Ţaţele de ieri, „haterii” de azi?

1Am mai scris pe potecuţe despre bloguri, despre ceea ce scriem, pentru cine şi de ce. Scriu şi astăzi despre un aspect care îmi lasă de multe ori un gust amar dar mă gândesc că e posibil să înţeleg eu greşit şi atunci sper să mă contraziceţi voi, să îmi spuneţi că greşesc şi că, de fapt, e foarte bine şi frumos ceea ce se întâmplă.
Citesc, deseori, texte cu iz de „reglare de conturi” şi sunt sigură că şi voi aţi dat peste ele. Îi apreciez pe cei care spun, cu subiect şi predicat, ceea ce au de spus. Nu despre postările „nervoase” vreau să vorbesc ci, mai degrabă, despre postările în care arăţi cu degetul spre un alt blogger numai pentru că te enervează pe tine. Şi despre unele practici din comentarii. Dar să le luăm pe rând ca să nu mă rătăcesc printre idei.

De ce scriem, când, cum şi pentru cine, am mai vorbit. Dar de ce citim ceea ce citim? Pentru că ne place. Sau pentru că vrem să ne informăm. Ne regăsim tot timpul în acele postări. Ştim că pe acel blog găsim postări pline de umor şi ne face bine, ne scoate din starea proastă în care suntem într-un moment sau altul. Motivele sunt nenumărate. Dacă intrăm pentru prima dată pe un blog şi nu ne place stilul, aspectul, faptul că nu ni s-a răspuns la un comentariu, faptul că gramatica nu e punctul forte al persoanei, etc, suntem liberi să părăsim acea pagină pe veci, nu? Eu cred că da.
Blogul poate fi o sursă de venit pentru x persoane. Pentru ceilalţi, este un mod plăcut de a petrece timpul liber, o pasiune, o… ce vreţi voi. Şi atunci de ce alegem să urâţim şi timpul ăsta petrecut departe de „urâţenia” din jur?
Ca să încerc să nu mai vorbesc atât de vag, nu mă refer la acele postări în care ne vărsăm amarul ba pe şef, ba pe o colegă care ne-a băut cafeaua, ba pe o chestie din cotidian. Fac parte din viaţa noastră şi e normal să răbufnim. Nu am înţeles însă ce avem de câştigat dacă scriem cu patos despre bloggerul x, despre cât de prost scrie, cât de fals e, cât de naşpa e blogul lui şi mai ales, cât de fraieri sunt ăia care-l citesc. Adică? Să înţeleg că dacă ţie nu-ţi place, încerci să mă faci şi pe mine să îmi schimb părerea? Şi dacă mie îmi place un blog dar citesc pe alt blog că e naşpa că-mi place mie, încetez să mai citesc blogul respectiv? Zău că nu înţeleg şi vă rog să îmi explicaţi ce îmi scapă. De ce aş scrie despre un blog care nu-mi place când pot, foarte simplu, să nu mai citesc acel blog? Şi de ce i-aş „condamna” pe cei care îl citesc în continuare? E vorba de trafic? Adică… dacă scade la tine înseamnă că va creşte la mine? 🙄
Şi… (ohh, mă scuzaţi dar de data asta nu mă mai pot abţine. E prima dată când fac referire la asta. Încă o dată vă cer scuze pentru asta!!) dacă tu crezi că e o problemă cu un blog, o problemă mare şi gravă, nu e mai uşor şi mai elegant să îţi spui părerea clar şi în văzul tuturor sau să stai cât mai departe ca să nu te infectezi decât să pierzi din timpul tău preţios ca să le trimiţi mailuri de „avertizare” celor din jurul blogului să le spui că tu ai bănuieli în timp ce, la vedere, la comentarii, nu mai răzbeşti să lauzi gazda? Ce să spun, „Bien joué. Nous savions que tu pouvais le faire.” (am scris bine? Am luat cu copy-paste, eu am mai spus că la limba asta sunt pe minus). Mda, am simţit un profund sentiment de milă şi sunt sinceră. Astfel de oameni trebuie compătimiţi, nu ai cum să te superi, numai ei ştiu ce e în sufletul şi în mintea lor, nu aş vrea să fiu în pielea lor. Doamne fereşte!
Revenind, vă întreb de ce să procedăm aşa? Bun. Ai tu o pată pusă pe un blog şi vrei să spui asta tuturor. E perfect, ai tot dreptul. Dar, măcar, fă-ne să pricepem. E agramată persoana, scrie tâmpenii, o cunoşti personal şi eşti sigur că minte cu eleganţă şi vrei să atragi atenţia. Aşa da. Dar dacă tu postezi că blogul e naşpa că aşa crezi tu şi cel care scrie e urât tot pentru că aşa crezi tu, cine şi ce are de câştigat sau de pierdut? Aici sunt în ceaţă totală.

Despre comentarii, mai pe scurt că prea m-am lungit. Îmi place ideea de dialog. Mult! Îmi place să citesc păreri fie ele pro sau contra. E absolut normal ca nu toată lumea să fie pe aceeaşi lungime de undă atunci când postarea presupune un subiect care poate fi dezbătut. Dar de ce aleg unii să scrie „eşti prost” şi atât? Hai cu argumente, îţi respect părerea, mă poţi contrazice cât vrei, e posibil să ai dreptate dar fă-mă să înţeleg. Ai toate şansele să îmi schimbi părerea dacă, de la înălţimea domniei tale, acorzi 2 minute unei explicaţii. Sunt prost dar arată-mi de ce sunt prost şi fă-mă tu deştept. Dacă arunci asta şi pleci, nimeni nu câştigă nimic. Însă de pierdut.. pierzi tu. Şi pierzi mult.
Sunt într-o gravă eroare? Vouă cum vi se par articolele în care cineva „desfiinţează” un blog doar pentru că… i s-a părut că…?

Atacurile astea ieftine şi tot mai dese între bloggeri mă dezgustă. E rău că simt asta?

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Ţaţele de ieri, „haterii” de azi?

  1. apropos de cei pe care ii apreciezi ca folosesc „subiect si predicat pentru a spune ceea ce gandesc”, dezvaluie subiectul acestui articol.
    inteleg ca „cineva”, unul sau mai multi, ti-a atras atentia in mod neplacut. cine? unde?:)) poate corijam tacit sau facem o „interventie”.deci? ce zici? ne mai tii in suspans?

    Apreciază

    • În primul rând bun venit pe potecuţe, e primul comentariu, nu?

      În al doilea rând, nu m-a supărat nimeni, am spus la modul general despre cei care obişnuiesc să posteze articole în care-i „bârfesc” pe alţi bloggeri. Ba că sunt albi, ba că sunt negri. Să pun linkuri? Nu cred că e cazul.

      Dacă scriu cu nume şi prenume despre stimabila cu mailurile, nu fac decât să o readuc pe blogul meu şi crede-mă, mă simt tare bine fără comentariile ei. Nu te simţi exclus, nu o să facem şezătoare pentru că o să îi rog pe cei care vor avea tendinţa asta, să nu batem monedă pe acest subiect care e oricum închis demult.

      Vorbim la modul general, da?

      Apreciază

  2. Oana zice:

    Nu e rău nici că simţi, nici că spui. Şi eu am experienţe grele cu anumite bloguri (sau comentatori, pe care acum nici nu-i mai public) şi am aflat că în anumite perioade mi s-a folosit adresa de mail ca să „înjure” pe ici-colo de parcă aş fi fost eu. Noroc că una dintre persoane mi-a dat telefon să-mi comunice şi ne-am hlizit apoi la o cafea. Mai rău e că alţii, ce nu mă ştiu, au crezut… că eu îndrugam verzi şi uscate, folosind şi versete biblice (iar eu nu ştiu aproape niciunul pe dinafară şi n-am nici dexteritate în a le căuta rapid că nush unde să caut).
    Da, e pierdere de timp să-ncerci a discredita pe unul sau pe altul, fie că ai sau nu motive întemeiate, personale sau virtuale. Rezultatul nu e deloc cel scontat ori dorit, uneori chiar dimpotrivă… şi e bine că e aşa.
    Aşa încât, Potecuţă, ca-n toate pădurile, dai şi peste uscături. Eu zic să mergi mai departe, chiar dacă prin anumite locuri ştii clar că nu mai ai de ce să calci.
    Chiar vorbeam ieri cu o amică despre cum ar trebui, probabil, să ne facem bloguri cu explicaţii pentru cele ce scriem…lumea oricum va interpreta cum va dori ea. „Câinii latră, ursul merge!” Să mergem, deci.

    Apreciază

  3. Desinențe zice:

    Probabil că virtualul nu poate ascunde la nesfârșit adevărata fire a oamenilor. Cum este în viața face-to-face, așa se procedează și aici. Semnalul tău este realist și mă bucur pentru lansarea acestui subiect. De la mine, salutări dragi!

    Apreciază

  4. Bursucel zice:

    Eu știu una și bună – omul sfințește locul!
    Nu mi-ar schimba preferințele un e-mail primit. Poate pentru că nu iau de bun tot ce-mi spune x despre y sau z. Iau în calcul eventualitatea existenței dintelui împotrivă pe care x îl are împotriva ălora de-i denigrează. Și aici, că-i tot fărâmă de viață, pentru unii e loc de orgolii și interese.
    Cumva mi-e milă de x – uită că n-are rost să-ți faci din săpatul gropii altora un scop în viață.

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu m-am încăpăţânat să cred că alegem fărâmele frumoase, că nu aducem şi aici părţile mai puţin bune din existenţa noastră. Am fost dezamăgită să aflu că, din contră, unii îşi etalează exact partea aia pe blog. De fapt, nu tocmai. Poartă măşti frumos colorate… Eh, fiecare după cum îi e sufletul…

      Apreciază

  5. july zice:

    Eu pot parea naiva de multe ori, dar blogul, in acceptiunea mea, nu este desfiintezi sau sa promovezi un alt blogger, este o placere personala pe care o imparti cu altii sau nu, depinde de subiect .

    Apreciat de 1 persoană

  6. Drugwash zice:

    Ce ţeapă mi-am luat – eu citisem ‘ţâţele’, nu ‘ţaţele’ şi-am venit repede să văd dac-ai pus poze cu ceva „boxe” mai acătării! 🙄 Glumesc, desigur. 🙂

    Din păcate, răutatea există în lume, în realitate şi nu are cum să nu răzbată şi aici, atîta vreme cît cel ce bate-n butoane e o persoană reală. Răutatea e genetică, e înscrisă în ADN de la bun început, însă procentul în care ea va fi atenuată sau exacerbată ţine de educaţie şi experienţa de viaţă.

    Unii fac rău din răzbunare, fiindcă şi lor li s-a făcut rău cîndva, de către cineva. De multe ori subiecţii nu coincid, de aceea mulţi pică nevinovaţi în capcana răzbunării.

    Alţii fac rău din pură plăcere sadică. Ăştia sînt defecţi la mansardă şi dac-ar fi după mine, i-aş scurta de cap – nu din răutate, ci pentru a aduce liniştea în comunitate.

    Alţii se consideră „şmecheri” şi în calculele lor gheboase consideră că pot obţine anumite avantaje – expunere, notorietate, trafic etc. – creînd un focar de discuţii aprinse, uneori pe subiecte false, inventate.

    Alţii se lasă manipulaţi psihic şi ajung să creadă că cineva anume le vrea răul numai şi numai fiindcă li s-a indus ideea asta din exterior. Ei habar n-au ce fac, în mintea lor au puternica senzaţie că fac un bine – sieşi, „protectorului”, comunităţii – atacînd pe acela arătat cu degetul de către manipulator.

    În fine, alţii au pur şi simplu o misiune de îndeplinit: denigrarea unor persoane anume, cu un scop precis însă (poate) nu public. Ca şi militarii, ei doar urmează un ordin, nu-l comentează.

    Cum să faci faţă unor asemenea personaje cu scopuri atît de diverse? Al naibii să fiu dacă ştiu!

    Apreciat de 1 persoană

    • Frumoasă şi utilă împărţirea asta pe categorii. Nu ştiu în viaţă cum facem faţă dar aici, cred eu, e mai simplu… Nu mă obligă nimeni să citesc ceea ce nu îmi place. Şi nu sunt forţată să vizitez şi să „periez” persoane despre care ştiu că joacă teatru. Să mă cert? Doamne fereşte! Să las comentarii răutăcioase? Nu e stilul meu. Dispar de pe acel blog în linişte, fără să trânesc uşa. Şi în depărtare, nişte câini încă mai latră în pustiu 😀
      Mulţumesc!

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Ş în viaţă ca şi aici se poate întîmpla să dai nas în nas cu personaje neplăcute/nedorite, aflîndu-te „în deplasare” la colegi/amici/prieteni/rude ori la locul de muncă. Cineva îmi recomandase un blog al cărui stil mi-ar fi plăcut, însă citind acolo printre comentarii am dat peste „miştocarul de serviciu” – acel personaj aproape omniprezent sub un nume sau altul – aşa că am renunţat să urmăresc acel blog, fiindcă nu pot lua fără să dau nimic înapoi (adică să citesc fără să comentez) şi nu vreau să se agaţe „lătrăul” de blogul meu.

        Aşa păţim şi în viaţă, cînd din dorinţa de a evita o persoană neplăcută pierdem evenimente în compania celor dragi/cunoscuţi. Peste tot există cîte un party-pooper, zici că-s puşi special acolo ca să destrame orice posibilitate de socializare reală, liniştită. Adică… mai ştii…?!

        Apreciază

  7. Nu-i inteleg pe astia de sar la beregata pentru orice fleac. Asa fac si pe strada, se duc la un oarecare si-i tipa in fata ca ce cravata naspa are sau ce culoare urata la par? Daca ceva imi place sau ma intereseaza, comentez, daca nu-mi place imi vad de drum, nu declansez un jihad ca sa arat ce fiinta superioara sunt eu. vorba aia, daca nu te contrazic nu inseamna ca iti dau dreptate, poate pur si simplu te cred prea prost ca sa-ti explic…” Dar nu trebuie sa-ti dau in cap pentru asta, mai ales daca ai si niste fani in jur.

    Apreciază

    • Asta nu înţeleg nici eu. Să zicem că e invidie, cum au spus şi alţii aici. Dar ce au de câştigat? E doar satisfacţia că „na, i-am spus-o”? Atât de limitaţi să fie unii? 🙄

      Apreciază

  8. Irina zice:

    Pur și simplu, ca în orice profesie. Se simt depășiți, îi roade invidia, iar singura lor armă e denigrarea celui pe care îl simt superior lor, prin orice mijloace. Bârfa și calomnia, insulta sunt cele mai accesibile pentru astfel de oameni. Mai sunt și unii cărora le place permanent să cârcotească, să caute nod în papură. Alții consideră că se află în posesia adevărului absolut, iar să susții alt punct de vedere înseamnă să ți-i faci dușmani pe viață și pe moarte, chiar dacă nici nu te cunosc. Aceștia sunt adepții vreunei ideologii, fie ea politică, religioasă sau de altă natură. Credincioșii habotnici sunt cei mai periculoși 😆 .

    Apreciat de 1 persoană

    • Of, of.. din ăştia am întâlnit doar la comentarii. Nu, nu pe potecuţe ci pe bloguri mult mai „mari” şi mai accesate. Te îngrozeşti. Eu m-am cutremurat când, o duduie care se dădea mare credincioasă şi iubitoare de sufleţele cu blăniţă, care vorbea de iubire şi înţelegere, i-a „strigat” unei mame speriate că era să îi fie muşcat copilul, ceva în genul „trebuia să ţi-l muşte, fă, că eşti proastă”… etc… Asta după ce a dat ceva versete din biblie despre bunătate…
      Dar cu ăştia cu nodul în papură e mai complicat. Că nu ştiu câţi pleacă de pe un blog numai aşa.. că se trezeşte unu’ să spună că e naşpa blogul… 🙄

      Apreciază

  9. vax-albina zice:

    Ce-ţi pasă? E plină blogosfera de abisuri. Cu sau fără rost. Ce e prea mult strică.

    Apreciat de 1 persoană

  10. distandi zice:

    Ta da! Subiect bun de comentat mult şi bine. Pe scurt…eu nu iau în seamă. Nici posturile altora despre alte bloguri, nici comentariile nici nimic. Dacă dau de un astfel de post, nu-l citesc. Am destulă minte să-mi formez singură părerile așa că… Iar cei care fac asta, oarecum scad în ochii mei. Pentru că nu agreez modul ăsta de a scrie. Dar până la urmă e libertatea lui de a scrie ce vrea. Și a mea de a alege ce citesc…
    Cred că m-am repetat :)) Te las, Potecuță! O seară frumoasă!

    Apreciază

  11. luciastroila zice:

    Invidia, mama ei… si frustrarea, la fel. Vezi tu, Potecuţo, să vezi că altul are succes în timp ce tu te tot străduieşti s-o înveţi pe amărâta aia de oglindă că eşti cea mai frumoasă şi nu trebuie să vadă pe nimeni altcineva, acea/acel altcineva are succes fără nici un efort. Şi să nu-ţi vină să mori, mai ales dacă drumurile voastre poate s-au intersectat cândva şi tu ai rămas cu senzaţia că persoana e prea ştearsă şi prea sub standardele tale?
    In definitiv e vorba doar de caracter. Suntem aici fiecare în bucaţica lui şi citim pe cine ne place, indiferent ce scrie sau ce parere au alţii despre ceea ce scrie. Dacă e ficţiune, sau chiar minciuna de-a dreptul şi e frumos ambalată, poate oricine să vină sa-mi spună ca nu trebuie să citesc, că ma lasă rece.
    Mie aceste bârfe îmi spun în primul rând despre caracterul celor care barfesc. În toate cazurile, fără excepţie, sunt aruncaţi afară din listă şi dintre prieteni, fie ei şi virtuali. Pentru că nu-mi plac târâtoarele şi caracterele infecte. Am si eu una din asta care face spume la gură indiferent ce scriu eu. Îmi mai spun unul, altul… Atâta timp cât nu scriu aici nici să primesc confirmări, nici să văd cum cad oamenii la picioarele mele adulându-mă, nici nu caut fani care să-mi spele tălpile, părerile unor nilități mă lasă rece. Nu mă dau ceea ce nu sunt, las câte un crâmpei din sufletul meu de fiecare dată și vă citesc pe voi, cei ce/mi sunteți dragi, tocmai pentru că găsesc aici câte o mică parte din sufletele voastre. Restul e can/can și subiect de tabloid citit de scuipătoarele de semințe din colțul străzii.

    Apreciază

    • Uite că la varianta asta cu drumuri intersectate nu m-am gândit. Dar chiar şi aşa, cred că dacă ai ceva personal cu cineva de care te-ai lovit în viaţă, tot în viaţă o şi rezolvi…. Eu tind să cred că cei la care am citit astfel de articole, nu cunosc personal persoana pe care o fac troacă de porci. Sub dulcele anonimat suntem mai curajoşi, nu? 😉
      În rest… ai spus atât de frumos şi concis încât nu pot decât să îţi dau dreptate şi să îţi mulţumesc mult!

      Apreciază

  12. Ana zice:

    Nu e rau deloc ca simti si scri despre asta…si sunt in asentimentl tau! Eu am crezut si continuu sa cred vorba care spune asa :”Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia!”.

    Apreciază

  13. Se zice că orice critică e bună, din moment ce-ți face reclamă, stârnind o polemică. Oricât ar fi de cu bună credința cuiva în postări, pentru a nu stârni divergențe, tot se vor găsi unii care să-i găsească nod în papură. Aș zice că de vină e caracterul cârcotaș, care e pregnant în societatea noastră. Ne place să găsim nodul din papură și să-l scoatem în relief, în speranța că vom fi aprobați și lăudați de cei care nu l-au sesizat încă sau n-au avut inițiativa de a-l arăta. E mai ușor să critici, să demolezi, decât să construiești o idee. Mai simplu e să-l combați pe altul, decât să te exprimi cu păreri originale.
    Precum bine ai zis mai sus: critica e binevenită atunci când o faci cu argumente logice și civilizate. Altfel, e o lipsă de cultură și educație.

    Apreciază

  14. centrefold zice:

    spune cine a scris rau de tine potecuta… intru eu si il rezolv

    Apreciază

    • Nu ştiu dacă a scris, zău! Prima parte e la modul general. Ce am citit eu nu era despre mine dar tot cu gust amar am rămas.
      Partea cu mailurile e veche însă nu m-am putut abţine 😳

      Apreciază

  15. papagigli zice:

    Intrucit experientel mele cu cei care te contreaza, fara a argumenta, sunt multiple si variate, am sa-ti prezint un exemplu pozitiv, de birfa constructiva, care scoate in evidenta importanta emai-urilor a sms-urilor si a celorlalte modalitati de comunicare 😉
    Doua prietene care nu se vazusera de multa vreme se intalnesc intr-un
    bar.
    Una dintre ele este tare suparata si incearca sa isi ascunda
    lacrimile ce i se scurg pe obraz.
    – Ce ti s-a intamplat ?
    – Nimic, nu pot sa-ti povestesc !
    – Te feresti tocmai de mine, cea mai buna prietena a ta? Poate te pot ajuta…
    – Nu, acum nimeni nu ma mai poate ajuta !
    – Dar ce s-a intamplat ?
    – Tocmai m-am intors de la o vanatoare in Africa.
    – Si ?
    – Am fost violata de o gorila, masculul cel mai puternic din grup…
    – Aoleu !Si ?
    – Doua zile am facut sex fara pauza, stii cum… pur si simplu aproape fara intrerupere!!
    >:o …si incepe sa planga in hohote.
    – Hai, incearca sa te linistesti, o consoleaza prietena, bine c-ai scapat
    cu viata. Esti intreaga, asta conteaza. Eu n-o sa spun nimic nimanui,
    iar gorila aia nu vorbeste !
    – Pai tocmai asta este, ca nu vorbeste, nu scrie, nu telefoneaza, nu tu mail,
    nu SMS, facebook, nimic , nimic…!

    Apreciat de 1 persoană

  16. GabiA zice:

    Ok, am blog…nu l-am facut pentru tine, cu dedicatie, si-ti fac un favor ca te las sa comentezi fara sa moderez(sterg) comentariile. Vrei sa mai citesti, revio. Nu mai vrei, ok, eu nu te-am chemat. Vrei sa-i convingi pe altii ca n-au ce cauta pe la mine??? Inseamna ca tu esti detinatorul adevarului absolut si ca din tot „netu” ei n-au gasit sa revina decat pe blogu’ meu amarat.
    Si da, sunt as in gramatica limbii romane, da’ tastatura de la laptop pierde litere(pe bune daca mi-a scapat vre-una, de-acolo se trage) si n-am mereu timp sa recitesc tot ce-am scris.
    In rest, intortochiate sunt potecile blogosferei…
    O seară plăcută!

    Apreciază

  17. succesulpe zice:

    Inca nu m-am confruntat cu astfel de prbleme si deci nu pot sa ma pronunt. Da sa vad eu pe ala care indrazneste sa imi faca una ca asta 😆

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s