Adieri de gând…

1Adun bucăţi de suflet şi construiesc îmbrăţişări târzii căci braţele mi-au amorţit în aşteptare şi nu mai pot cuprinde certitudini. Din adieri de gând, compun un vals, paşi în doi, tâmplă lângă tâmplă. Dar mă rănesc acordurile şi mi-e străină gama, sunt prizonieră dincolo de ritm. Din umbre de surâs, pictez seninul-izvor de adevăr pentru priviri fără mângâiere. Din ochii mei picură visele până se sting. Şi apoi se face linişte. Cu penelul înmuiat în străluciri de nerostiri, desenez speranţa şi o dăruiesc. Nu mi-e de folos dacă nu îmi eşti.
Colecţionez clipe pierdute şi cuvinte nerostite. Îmi fac din ele adăpost pentru nopţi fără de stele şi mă dau verii să mă legene în dimineţi, să mă piardă şi să mă uite printre firele de iarbă.
Număr secunde, fărâme de poveşti, capete de drum. Când pierd şirul, mă aşez la margine de lume şi mă învelesc cu iluzii colorate. Visez că rătăcesc printre fire de nisip şi îmi pierd urma….
Cândva, pe un ţărm de mare, un copil cu ochi limpezi şi chip de lumină, mă va reconstrui cu mâinile goale şi un strop de apă sărată. Şi atunci mă voi regăsi şi-mi voi povesti ce-am mai făcut…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Adieri de gând…

  1. tink3rbe11 zice:

    o sa ai ce povesti…

    Apreciază

  2. Mirela zice:

    Asa e cum zici, dar mai bine lasa speranta acolo unde o tii de obicei. Ea e foarte importanta, esentiala chiar 😉 . Fara ea, ce mai ramane ?

    Apreciază

  3. Oana zice:

    Înmiit ți se va-ntoarce, Potecuță. De ea, de speranță, nu mai scapi 🙂
    Îmbrățișări din gând și suflet…până când ne vom revedea citind.

    Apreciază

  4. papagigli zice:

    Potecuto, cu asta m-ai cam lasat mut si fara replica, iar „Nu mi-e de folos dacă nu îmi eşti” e superba, pentru ca nu stiu cum, dar negarea negatiei mi se pare mult mai subtila si mai plina de inteles decit o simpla afirmatie
    Si pentru a-ti demonstra ca n-o spun doar ca sa spun si eu ceva, citeste asta:
    http://v2valmont.wordpress.com/2009/09/01/negarea-negatiei/

    Apreciază

  5. Bursucel zice:

    Ufff… încerc să uit de Nu mi-e de folos dacă nu îmi eşti.
    Mereu o să doară asta?

    Apreciază

  6. Mugur zice:

    Triste povești ne pui în colț de geană și vrei cu ele să ne-adormi, ca să visăm la preaalesul nostru, sau preaaleasa dac-așa ni-i felul!

    Apreciază

  7. Melancolia ta-i molipsitoare, dar necesară din când în când. La fel ca și pragmatismul. 🙂

    Apreciază

  8. Pingback: Speranța, ce e ea şi la ce ajută ? | prin preajmă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s