Circulă zvonuri, vorbe în vânt
Câte frunze, în toamnă, se întorc în pământ
C-ai făcut, c-ai fi spus,
Că mai eşti sau te-ai dus
Lumea n-are răgaz să aştepte răspuns
Duce vorbele-n târg
Să te vândă-ntr-un colţ
Ş-apoi altul la rând
Va fi-n veşti pe la porţi
…………
Eu nu ştiu de ce mă tot încăpăţânez să mai cred că lumea asta în care trăim mai are un sâmbure de omenie, că încă mai e o şansă să ne salvăm, că încă suntem pe drumul cel bun. Rămân cu speranţa, se pare. De la zi la zi, primesc dovezi că urâţenia sufletească se răspândeşte şi ne cuprinde din ce în ce mai strâns.
Încerc să îmi explic dar mă lovesc de un zid dincolo de care nu pot trece nicicum. Cred că sunt momente în care pur şi simplu nu mai funcţionezi în parametrii „lor” şi atunci e normal să rămâi doar cu întrebări. Şi, eventual, cu gustul amar.
Astăzi am primit o veste care m-a întristat. Cineva care, într-un fel, mi-a marcat frumos copilăria, ar fi decis să… plece „dincolo”. Deşi nu am văzut-o de ani buni, mă gândeam cu drag la ea de câte ori vorbeam de acei ani. Am primit vestea cu sufletul strâns. Era o doamnă frumoasă din toate punctele de vedere şi nu am putut să nu mă întreb ce a determinat-o să facă gestul. Nu am aflat decât că un vecin ar fi văzut….
Nu cu mult timp în urmă am aflat că … e doar un zvon. 😯 Adicăă?? Aşa bine. Se pare că nu. Nu că nu ea, în sensul că ar fi fost confundată şi altcineva ar fi făcut asta. Nu, nimeni nu a făcut asta. Cel puţin nu în zona unde locuieşte ea. Deşi toată lumea a auzit şi toţi fac acum scenarii să afle motivele, nimeni nu ştie nimic concret, nimeni nu a văzut, toţi au auzit şi toţi jură că e adevărat.
Eu am auzit zvonuri de câştig la loto, de divorţuri, căsătorii, amante sau plecări pe Lună. Dar cum să omori un om doar… aşa, să ai ce vorbi? Sigur, mă bucur că e doar un zvon dar nu pot să nu mă îngrozesc de monştrii pe care îi naşte mintea unor semeni…
Să aveţi un sfârşit de săptămână frumos! 😉
Poteci de dor 
😀 bine ca a fost doar zvon, nici nu stiu ce sa zic. Nu imi dau seama cat de hain sa fii ca sa lansezi asa „petarda”, mi se pare apogeul rautatii. Dar am mai auzit asta candva, tot o doamna care se amuza amar ca cineva lansase zvonul despre ea, ca se … petrecuse din asta lume, iar altul a sunat-o sa verifice, disperat. Iti dai seama cum te simti cand afli despre tine ca ai murit ?! 😀
Oare nu le-o fi frica de Dumnezeu nici macar un pic ? Probabil ca nu.
ApreciazăApreciază
Mirela, doamna nu mai e chiar tinerică. Dacă spunea doar că…s-a dus, era urât, era dur şi.. cam atât. Dar să inventezi în halul ăsta, e deja peste puterea mea de înţelegere…
ApreciazăApreciază
nu stiu mi se pare ciudat sa suni pe cineva care tocmai ai auzit ca a murit… te astepti sa raspunda de. …. dincolo ?
cu „vocea satului” nu e de glumit. Ce ajunge ca zvon acolo se discuta atat de mult ca dupa un timp uita ca a fost zvon si il iau de adevarat.
Cazul sinuciderii e un pic special si foarte delicat si nu vad alt motiv decat razbunarea pentru care cineva ar face asa ceva.
ApreciazăApreciază
De obicei la telefonul unuia mort raspund rudele sau amicii, sa confirme si sa dea alte detalii. Daca nu stii numarul altcuiva din preajma disparutului, e logic sa suni pe numarul lui, fara sa te astepti insa sa iti mai raspunda el…
ApreciazăApreciază
Hehe ştiu caz în care cineva a sunat cu multe emoţii pentru că nu ştia ce să spună celui care va răspunde, se temea să nu fie cineva foarte apropiat. Da, a răpuns chiar „decedatul”. Oh joy 😀
ApreciazăApreciază
Situatii ciudate, din fericire rare (sper).
ApreciazăApreciază
Şi eu sper 😀
ApreciazăApreciază
Speranta moare ultima oricum, am uitat sa-ti spun dincolo 😀 . Statea in cutia Pandorei cu aripioarele ei stravezii, dar macar era acolo 🙂
ApreciazăApreciază
Eu sunt convinsă de asta. Nu ştiu dacă e cea mai sănătoasă gândire dar eu chiar cred.. 🙄
ApreciazăApreciază
Si eu cred. Si mi-a venit o idee de postare, ia te uita 😀 . Numai sa-mi domin lenea. 🙂
ApreciazăApreciază
Abia aştept să citesc!!
ApreciazăApreciază
„Gura lumii numai pământul o astupă”- Anton Pann. Și nu, nu le e frică de Dumnezeu. Unii oameni chiar se hrănesc cu bârfe și chicoteli. Dar nu-ți pierde încrederea că mai există sâmburele ăla de omenie de care spuneai. Eu zic că mai este, doar că îl căutăm în locuri nepotrivite. O seară plăcută! Te îmbrățișez cu drag
ApreciazăApreciază
Da, rocsy… dar credeam că şi bârfele astea, au totuşi, o limită..
ei, sunt eu acum sub impact. În rest iubesc oamenii şi cred mult în frumosul din ei 😉
Seară frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciază
Și eu credeam, însă n-am găsit limita încă.
ApreciazăApreciază
Mai bine nu o căutăm 😀
ApreciazăApreciază
N-as putea spune ca agreez zvonurile, dar nici ca le detest. Insa in mod sigur le caut 😆
Trebuie sa recunostem ca in unele situatii zvonurile sunt chiar benefice. De exemplu, zvonul ca va fi un layoff 😉 Nu degeaba se spune ca, in general, nu iese fum fara foc.
Evident ca in cazul expus de tine, situatia a luat o turnura macabra si depaseste cu mult o limita admisibila. Dar zvonurile, nu sunt intotdeuna detrimentale.
ApreciazăApreciază
Bineînţeles că depinde şi de zvonuri. Uite, puteţi lansa unul chiar acum. Cum că am plecat într-o croazieră şi voi salva speciile pe cale de dispariţie. Vă adunaţi doi, trei şi spuneţi că, după IP, aş fi prin Marea Egee 😉 😀
ApreciazăApreciază
Aici doream sa te aduc. Dupa cum vezi, zvonurile pot fi generate chiar de subiectii lor, ceea ce-i absolva in mare masura pe cei ce le imprastie, de vina imprastierii. Pe de alta parte, daca-ti amintesti „telefonul fara fir”, fiecare transportor de zvonuri mai adauga cite un „ceva” la zonul pe care-l receptioneaza, inainte de a-l furniza urmatorului transportor
Si uite asa o punem de-o Biblie 😉
Cum ziceai, speciile pe cale de disparitie iti sareau in barca pentru a se salva?
Glumesc, nu ma lua in serios, desi serios vorbind…. 😆
ApreciazăApreciază
E exemplul perfect. Dar tot rămâne un semn de întrebare. Nu mai contează…
Oohh, daa, săreau şi implorau milă. Şi erau numai „pătrăţele”, pătrăţele, aşa cevaaa… 😀 😀
ApreciazăApreciază
Gura lumii a fost rea și slobodă mereu, Potecuță. Din câte-mi amintesc, chiar și despre Mark Twain s-a spus la un moment dat că a murit. Iar replica lui a fost cam așa: „Zvonurile privind moartea mea au fost puțin exagerate”. Nu lăsa garda jos și nu crede ce zice lumea, până nu ai o confirmare credibilă. 😉
ApreciazăApreciază
Gura lumii nu se mai astupă, asta e sigur. Nu e vorba de gardă doar că nu pricep cu ce-o fi greşit biata femeie de a ajuns subiect de film poliţist, aproape horror…
nici nu vreau să ştiu mai multe.
Seară faină, Petru!
ApreciazăApreciază
Potecuţo, toate vechi şi nouă toate! „Gura lumii doar pământul o astupă”, tu nu ai mai aflat asta până acum? Când aveam vreo 15 ani , într-o vară mi-a ajuns din întâmplare la urechi un zvon care m-a oripilat. Gura satului vorbea că aş fi gravidă, făcea scenarii, dădea păreri… eu nu aflasem încă nici ce înseamnă cu adevărat o relaţie în doi, dar plecată de acasă fiind, mă îngrăşasem un pic şi eu, nu mai arătam ca adolescenta ca un ţâr cu două beţe înfipte în c** . Tare m-am necăjit atunci, eram în pragul disperării, îţi dai seama, mai ales că dacă aflau ai mei, era dezastru. Una din mătuşi m-a sfătuit să mă duc la dispensar la un control ginecologic, să pun capăt zvonurilor. M-am dus, dar cum crezi că îi e unei fete care nici singură nu îndrăzneşte să se privească bine, să se expună pe masa de control în faţa unor străini? Am fugit din sala de aşteptare, normal. După două zile băşica minciunii a explodat şi toată lunea a aflat că de fapt nu eu eram fata gravidă în sat, ci una mai mică decât mine, fata unei ospătăriţe pe care întâmplarea făcea s-o cheme ca pe mine şi care culmea întreţinuse cât putuse zvonul legat de persoana mea, ca să-şi acopere progenitura. Oamenii au nevoie de zvonuri din diverse motive, minţile limitate astfel se hrănesc. Nu te mai consuma, lumea asta e atât de rea şi atât de avidă de sânge că e în stare de orice.
ApreciazăApreciază
Of, Lucia… mă gândesc prin ce ai trecut…
Asta e, trebuie să facem faţă, nu avem alte soluţii să scăpăm de gura asta păcătoasă a unora. Nu, eu nu mă consum, doar mă întreb până unde, până când?….
ApreciazăApreciază
Până la sfârşitul lumii tot aşa va fi. Uneori chiar mă întreb dacă nu cumva aceşti oameni vor să aducă sfârşitul omenirii că prea scornesc bârfe cu atâta plăcere!
ApreciazăApreciază
Mda, om fi noi, oamenii, frumoși, dar, de multe ori, suntem de-a dreptul monstruoși. Iată dovada forței pe care o pot avea niște simple vorbe. 😦 O zi frumoasă, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Aşa e! Să inventezi aşa ceva, trebuie să ai probleme grave. Din păcate nu e o boală tratabilă dar, culmea, e contagioasă…
Seară frumoasă, Gegelutz!
ApreciazăApreciază
Hmmm… dacă e să te iei după Gura lumii n-ajungi departe, c-așa-i mai place să le-nflorească și să hiperbolizeze țânțarul de nu mai găsești colțișor cu soare! 🙄
Deh, ca orice altă gură simte și ea nevoia de prăjitură. Singura diferență e dată de… ingrediente.
ApreciazăApreciază
Păi să le dăm prăjituri, zic…. Da, ingrediente pe alese 😀
ApreciazăApreciază