Colecţii pentru viitor

xAm primit un mail care m-a pus serios pe gânduri. Recunosc, mi-a făcut şi în ciudă dar cu ciuda rămân că altceva nu mai am de făcut. Mailul e despre guma Turbo şi, printre altele, spune că „Cine are o gumă nedesfăcută din primele serii, poate lua pe ea nu mai puţin de 700 de lei” 😯 Ei, spuneţi voi, cum să nu oftez a pagubă? Am avut gumă Turbo şi în păr şi în urechi şi pe haine şi sub haine. Ce am căutat cu ea prin zonele alea, nu mă întrebaţi că şi pentru mine rămâne un mare mister. Nu mă îmbogăţeam eu acum dacă, în loc să fac baloane, le puneam la păstrare în locuri ferite de căldură şi umezeală? Timpul e pierdut, guma e dusă. Sau lipită de stomac, depinde de cine am ascultat.

M-am gândit însă că trebuie să îmi revizuiesc comportamentul şi să fructific ciuda asta care mă roade de când am citit mailul.
Dacă tot nu m-a lovit norocul ca pe ăla iapa colectivului, cred că ar fi bine să nu-mi mai plâng de milă şi să construiesc norocul pentru cei care vor veni din urmă. Da, pentru urmaşii urmaşilor noştri. Ştiu că şi Moldova va fi a lor sau ţara toată „în veacul vecilor amin!” dar la cum merg vremurile, tare mi-e teamă că nu prea vor mai avea ce face cu ea…
Aşa că e cazul să le pregătesc un viitor glorios şi strălucit. Mda, şi nouă ne-a promis „partidu'” tot aşa dar n-a mai apucat să se ţină de cuvânt. Sau a apucat dar cineva şi-a băgat picioarele în el glorios. Sau în el strălucit, încă nu mi-am dat seama.
Ce vreau să fac? Păi să pun într-o cutie, un fel de capsulă a timpului, nişte „chestii”. Nu orice fel de chestii, ci alea care ar valora ceva după ani şi ani „ne vom întoarce”. Nu, noi nu ne mai întoarcem, ei se vor întoarce în timp şi ne vor mulţumi că se vor îmbogăţi. Rimă este, idei nu sunt. Cam ce să le pun eu acolo ca să fiu sigură că nu-şi vor roade unghiuţele de ciudă ca mine acum cu guma?
Ce credeţi voi că ar conta atunci din tot ce avem acum? Ce ar putea fi o frumoasă şi valoroasă piesă de colecţie? Ce am putea face ca ei să se bucure de comoară?
Să le pun un hamburger de la McDonald’s? La cât de naturale şi sănătoase sunt, nu mă îndoiesc că şi peste j’ de ani vor arăta impecabil. Să le pun un CD cu Alex Velea frăţiuer? Cu ăsta i-am ajuta să desluşească o parte din enigmă pentru că sigur vor avea multe întrebări. Ascultând şi înţelegând la ce valori ne-am raportat, nu vor avea nevoie de alte dovezi, nu se vor mai întreba de ce le-am lăsat ţara în halul în care le-o vom lăsa. Vor pricepe că strămoşii lor au fost tâmpiţi şi gata. Vă rog să mă iertaţi. Vor pricepe că strămoşii lor au fost. Să le pun o carte de Coelho? La viteza cu care scoate „capodopere” pe bandă rulantă, sunt sigură că şi pe vremea lor va fi la fel de plin de inspiraţie. Vă rog să îmi daţi idei, eu chiar vreau să îmi îmbogăţesc urmaşii.
Dacă vă vine să spuneţi ceva de politică, să pun frânturi din promisiuni electorale sau citate ca „Mihaela, dragostea mea, am învins!”, eu zic să vă mai gândiţi o dată. Oricum vor spune despre noi că am fost tâmpiţi. Vă rog să mă iertaţi. Oricum vor spune despre noi că am fost. Dar cam ce ar crede ei dacă vor vedea pe cine am lăsat să ne conducă? Şi nu ştiu cum să vă spun dar dacă unul din stră-strănepoţii mei va îndrăzni să spună că am fost şi proastă mai puţin inteligentă, eu mă întorc de pe unde voi bântui pe atunci şi îl urechez de nu se vede. Cu tot cu averea lui.
Fac listă. Aştept propuneri, deci. 😉

P.S. mâine vorbim despre colecţiile noastre de azi sau de ieri aşa că nu dezvăluiţi de acum 😉 Acum ne ocupăm de urmaşi şi după ce-i ştim pe ei la „adăpost”, ne adunăm liniştiţi în jurul focului şi vorbim de noi…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Colecţii pentru viitor

  1. Drugwash zice:

    După ani şi ani, ne vom întoarce, desigur. În mormînt, de aceeaşi ciudă, din (poate) alte motive. Unul dintre ele fiind că pe atunci nimic nu va mai avea valoare. Aşa cum nici timbrele din foiţă de aur (şi multe altele) pe care le păstra taică-meu ca pe ochii din cap nu mai sînt bune acum nici de şters cu ele la…

    Apreciază

    • Eu urmăresc Aşii Amanetului, pe History. Măi, ăia dau bani grei pe orice face parte din trecutul lor. Bucăţi de… te miri ce… dacă sunt parte din „ei”, plătesc cât nici nu te gândeşti. Noi ce facem cu istoria noastră? Vorba ta, ne ştergem la …

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Încă mai crezi în teve? Încă mai crezi în americani (şi britani deopotrivă)? O, dulce naivitate… N-ai observat cu ce plăcere sadică îşi ucid eroii, tocmai fiindcă valorează mai mult morţi decît vii? Iar valoarea e fals sentimentală, fiindcă la nevoie vor negocia pe sume, nu pe suflet.
        Noi am ajuns la fel, am fost îndemnaţi abil s-o facem.
        Înapoi nu mai e punte,
        înainte-i drum de praf,
        tîmplele ne sînt cărunte,
        am fost martori unui jaf;
        e tîrziu, nu vom mai spune
        căci nu vom mai avea cui –
        soarele lumii apune,
        suflete pleacă hai-hui
        iar în haosu-nserării
        fruntea-n tină-am coborît
        căci bocceaua renunţării
        cu mîna noastră-am făcut.

        (27 iulie 2014, 18:30)

        Apreciază

        • În naivitatea asta a mea, ştiu că ăia cumpără şi vând orice. Dacă te duci cu colecţia aia s-o vinzi pe aici, vei primi un râs ironic şi te vor crede nebun. Prefer prima variantă.

          Apreciază

          • Drugwash zice:

            Am văzut preţuri pe eBay, sînt de tot rîsu’. Şi parcă nici n-aş vrea s profite alţii de pe urma mea, a noastră. De parcă n-ar fi făcut-o de cînd s-au „născut”, oricum.
            La naiba, azi e (încă) duminică. Am o colecţie de vederi cu actori (de-alea de 2 lei, de odinioară). Ce dai? 🙂

            Apreciază

            • Eu zic să le păstrezi, cine ştie…
              Ăăăă, ceri mult? Sau stai până mâine, dacă se aliniază planete cum trebuie, scriu postarea cu colecţiile noastre şi scoatem vederile la licitaţie 😉

              Apreciază

            • Drugwash zice:

              Hehe, glumeam, nu le dau. Amintirile sînt ale mele, puţinele lucruri care mă ajută să retrăiesc vremuri şi evenimente uitate de mintea asta defectă…

              Apreciază

  2. Bursucel zice:

    Eu îți dau de pe acum un zâmbet de zile mari, Potecuță. Să-și roadă unghiuțele de ciudă că n-or putea să-l imite cu tot neamu’ progresului tehnic. 😆

    Apreciază

  3. papagigli zice:

    Pe aici umbla o vorba desteapta, care spune ca decit sa-mi dai un peste, mai bine ma-nveti cum sa-l prind. E adevarat ca e contrara conceptului biblic 😉 , dar daca as adapta-o situatiei expuse de tine, as spune ca decit sa le dai bani. mai bine-i inveti cum sa-i faca. Cind spun bani, nu ma refer strict la bani, ci la obiecte a caror valoare creste in timp. Ca de exemplu, un vin bun 😉

    Apreciază

  4. illusion zice:

    O Doamne, cât am râs şi câtă dreptate ai Potecuţă! 😀 Şi nişte poze cu piţipoance, să vadă ce „frumuseţi” aveam ar fi de folos!

    Apreciază

  5. Dacă vrei să-ți îmbogățești urmașii, mergi la sigur dacă pui în capsulă un portret cu Florin Salam! Acu-i ieftin da’ peste o juma de secol va costa o avere! 😉

    Apreciază

  6. Ana zice:

    In spiritu’ lu’ capsula ta a timpului , io-s gata sa-ti donez colectia mea de sertvetele… 😉 😛

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s