Colecţii mici şi mari

1Vă spuneam ieri, la postarea despre „cutia timpului”, că astăzi vorbim despre colecţiile noastre trecute sau prezente. Eu voi spune foarte pe scurt pentru că abia aştept să aflu ce aţi colecţionat voi sau ce strângeţi şi puneţi încă la păstrare.
Eu am avut colecţie de şerveţele. Tare greu a fost. Am făcut schimb cu vecini, cu copiii de la joacă, cu cine apucam. Când mergeam în vizită cu părinţii, nu mă interesau prăjiturile ci şerveţelele care însoţeau platourile. Am avut de toate formele, mărimile şi culorile. Sigur, predominau cele mici, albe, de masă, pe care erau glubuleţe şi scria cu roşu, parcă „Sărbători Fericite”. Când primeam unul de „dincolo” colorat în întregime, era o bucurie generală.
Mă gândesc acum cât de simplu ar fi cu o tură într-un magazin, oricare ar fi el. Dar probabil nici farmecul nu mai e acelaşi. A stat colecţia mea mulţi ani într-o cutie de carton până am uitat de ea. Într-o zi m-a întrebat mama dacă sunt de acord să o dea unei fetiţe din vecini care colecţiona şerveţele. Am spus da fără să stau pe gânduri. Dar când am văzut că o dă… am avut o uşoară strângere de inimă. Simţeam că îmi va lipsi. Nu mi-a lipsit dar m-am gândit că eu am „muncit” până am adunat atâta „maculatură” 😀
Am mai colecţionat ambalaje. Majoritatea de la ciocolată. Şi multe au fost doar ambalaje pentru că le-am primit la schimb, nu am mâncat eu conţinutul dar m-am întrebat ce gust o fi avut. Deh, vremuri şi vremuri.
Aici chiar vreau să vă întreb ceva că deja am impresia că mintea îmi joacă feste. Am întrebat câteva persoane şi m-au privit cam ciudat. E drept, nu am avut o copilărie cu lipsuri dar nici nu cred că am fost o norocoasă care s-a bucurat de „delicatese” şi nimeni nu ştie despre ce vorbesc. Două sortimente de ciocolată îmi dau bătăi de cap că, se pare, până acum numai eu ştiu de ele. Aşa că îmi pun speranţa în voi, sigur voi mă înţelegeţi şi mă ajutaţi:
Ciocolată normală, adică tabletă, ambalaj cu ceva roşu şi albine desenate. Parcă şi un stup. Ştiţi? Eu ştiu sigur că ambalaj din ăla aveam la colecţie. 🙄
Şi 2. Aici nu numai că am avut ambalaje dar am şi mâncat ciocolata aşa că nu se poate să spuneţi şi voi că nu ştiţi că de chiar cred că am amintiri dintr-o altă viaţă. Ciocolată mică, rotundă, cam ca o turtă dulce, ambalaj argintiu şi pe mijloc etichetă cu albastru. Avea umplutură dar nu moale ca o cremă şi nici tare cum erau bomboanele de pom. Era cu lapte şi era delicioasă. Vă rog, spuneţi că ştiţi!!

Voi ce aţi colecţionat? Acum mai aveţi colecţii? Aţi mai avea chef, timp, plăcerea de a vă apuca de asta?

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

85 de răspunsuri la Colecţii mici şi mari

  1. Eu zic pas…n-am colecţionat nimic şi nici nu colecţionez, sau poate că fac asta, dar fără să-mi dau seama. 🙂

    Apreciază

  2. Cosmisian zice:

    Cea mai tare piesa de colectie este o soparla cam de 10 cm pe care am prins-o in orasul natal pe stancile de unde era sa cad si sa… ajung mai repede pe alte stanci infipte-n deal. Soparla aredoua cozi. Stii ca soparla isi lasa coada daca e in pericolul dea fi prinsa si ii creste alta. Doar ca nu s-a rupt si a crescut si cealalta cam 1 cm. E autentica! Ca, dupastiinta mea altoirea se practica doar in lumea vegetala.
    Am colectionat toate scrisorile primite in adolescenta… pana in 2000. Mai am si cele mai vechi agende personale in care imi notam ganduri personale… inca le mai am. Si altele…

    Apreciază

    • frumoase colecţii ai. Dar .. şopârlă? 🙄 Bine, scrisori am şi eu dar alea sunt din altă categorie. Nu le-am ţinut că aveam de gând să fac o colecţie. Mi-a părut rău să le arunc, nu de alta. Şi uite că aproape sunt istorie. Cine mai scrie scrisori acum?

      Apreciază

  3. Mirela zice:

    Ei, ciocolata aia cu albine pe ea n-o stiu, poate gasesti pe vreun site cu amintiri ceva. dar cealalta, mica si rotunda, nu cumva avea si alte culori, nu numai albastru ? Nu cumva e aia pe care putea fi desenata si Scufita Rosie si avea ca un fel de doua bretele laterale cu care se inchidea peste staniol ? Si astfel puteai sa iti faci „ceas” de mana dupa ce o desfaceai ? Daca aia e, habar n-am cum se chema „D dar la ea m-am gandit ieri cand am scris despre Neptun si bazar, iti jur…. ca ma duceam acolo cu ai mei, ei beau cafea la nisip la „turcu” (era un nene turc cu fes pe cap care o prepara asa NUMAI acolo), iar eu mancam ciocolatica din aia si beam limonada, daca de ea zici.

    Apreciază

    • Daaaaaa, făceam ceas cu eticheta! Aia e!! Mirela, habar n-ai cât mă bucur! Ioiiii, parcă am primit una, aşa mă bucur!!!
      Mulţumeeesc!

      Apreciază

      • Mirela zice:

        Si eu ma bucur, dar daca ne-am aminti si numele ar fi si mai fain ! Era delicioasa, cred ca de la Kandia, si avea crema aia aromata si ciocolata la exterior. Ooooffff, macar o poza de-am mai gasi pe undeva 🙂 Am sa ma apuc sa rascolesc netul sa stii.

        Apreciază

        • Nu ştiu, Mirela. E posibil. Kandia de mai târziu a fost o ciocolată foarte bună. Oare se mai face? Sau s-a transformat în altceva? Aia cu lapte era o minune. Şi astea mici tot de Kandia să fi fost? Dacă găseşti ceva, te rog să dai de ştire!

          Apreciază

  4. Mirela zice:

    Servetele si eu, apoi timbre (din cele pe care le gaseai la chioscul de ziare, erau de culori diferite plicurile, nu mai stiu in functie de ce), ambalaje de guma de mestecat (pachete separat, hartiile de la lame separat, surprizele separat…. si cand aveam dubluri faceam schimb), ierbar si insectar (sunt si astea, nu ? ), vederi din tara si de afara, poze cu actori, poze cu rase de caini si cam atat imi amintesc. In prezent strang de zor magnetei din excursii, am abia jumatate de usa de frigider umpluta. Adica front de lucru deschis pe termen lung, ca sa zic asa 🙂

    Apreciază

    • Timbrele nu m-au pasionat iar cu guma nu m-am încurcat. Acolo era treabă serioasă, nu aveam eu răbdare pentru asta 😀

      Auzi? De magneţei m-am apucat şi eu dar am auzit că n-ar fi indicat să fie puşi pe frigider că nu ştiu ce ar strica. Ai auzit ceva sau era informaţie falsă? 🙄

      Apreciază

      • Mirela zice:

        Eu stiu doar ca nu ai voie sa-i pui pe pereti fata in fata, adica pe cei laterali ca altii asa nu-s. Dar cred ca e zvon, ca n-are noima. Pe usa ii am de ani de zile si nu se strica nimic, ba mai degraba imi face mie bine sa-i vad dimineata 🙂 Dar poti sa-i pui pe orice altceva prin casa, cred ca exista si niste table speciale de cumparat (pe care eu inca nu le-am descoperit). Deci, nu strica nimic, parerea mea.

        Apreciază

        • Ei, sunt de frigider, pe frigider rămân 😀 Problema e că eu tocmai pe unul din pereţii laterali îi am că aşa îi văd când beau cafeaua. 😀
          Cred că e doar un zvon….

          Apreciază

          • Mirela zice:

            Trebuie sa nu pui si pe celalalt, adica sa nu fie fata in fata pe ambii pereti. Daca e numai pe unul e ok. eu pe usa avandu-i, in spate la motor clar n-am cum sa pun, asa ca e ok. Dar asta nu inseamna ca daca mi se umple usa nu ma duc si pe vreun perete, de suprafetele care fac unghi drept intre ele n-am auzit ca ar fi nociv 😀 . E cale lunga pana acolo, oricum 🙂

            Apreciază

            • E bun, am pe un singur perete, trebuie să mai umblu prin lume să adun până stric frigiderul 😀

              Apreciază

            • Mirela zice:

              Sau faci schimb cu altii, se mai practica si asa. Si da, frigiderul se mai strica si de batranete, acuma n-o sa fie vina magneteilor daca ii trece lui durata de functionare 🙂

              Apreciază

  5. Mugur zice:

    Capace de bere, mărci poștale, cutii de chibrituri, ambalaje de la guma de mestecat (pe vremea aceea-material de contrabandă!), … Am avut și eu ceva șervțele, dar puțintele. Nu aveam răbdare să tot caut. Și, bineînțeles, scrisorile tinereții mele! Și eu le am încă și nici nu voi renunța la ele!

    Apreciază

  6. Drugwash zice:

    Am găsit într-o cutie de carton tapetată cu… mai bine nu spun ce… un teanc de etichete de sticle de băutură. Asta era una dintre pasiunile ăluia bătrîn.
    Eu acum colecţionez computere şi piese de. Cu cît mai „bătrîne” cu atît mai fiabile.
    Şi mai colecţionez, de cînd mă ştiu, regrete. Dar nu pot arăta nimănui colecţia mea…

    Apreciază

  7. papagigli zice:

    Eu am incercat sa colectionez … avere. 😉 Asta nu insemna c-as fi vreun numismat, ca nu la relicve ma refer, ci la bani buni, inca in circulatie. La intrebarea daca as mai avea chef s-o colectionez, iti spun sincer ca n-am renuntat niciodata, doar ca principiul „traieste-ti clipa!” care-mi cam ghideaza existenta, ma-mpiedica sa-mi ating, in intregime, telul propus. 😆

    Apreciază

  8. Eu colecționez scrisori…le iubesc. Scrise cu grijă, pe foi îngălbenite. Și mai am flori presate…sunt o minunăție(trandafiri, regina nopții, liliac, crenguțe de brad). Într-un fel am spirit de colecționar, dacă primesc ceva am cutiuțe speciale și le înghesui maniac acolo. Am și niște cutii de chibrituri și șervețele, bilete de tren, jucării de pluș, brelocuri. fire de păr(asta e nițel ciudat, nu?), scoici, fotografii, dar cele mai importante colecții ale mele sunt ,,colecția” de oameni și cea de Cuvinte!

    Apreciază

    • Wow! Tu chiar eşti colecţionar cu acte-n regulă. Florire presate mi-au plăcut tot timpul dar nu am avut niciodată…. nu mă întreba de ce că nu ştiu.
      Oameni frumoşi şi buni să ai mereu alături! Pentru o colecţie valoroasă! 😉
      O zi frumoasă, draga mea!

      Apreciază

  9. Sunt prea multe lucruri pe care le-am colecționat un timp, după care le-am abandonat, de unde s-ar putea deduce că sunt inconsecvent. Printre altele, au fost: cutii de chibrite, poze cu actori, timbre, ilustrate poștale, nasturi, casete audio, casete video și multe altele, de care nu-mi amintesc pe moment.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Ana zice:

    Fataaa…m-ai bagat in lapsus total cu ciocolatele tale…ca si io am mancat de alea , si cu albinuta si cu eticheta albastra , dar poti sa ma omori ca nu mai stiu cum se chemau.
    Preferata mea,pe vremea copilariei , a fost ciocolata Mocca.Iti mai amintesti de ea? Era o culoare maronie la ambalaj si avea un cap de negru cu turban rosu si cateva boabe de cafea prajite , desenate pe ambalaj….era marfa de contrabanda , fabricata de Kandia. 😀
    Ei, hai sa dau din casa si sa spun ce colectii am avut eu : servetele , ca si tine .Tot ca tine ambalaje de staniol de ciocolata si bomboane.Cutii de chibrite.Timbre….oooo , aici era o adevarata nebunie , cu plicuri cumparate de la Posta Romana , sa gasesc nu stiu ce editie cu colite si timbre in editie limitata…cu clasoare speciale , pentru timbre mari separat , pentru alea de serie si obisnuite , separat….eheeeei , vorba lu’ Matache Macelaru’ , nu e asa simplu cum crede lumea… 😀 Am colectionat nasturi colorati de o anumita dimensiune , batiste [stiu , suna ampulea , dar asta a fost]….si au mai fost si alte colectii , mai mici….ca sunt strangareata de felul meu. 😀
    Aaaaa , momentan nu mai am colectia de servetele , in schimb am vederi… 😀 si cutii , imi plac cutiile , in special cele metalice de la biscuitii cu unt si bomboane.

    Apreciază

    • Ai fost adevărat colecţionar, nu glumă!
      Că spuneai de batistuţe… se mai practică verificarea batistei şi a unghiuţelor la şcoală? Ce spune Luana, mai sunt verificaţi cum eram noi în fiecare dimineaţă? 🙄
      Cutiile alea de biscuiţi sunt şi practice, şi mie îmi plac. Le foloseşti şi tu pentru diverse chestii, nu?
      Poate găseşte Mirela ceva legat de ciocolata aia, a spus că va face săpături 😀

      Apreciază

      • Ana zice:

        Cam da…poate nu din pasiune, cat din placerea de a ma inconjura de chestii ce-mi dadeau stare de bine ☺ Greu renuntam la ceva…cam asa sunt si acum.
        Nuuu7…nu ii mai verifica…ar fi si culmea,din moment ce nici uniforme nu mai au..:))))))
        Practice e putin spus la cutiile alea…am doua chiar langa mine…in care tin chestiile pentru crosetat : iglite,ate,foarfeca…si tot asa :))
        Plus ca poti aduna in ele de la bijuuri si pana la nasturi…pot tine loc si de pusculita… 😉

        Apreciază

  11. july zice:

    Servetele cand eram mica, apoi cu Maria, am colectionat surprinzele de la ouale kINDER, revistele Barbie, Princess, Witch, dictionare, colectiile Adevarul, iar de cativa ani colectionez pietre . Ciocolata Pitic era preferata mea, dar si cea cu Scufita Rosie era buna .

    Apreciază

  12. centrefold zice:

    Pentru nostalgici : https://www.facebook.com/pages/Copilaria-anilor-80-90/239523079501013

    La un moment dat nu intelegeam de ce parintii mei adunau in cutii nenumarate tot felul de lucruri care mi se pareau inutile.

    Acum incep sa inteleg ce inseamna sa te uiti la un ziar, scrisoare sau o fotografie veche de zeci de ani care iti aduce amintiri caldute 🙂

    In cazul meu, singura colectie care o aveam era una de bilete de tren. Din alea mici, lemnoase si aramii. Aveam sute la un moment dat, cred ca le mai am ratacite intr-un sertar undeva …

    Apreciază

    • Mulţumesc mult pentru link, abia m-am dezlipit de acolo 😀
      Daaa, uite că de bilete alea am uitat. Nu le-am colecţionat, le ţineam să mă joc cu ele. Nu mai ştiu ce anume făceam dar făceam 😀
      Şi eu am găsit în podul bunicilor câteva ziare şi am fost fascinată. De limbaj în primul rând…

      Apreciază

  13. Ooo, am colecționat și eu șervețele, ilustrate, stilouri, apoi am trecut la alt fel de colecții 🙂 !

    Apreciază

  14. Soglu Ioana zice:

    Îmi place foarte mult să colecționez reviste (de cultură, de pictură, de rețete), cărți- serii de autor, șorțuri de bucătărie (sper să-l mai apuc pe cel cu dansatoarea de flamenco de săptămâna aceasta, de la lidl). Seturi de bijuterii, evident. Nu mai știu acum, dar sunt genul colecționar, oricum.

    Apreciază

    • Ehh, aşa da… Astea chiar merită colecţionate. Şorturi? Pe astea chiar aş vrea să le văd. Poate vă provoc cândva să ne arătăm colecţiile 😉

      Apreciază

      • Soglu Ioana zice:

        accept provocarea. în ce privește șorțurile, în România abia de curând au început să aducă șorțuri din bumbac din material foarte bun, nu doar cârpele-acelea…așa că, deocamdată, colecția mea de șorțuri f bune numără abia 2 exemplare, cu imprimeu reprezentând brioșe și prăjituri. cum cred că ți-am spus, la lidl au săpt. aceasta 4 modele de șorțuri, iar eu îl vreau pe cel cu dansatoarea de flamenco. te anunț mâine dacă l-am luat.

        Apreciază

  15. Irina zice:

    Eu nu am colecționat nimic, am încercat cu timbre și surprize de la guma de mestecat, dar nu a ținut mult pasiunea 😆 . A fost o vreme când colecționam citate celebre, dacă le pot încadra la capitolul colecții, într-o agendă cu flori presate și alte chestii de-astea siropoase de adolescentă hrănită prea mult cu lecturi. Îți trebuie răbdare și perseverență ca să fii un bun colecționar, iar eu duc lipsă și de una, și de alta 😦 .
    Cât despre ciocolată, eu îmi amintesc o tabletă de dimensiuni medii, având pe ambalaj flori de magnolie. Cam atât.

    Apreciază

    • Cu răbdarea şi eu stau tare prost, am mai spus asta. De aia nu m-am apucat nici de timbre şi nici de surprize de gumă. Alea necesitau timp şi voinţă, să urmăreşti când apare, cum lipeşti, cum aşezi… muncă multă, nervi puţini 😀
      Sună cunoscută ciocolata. Nu era cumva tableta mai groasă decât una obişnuită? Eu imaginea asta o am, cu o tabletă mult mai groasă … 😳 Te miri ce îmi amintesc eu….

      Apreciază

      • Irina zice:

        Da, parcă mai groasă. Eu nu prea aveam voie să mănânc dulciuri în copilărie, așa că nu am prea multe amintiri legate de asta. Dar mi-au rămas în minte florile de magnolie. Știu că am întrebat-o pe mama cum se numesc acele flori și de ce noi nu avem așa ceva 🙂 .

        Apreciază

  16. Am colectionat si eu servetele, ambalaje de ciocolata, timbre, monede vechi sau straine, vederi, ziare si carti vechi… Acum colectionez numai margele si cercei! 🙂

    Apreciază

  17. 1lauralaly zice:

    Mica fiind aveam o colectie de timbre… iar acum magnetii, ceramica miniaturala, cosulete impletite si pliante de la fiecare calatorie .. si bineinteles carti, cuvinte dragi si o noua „colectie ” de prieteni care e extrem de valoroasa… Magnetii nu mai stau pe frigider toti din cauza acelor stiri alarmiste ..

    Apreciază

    • Aoleu, tu i-ai luat de acolo? Nu mă speria… ăia au valoare sentimentală, frigiderul are altă valoare… 😀
      Ce frumos spui tu colecţie de prieteni… Aia să-ţi sporească, numai cu piese de valoare 😉

      Apreciază

      • 1lauralaly zice:

        I-am luat ca cica radiaza mancarea. Dar nu i-am luat pe toti. Tot au mai ramas vreo 5
        si unul l-am pus pe centrala. Acum de ne mai zic astia si ca strica centrala cred ca ii pun pe o placua speciala;) Cat despre prieteni, multumesc si iti doresc asemenea si tie. Caci dupa viata si familie, prietenii sunt cei mai pretiosi.

        Apreciază

  18. Bursucel zice:

    Colecție de scoici și pietre am avut, Potecuță. Frumoasă tare! 🙂
    Creștea văzând cu ochii zi de zi, vară de vară… până m-a luat mama cu duhul blândeții și mi-a zis mai bine aveai colecție de șervețele! 😯

    Apreciază

    • Hahahah, vezi? Acum mă pui pe gânduri, cred că mama a umblat cu subliminalul pe lângă mine.. 😀

      Apreciază

      • Bursucel zice:

        Biata de mama, n-ar fi avut nicio șansă! 😆
        Peste zi îmi încălzeam Sufletul pe plajă și-l răcoream în valuri. Noaptea îmi visa Sufletul la scoici pietre și lună reflectată în mare… La Suflet n-avea biata mama cum să umble și nici să-i pună piedică la strâns de pietricele și scoici. Oricâte șervețele mi-ar fi băgat sub nas… 😉

        Apreciază

  19. indiferent zice:

    Draga mea … Eu colectionez pixuri!

    Apreciază

  20. Pingback: Nervi, hohote de râs, dorinţe | Poteci de dor

  21. cafeauata zice:

    Colectia in care am pus cel mai mult suflet, a fost cea de mostre din materiale (stofe, matasuri, voaluri, tergal). Era o fetita care venea la bunici in vacanta, la noi in bloc. Venea din Deva si aducea niste materiale…. Eram in stare sa-i dau tot ce aveam la ora aia, doar sa-mi cedeze o bucata cu fir argintiu! Sora mea (mai mare fiind decat mine), a dat in boala fotografiilor cu vip-uri. Mi-e ciuda de mor ca nu stiu ce s-a intamplat cu o poza primita de la Beatles, cu toate autografele pe ea, ce bani as face acum! Ciocolata „Pitic” era fara indoiala favorita mea! Ambalaj albastru cu un pitic si un vas din care curgea lapte. „Ambasador” mancam de musai, sa-mi „prinda” burta, ca era amaruie rau. Flori presate aveam in toate cartile, bunicul imi trimitea in fiecare scrisoare cate una si pupici sub forma de puncte pe hartie, iar eu trebuia sa le numar. Doamne, cand a trecut viata asta?
    Acum am o vasta colectie de margele si bratari, din pietre semipretioase, din margele de nisip, din Fimo, din elastice. Colectia se datoreaza faptului ca-mi place sa le fac, dar nu stiu marketing, asa ca raman la mine.
    Felicitari si multumiri pentru „starnire”!

    Apreciază

    • Ce frumos ai povestit şi ce amintiri valoroase! M-a emoţionat descrierea scrisorilor bunicului cu pupici, of…
      Faci mărgeluţe si chestii?? Serios? Păi vrem şi noi, facem împreună marketingul şi licităm pentru ele 😉

      Mulţumesc mult! Comentariile sunt mai de preţ decât postarea 😉

      Apreciază

  22. vax-albina zice:

    Am aşteptat să treacă valul mare de cititori ca să mă laud cu cele colecţionate. Le-am pus pe blog prin 2012, 2011. Sper să-ţi placă: http://zorele.wordpress.com/2012/10/07/pe-vremea-mea-colectiile/

    Apreciază

  23. Pingback: Strictul necesar | Greenleaffy si prietenii

  24. Pingback: Mici secrete aveţi? | Jurnal de fraieră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s