusinica)!
ApreciazăApreciază
Aia vreau şi eu. Cum îi prostim pe peştişor să ne lase? 😀
ApreciazăApreciază
Daca zici ca-i un pestisor-bugetar cred ca e mai bine sa-i dau eu ceva, sa aiba si gura lui de mancat o hamsie, ceva. 🙂 Dar, ca sa respect enuntul problemei si sa nu-l bag in faliment cred ca i-as cere o petunie curgatoare, tocmai mi s-a uscat una… Sunt modesta, nu? CA bugetar la bugetar nu-si scoate ochiul. 🙂
ApreciazăApreciază
Apreciez că te gândeşti la bunăstarea peştişorului
Facem chetă pentru hamsie? 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Ma iubeste cititorii | O zeama de cuvinte
Pingback: Mici secrete aveţi? | Jurnal de fraieră
Pingback: Un click spre trecut… | Poteci de dor
Pentru ca am ajuns si aici iti scriu ce as cere unui pestisor bugetar: atunci cand am de mers pe la institutiile statului sa fiu prima la rand si absolut toti functionarii sa fie amabili (sunt multi amabili, dar nu toti). 🙂
ApreciazăApreciază
Vai de mineeee. Nici peştişorul de aur nu cred că ar putea face asta, apăi unul bugetar? 😀
ApreciazăApreciază