Cum reacţionăm după ce o dăm în bară?

oAm scris ieri, am început ieri să scriu o postare minunată postare dar m-am pierdut pe drum de atâta frumuseţe. Scriam şi mă minunam, scriam, cum ar spune autoru’ dacă ar citi ce-am scris. Am lăsat-o în aer că m-am cam blocat şi nu ştiu dacă o voi continua. Astăzi în niciun caz pentru că azi am chef de râs şi nu de meditat intens.
De dimineaţă am revăzut o reclamă care mi-a amintit de ceva care mi-a amintit de altceva care m-a făcut să mă înec cu cafeaua. Mno, „oamă” sunt şi eu, fiţi blânzi.
Ştiţi reclama cu „scapă din orice situaţie…” cu tipa din club care felicită pentru sarcină o femeie care e oricum numai însărcinată nu? Dacă nu, merită să o vedeţi. Sunt atât de rea când e vorba de publicitate, încât foarte rar se întâmplă să spun despre o reclamă că e bună. Ei, acum am spus. Chiar îmi place. Şi mă gândesc că se poate întâmpla oricui dacă nu cumva s-a întâmplat deja. 😀 Dar ce facem în cazurile astea? Încercăm să „dregem busuiocul” riscând să păţim aşa cum o să vedeţi imediat, cerem scuze cu roşeaţă-n obrăjori sau încercăm să ne salvăm, apelând la un imaginar colac de salvare, reacţionând la primul impuls, lucru care nu întotdeauna e şi cel mai bun?

Vă spun una auzită (din surse sigure) din categoria „busuioc” şi după aia vă spun şi despre mine 😉 Dacă v-am mai povestit, înţelegeţi şi voi că-s bătrână şi nu ţin minte.
O doamnă, mamă de băiat, se întâlneşte cu o amică şi începe să-şi spună „oful”
– Nu ştiu ce să mă mai fac, îmi vine să mor, dă-mi un sfat. Băiatul ăsta al meu mă supără rău. A venit acasă cu aia pe care a tot amânat să ne-o prezinte, spune că vrea s-o ia de nevastă.
– Păi şi? De aia eşti tu necăjită? Cât vrei să mai stea lângă tine, e normal să fie la casa lui.
– Nu e asta. Fata e mai bătrână decât el.
– Eh, lasă, tu, să se înţeleagă ei, asta e important. Doi trei ani nici nu contează, nici nu se văd.
– Sunt 11 ani.
– No, şi? Ce, îi scrie vârsta pe frunte? Dacă el o place, ce te plângi tu? Bine că nu are are alte obligaţii.
– A divorţat recent…
– Aha… ei, asta e. Lasă, câţi nu divorţează, ce-i rău în asta? Lasă că o să fie bine, măcar e bine că nu are copii, era mai complicat atunci.
– Are şi copil….

N-are rost să mai spun, nu? Vă daţi seama cât a reuşit să o liniştească. A dat din baltă-m baltă 😀

 

1Şi acum una cu reacţie pe moment, încercare de a mă scoate din situaţie. Mai bine o lăsam aşa. Cred… 🙄
Eram la muncă, agitată, cu multe pe cap, etc. Primesc un telefon, un domn destul de serios după voce, după „port”, care îmi spune, puţin agitat, că soţia lui i-a spus că vine la colegii mei să o ajute într-o problemă care, spunea domnul, era doar în capul ei. Îmi povesteşte că doamna are serioase probleme psihice, că a fost internată, că nu trebuie luată în seamă, că îşi cere scuze şi să
o trimitem acasă, să nu ne pierdem timpul cu ea etc. Aveam puţin timp la dispoziţie şi nici chef să detaliez. Fug la ei, deschid uşa şi le spun din prag „băieţii, a sunat un domn, spunea că vă vine soţia lui dar să aveţi grijă că e puţin nebună şi n-are rost să vă agitaţi, ea spune ce visează, nu ce i se întâmplă”. Unul dintre colegi face ochii mai mari ca ai bunicuţei din celebra poveste, altul îngheaţă cu mâna pe mouse. Am simţit nevoia să îi lămuresc dar cel cu ochii mari a prins din zbor gândul meu şi, privind în spatele uşii, spune gâtuit „doamnă, beţi un ceai sau un suc?”. Eu mă prind instant (deh, sunt incredibil de deşteaptă 😀 ) şi spun „aţi înţeles, da? Mâine dimineaţă ar trebui să vină, doamna Popescu se numeşte”. Ştiam de la soţul doamnei care era deja acolo că nu se numeşte aşa.
Colegii mi-au spus că nu-a prins deşi am mari dubii… 😀

Voi ce faceţi imediat după ce vă daţi seama că aţi dat-o-n bară?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

73 de răspunsuri la Cum reacţionăm după ce o dăm în bară?

  1. Se zice că încercarea de a drege busuiocul duce, de cele mai multe ori, la o gafă și mai mare. De aceea e bine s-o lăsăm moartă și să ne asumăm greșeala. 😉

    Apreciază

  2. vax-albina zice:

    Eu nici măcar nu mă prind. Tre’ să treacă o vreme ca să-mi dau seama. Avantaj – eu.

    Apreciază

  3. Benone zice:

    Intr-o zi imi vine o doamna cu un PC super-old la serviciu, un fel de P3. Mergea extrem de greu, astfel ca i-am propus sa cumpere un altul, mult mai bun, cu 200 lei, cu rate cand poate plati. Incercam sa evit sa mor langa acel PC. Doamna, profesoara de prof(esie) nu a priceput. In cele din urma, am sfarsit-o lucrand incredibil de mult pentru ceva ce nu valora nici 50 lei, ca sa nu mai spun ca nu aveam puterea de a-i cere la final pretul corect al service-ului. Asa ca, cu stoicism am lucrat. Ajunsesem la un moment dat sa ma cert cu mine ca sunt un mare prost si ca nu invat niciodata din prostia mea de a nu mai face service pentru antichitati.
    Pe la 8 pm suna un domn si ma intreaba daca mai sunt la serviciu. Eu, copt de frustrare ca stau peste program pentru o prostie, nu mai astept sa imi spuna cine e si incep a turui ca nebunul ca am o clienta cu un Pentium 3 ce ma tine peste program si ca i-am spus ca nu are rost sa il reparam, ca e asa de vechi ca nu merita nici 50 de lei, ca eu doar suruburile le-as mai pastra din el si ca femeia a insistat sa il repare chiar daca i-am propus eu o varianta cu reducere mare si apoi fiind vecina, nu i-am cerut sa mi-l plateasca pe loc, si ca ma chinui de mor ca se transfera fiiiiiiiiiiieeeeeeecare fotografie de parca atunci s-ar aseza oamenii la poza si ca imi cer scuze ca…
    la un moment dat, domnul respectiv, probabil zapacit de cat de frustrat eram, mi-a spus: Stati putin sa o chem pe sotia mea, ca eu nu stiu ce sa spun!
    UUUUUUUUUU, era sotul femeii… Iar eu credeam ca este tipul de la firma de securitate… ca astia ma suna cand stau peste program sa se asigure ca am armat magazinul…
    Am crapat de rusine a doua zi cand a venit sa ia PCul si, mi-am cerut mii de iertari si nu i-am luat bani pentru service.
    Ca sa nu fie doar atat, la scurt timp a venit tatal doamnei sa imi spuna ca el le-a spus sa cumpere altul si le-a luat el unul mai bun de la mine…

    Apreciază

    • Aoleuuu 😳
      A rămas bietul om fără cuvinte, l-ai zăpăcit de tot. Cred că nici acum nu şi-a revenit 😀 😀

      Mai vreau din astea!!

      Apreciază

    • Drugwash zice:

      Mie îmi plac PIII-urile. Chiar vreau să adun cîteva. Dacă ai de aruncat, trimite-mi-le mie, chiar şi pe bucăţele. Maşina mea principală e un PIII @ 667MHz, mi-ar prinde bine un CPU la 1000MHz saz mai bine, pe Slot1. Să nu mai zic de SDRAM-uri PC133, de 256-512MB.
      Chiar şi piese mai vechi, spre exemplu un HDD ATA pînă în 528MB pentru un 486, plăci de sunet şi video pe ISA…

      Apreciază

  4. Eu mă simt foarte prost în situații din acestea…și deși aș cere scuze încontinuu nu o fac de fiecare dată. Încerc să întorc lucrurile în favoarea mea, dacă se poate 😀

    Apreciază

  5. Oana zice:

    Eu nu-ţi mai spun. Că ştii 🙂 M-ascund…

    Apreciază

  6. Depinde D….eu mereu încerc să transform totul într-o glumă. Să-ți dau un exemplu. Aveam un prieten, începeam să ne cunoaștem, eu treceam printr-o perioadă grea, el se atașase de mine(sau așa susținea). I-am spus că-mi plac mult parcurile și plimbările lungi, viteza. Într-o zi mi-a spus că vrea să-mi arate un loc care mereu îl ajută să se simtă mai bine. Bine am zis eu, dar de acum ieșisem din oraș și l-am întrebat unde dracu mergem(asta mi-a fost exprimarea). El a zis ,,în pădure” foarte serios, iar fantastica eu ,,Ah, mă duci în pădure să mă violezi, am înțeles”. L-am făcut să se simtă ca naiba, nici nu i-a mai tihnit omului plimbarea, deși locul era frumos. Apoi, ori de câte ori ne vedeam îi spuneam- Astăzi ce loc pentru viol ai mai pregătit? S-a obișnuit cu gluma săracul….iar eu și acum râd când îmi amintesc. Problema mea e că eu spun tot ce-mi trece prin minte și sunt foarte directă, puțini oameni de pe lumea asta mă suportă :)) Puțini de tot!

    Apreciază

    • Drugwash zice:

      Slăbuţ, băiatu’… În locu’ lui aş fi zis: „Nah, pentru atîta lucru găseam un loc mai aproape; după viol am să te ucid şi-am să te îngrop în mijlocul pădurii”. 🙄
      Cred c-ai fi sărit din mers dacă zicea asta! 😆

      Apreciază

      • Ei, pe naiba. Nu-s așa slabă de înger 😛
        Oricum eram într-o perioadă în care putea să mi se întâmple orice, de aceea am zis și partea cu violul!

        Apreciază

      • 😯 Eu zic să nu spui totuşi asta, niciodată, nimănui. Nu se ştie cum reacţionează omul în sitaţii de criză 😀 Face două mişcări şi vei regreta… 👿

        Apreciază

        • Drugwash zice:

          Aoleu, uitasem că sînt în Clubul Xenelor! 😀

          Vezi, după atîtea filme americane unde se întîmplă inimaginabilul şi încă mai mult de-atît, am ajuns să aplicăm asemenea şabloane şi-n viaţa reală, ne e frică unii de alţii de parcă am fi cu toţii criminali psihopaţi, păstrăm „distanţa regulamentară” trîntind un sloi de gheaţă între noi şi restul lumii. La o glumă se răspunde c-un glonte între ochi. Of!

          Vezi, acum mă obligi să vin să te răpesc şi să te ţin prizonieră la un curs de reeducare afectivă. 😛 😆

          Apreciază

          • Glumă, glumă… da… vorba aia, „asta-i glumă”? 😀 😀
            mă mănâncă să zic ceva dar e posibil să şochez copiii (dacă sunt pe aici). Nu, mai bine nu spun. Sau stai că spun dar mai codat : hai, aia ca aia, trecem cu vederea. Da să spui de omor şi îngropat? Păi nici nu apucă omu să se bucure de … natură? 😀 😀 😀

            Apreciază

    • Hehehehe, draga de tine! Eu am râs mult de povestioara ta dar sincer, mi-e şi milă de bietul băiat, ce o fi fost în sufletul lui atunci… 😀

      Apreciază

  7. Mirela zice:

    Oooffff… le comit și eu adesea. Cea mai recentă, de săptamâna trecută : am primit o ofertă de la o agenție, cu cazare la mare, cerută de mine dar din care nu pricepeam nimic, fiind alambicat alcătuită. Și zic hai să-i dau amicei mele cu care o să plec, poate pricepe ea treaba. Și scriu ceva de genul ”vezi și tu dacă înțelegi ceva de aici, eu nu găsesc nimic bun, Eforiile sunt excluse pentru că îmi inspiră bătrânețe, iar restul mi se par sinistre ”… cam așa ceva. Numai că în loc să dau Forward am dat Reply :D, adică s-a dus înapoi de unde venise … mi-am dat seama de gafă imediat și am dat un nou mail, ca și cum nu mă prinsesem, în care spuneam agenției că ăia care le dăduseră și lor n-au gândit clar oferta 😀 … ce naiba să mai zic și eu ? Oricum, nu era vina agenției intermediare care mi-a trimis mie, dar a sunat rău totuși 😦 . Nu mi-au mai dat vreun răspuns, așa că am găsit la alții ceva mai mișto pe Bulgaria, toată lumea mulțumită. Sau așa cred…. 😀 ooofff….

    Apreciază

  8. GEGELUTZ zice:

    Eu, când paț să-mi scape vreo vrăbioară pe gură, în primul moment încremenesc de teroare. Știi senzația aia, când simți că parcă îți trece un curent electric prin tot corpul și-ți amorțesc membrele? Ei, aia simt. La mine încercările de a drege busuiocul sunt adevărate chinuri, nu am deloc talentul ăsta de a o întoarce din condei și risc să mă afund și mai rău în mlaștina în care m-am băgat. Ți-aș povesti o astfel de pățanie dar nu-mi vine niciuna în minte. Cred că le-am dat delete, ca să mă protejez. 😀

    Apreciază

    • Da, da, daa! 😀 😀 Ştiiiiu! Vai, şi ce rău e. Şi cum dai din gafă în gafă când vrei să o dregi…
      Era un banc, acum mi-am amintit de el :
      Un domn într-un compartiment de tren. Lângă el un alt domn. Afară, pe coridor, un copil.
      – Vai de mine, vedeţi ce cap mare are copilul ăla? se miră primul
      – Domnule, cum vă permiteţi? Acela este copilul meu
      – Staţi că acum văd mai bine, e mare dar îi stă bine… 😀

      Apreciază

  9. ella0592 zice:

    Eu incerc sa fac haz…de necaz :)). Recunosc, am un talent deosebit sa o dau in bara 😀

    Apreciază

  10. Irina zice:

    Eu am un adevărat talent în ale gafelor, am povestit câteva tot la tine, dacă nu mă înșel 😆 . În general, vorbesc cu o persoană despre o anumită situație sau despre altă persoană și critic un aspect care se potrivește și interlocutorului meu. Dacă acesta e o pesoană mai simțitoare, îmi dau seama imediat după expresia feței sau realizez după ce am dat deja drumul cuvintelor. Nu încerc să repar, că mai rău aș face. Trec mai departe, înjur în gândul meu și îmi propun să gândesc de zece ori înainte de a mai spune ceva. Apoi o zi întreagă mă simt eu prost gândindu-mă că am făcut altă persoană să se simtă prost. Mi s-a întâmplat de cîteva ori să povestesc acasă, cu voce destul de ridicată, că așa mi-e vorba, despre cineva și chiar atunci acea persoană să sune la ușă, eu strigând undeva pe hol 😆 . Imediat începeam să mă întreb oare cât a auzit. Concluzia: n-ar trebui să mai vorbesc de rău pe nimeni, niciodată 😆 . Mi s-a întâmplat și să fiu eu victima. De multe ori mă simt atinsă fără motiv, cu siguranță. Am remarcat că ceilalți sunt mult mai nepăsători când fac astfel de gafe, dar eu sunt mai supărăcioasă. Hai, gafele ca gafele, dar dacă îmi faci o farsă, mi-ai devenit dușman pentru totdeauna 🙂 .

    Apreciat de 1 persoană

    • Asta cu un aspect care se potriveşte şi celui cu care vorbesc, am păţit-o de multe ori. Atunci când eram nervoasă, era regulă. Pentru că atunci nu mai ţin cont de nimic şi spun tot ce gândesc. De obicei încerc să mă ascund când sunt nervoasă, să nu mă întrebe nimeni nimic…

      Apreciază

  11. Drugwash zice:

    Hait, aici e Clubul Xenelor! 😆

    Eu unul habar n-am de „reclama cu tipa care…”, dar după cum sună e chestie veche, chiar am revăzut de curînd un film cu asemenea scenă, ba chiar şi cu continuarea cînd mai tîrziu tipa chiar era gravidă şi n-o credea. 😀 Am uitat titlul ba chiar şi actorii principali, dar asta deja nu mai miră pe nimeni. 😳

    N-aş şti să spun dacă sau cînd am făcut asemenea gafe fiindcă de obicei ori mă gîndesc bine înainte de-a da drumul porumbelului din cuib, ori dacă-s printre cunoscuţi mă ştiu toţi că-s direct şi le dau „tăiate” fără menajamente. 🙂 Rareori spun ceva cu răutate şi atunci se întîmplă doar cînd sînt provocat şi persoana o merită de-a dreptul pur şi simplu; în rest, oamenii ar trebui să mai ştie şi de glumă, baszmeg, sau măcar să recunoască atunci cînd descrierea se potriveşte realităţii! 😀

    Distracţie plăcută în continuare! 😉

    Apreciază

    • Eiii, când e glumă se schimbă situaţia…
      Dar când eşti într-o situaţie ca-n reclamă, e mai nasol. O spui fără pic de răutate, cu o inocenţă devastatoare şi dintr-o dată vezi că cel din faţă se face verde aprins şi nori negri se abat peste câmpii 😀

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Oamenii care se supără aşa pentru o mică confuzie, poate e mai bine să fie depistaţi devreme şi lăsaţi undeva deoparte. Cui îi place să poarte mănuşi 24/7…? 🙄

        Ah, mi-am adus aminte de film, era cu Sandra Bullock şi Hugh Grant: „Two weeks notice” (2002). Da, cred că ăla e (mi-e lene să verific)… 🙂

        Apreciază

  12. july zice:

    le dadeam si eu de gard pana am luat gardul in brate si m-am invatat minte . Adica nu ma mai grabesc sa graiesc, ascult, deschid ochii si apoi arunc vorbele 🙄

    Apreciat de 1 persoană

  13. papagigli zice:

    As zice ca depinde cu cine o dam in bara si in ce imprejurare. Ca sa fiu sincer, eu in bara am dat-o mai des decit in plasa si de aceea am o oarecare experienta 😆
    Iata una dintre situatii, dar pe blog meu poti gasi o multitudine de bare in care-am dat de-a lungul timpului:
    http://v2valmont.wordpress.com/2011/01/26/f-u-t-3/

    Apreciază

  14. Bursucel zice:

    Potecuță, uite… pentru capitolul Gafe 😳 îmi păstrez eu butonul Șterge!!! și-ncerc să țin curat Coșul de Gunoi al Memoriei… Pentru netezirea integrității sistemului, firește, c-altminteri se duce pe Apa Sâmbetei buna-mi imagine de frumoasă, deșteaptă și devreme-acasă! Și-apoi mai am eu nas să mă privesc ochi în ochi în Oglindă?! .roll:
    Dar cum în orice Sistem mai apare câte o Goangă o să-ți fac hatârul și-o să scot din cutiuță una special pentru tine, că mi-ești dragă! ❤
    Deci… pe vremea când încă îmi desăvârșeam educația (ehee, ce vremuri…) mă întâlnesc la ieșirea de la ore cu una bucată colegă cu un an mai mare decât mine. Nu prea aveam noi multe în comun, exceptând chimia organică, dar din vorbă în vorbă mă întreabă dacă mi-ar plăcea să vin sâmbătă la majoratul ei. La vremea aia nu prea eram laconică și mă pornesc cu o lamentație de zile mari – Nu pot, fată! Îmi pare rău, dar sâmbăta asta merg la aniversarea unei gâște pescuite din discotecă de tâmpitu’ de văr’miu. Măi, acum îmi pare rău că i-am promis, că m-am săturat de fandositele lui. Numa’ una și una găsește! Care mai de care mai plină de ea! Saci de ifose! Păpușele, vorba lu’ văr’miu… Și-am mai zis câte-n lună și-n stele… mi-am vărsat năduful la greu, l-am făcut cu ou și cu oțet pe-al meu văr, am mai zis câteva de dulce la adresa gâștelor lui, și la adresa obiceiului lui de a mă folosi pe post de scăpare în caz de urgență. Să mai zic?! 😕

    Apreciază

  15. ovi zice:

    hmmm
    o dau in bara? si ce daca… mai sutez o data… poate o nimeresc iara…
    glumesc…
    eu cred ca… nu exista o regula cum procedez… dar de cele mai multe ori.. scuzele, recunoastrea sincera, rezolva cel mai bine situatia…

    Apreciază

  16. centrefold zice:

    din aceeasi categorie :

    At a party, if you accidentially drop a glass and it shatters, to not seem clumsy, just shout :
    – And does anyone have a problem with that ?!

    Apreciază

  17. dagatha zice:

    De obicei…închid ochii și înmi cer scuze…roșie și încurcată…
    😀

    Apreciază

  18. rocsy neagu zice:

    Dacă se poate, remediez situația cât mai bine cu putință. Doar că, de cele mai multe ori, oricât ai drege-o, nu mai e cu folos. Și atunci încerc să fac ceva bun în ziua respectivă, pentru altă persoană, dacă uneia am reușit să-i stric buna dispoziție 😀

    Apreciază

  19. Pingback: Mici secrete aveţi? | Jurnal de fraieră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s