Cum am dialogat cu un robot

1Nu ştiu alţii cum sunt dar eu, când mă gândesc …. că trebuie să sun la relaţii cu clienţii, indiferent despre ce e vorba, mă apucă o jale ca pe codru’ când vine toamna. Că e vorba de telefonie mobilă, de societatea de gaz, de cablu, internet, etc, momentul ăla îmi scoate fire albe în cel mai brutal mod. Totul începe cu o voce suavă care-ţi şopteşte „pentru limba română, apasă 1, for english…” şi de acolo, toată polologhia aferentă. Eşti trecut prin tot meniul, pus să apeşi pe toate tastele disponibile şi ca un făcut, niciodată problema ta nu se află în acel meniu. Şi tot ca un făcut, ultima chestie pe care o spune roboţelul ăla enervant, e aia cu „dacă vrei să fii tranferat la unul dintre operatorii noştri…”. Sigur că vreau să fiu transferat! Şi aici intervine alt moment epic, ăla în care te pui la punct cu toate ariile celebre pentru că, nu-i aşa?, fix în momentul în care ai tu treabă, „momentan, toţi operatorii noştri tratează alte apeluri” şi tu eşti pus la respect cu muzică ambientală. Şi uite aşa, obişnuită fiind cu astfel de practici, mă dotez cu multă răbdare şi sun la o bancă la care am un card pe care-l folosesc pe post de puşculiţă adică numai mărunţiş am dar îmi place să mă joc. Şi sun…..
În urmă cu ceva timp, m-au chemat la bancă să-mi prezinte serviciul ăla cu ajutorul căruia poţi efectua plăţi de acasă, mi-au dat un cod şi m-au pus să setez parolă. A rămas doar să merg frumuşel acasă şi să butonez de la calculator când aveam de făcut plăţi. Deh, nu am folosit aia niciodată. Zilele trecute mi-am amintit de chestia asta şi am vrut să văd şi eu cum se face, ce trebuie să bifez. Şi intru pe site, apăs opţiunea, scriu codul pe care îl aveam notat şi introduc parola. Adică ce-am crezut eu că e parolă. „Parolă invalidă”. Hopaaa! 🙄 Mai scriu o dată, sigur am tastat greşit, mă gândesc. „Parolă invalidă”. Na, stai măi Potecuţă, nu asta era, aia era… şi o scriu. „Cont blocat. Pentru deblocare, sunaţi la…”. Şi uite aşa am ajuns să sun. 😳
Înainte să vă spun cum a decurs totul, trebuie să vă povestesc că eu am avut cu ei o discuţie de poveste în urmă cu ceva timp şi încă îmi era ruşine şi teamă că iar mă fac de pomină:

Am vrut eu să plătesc o factură de curent la roboţelul din incinta băncii şi din grabă şi obişnuinţă nu am cerut chitanţă. Pentru că am avut cândva o problemă (stăteam liniştită că e plătită factura dar ei mi-au trimis banii înapoi pe card, nu ştiu de ce. Bine că am văzut la timp că rămâneam fără curent fără să ştiu de ce 👿 ), m-am crispat puţin la gândul că nu am chitanţă pentru plată. Am pus iar cardul în roboţel dar nu am mai putut cere chitanţă că nu a rămas plata salvată. Am ridicat receptorul din incinta băncii, a răspuns un domn foarte amabil, i-am spus că am nevoie de chitanţă dar nu o pot recupera. M-a întrebat de ce nu am cerut când am efectuat plata 😯 Ei, de ce? Şi am răspuns cu voce stinsă… „am vrut să salvez pădurea dar acum m-am răzgândit”. 😳 Teoretic, nu a fost chiar un răspuns tâmpit de tot că ei au la întrebarea „doriţi chitanţă?”, la variantele Da şi Nu şi ideea cu pădurea. Salvează pădurea şi nu cere chitanţă, cum ar veni… Teoretic, deci, a fost un răspuns inspirat. Practic, i-am inspirat domnului un sentiment ciudat că a simţit nevoia să mă trateze cu multă prudenţă, parcă mă mângăia părinteşte pe creştet şi îmi spunea „suntem alături de tine, e grea viaţa, ştim…” 😀

Revenind, spun că aveam emoţii că deh, îmi fac reputaţie de ecologistă care-şi blochează contul că nu-i în stare să ţină minte o parolă. Şi sun, repetând în gând un discurs inteligent. Evident, răspunde un roboţel care mă îndeamnă să apăs tasta 1 pentru limba română. Pentru prima dată m-am bucurat, mi-am spus că am timp să învăţ discursul până mă plimbă prin meniu şi până ascult muzica lor. Şoc! După ce am apăsat tasta 1, roboţelul spune clar „Acum vă rog să rostiţi CNP-ul dumneavoastă” 😯 Ei, na! Cum naiba să rostesc CNP-ul în urechea unui roboţel?, îmi spun. Până am dus gândul la bun sfârşit, roboţelul a spus „îmi pare rău, nu v-am auzit, vă rog să îl rostiţi încă o dată”. Haide, măi, sunt la camera ascunsă? Ăsta e un operator pus pe şotii, m-a pârât domnul ăla şi acum toţi angajaţii băncii fac mişto de sufleţelul meu…. şi aud iar „nici de această dată nu v-am auzit, vă rog să mai încercaţi o dată”. Şi îmi zic că mai rău de atât nu poate fi şi îl rostesc. „Vă mulţumesc, acum vă rog să spuneţi cu ce vă pot ajuta”. De data asta chiar am zis că e o glumă sau e puţin sărită de pe fix doamna aia  care vorbeşte ca un robot. Iar a fost mai rapidă decât gândul meu şi spune „cred că nu am înţeles ce problemă aveţi, vă rog să spuneţi cu ce vă pot ajuta”. Eu vorbeam deja singură „na, ce să spun, că sunt tută şi nu reţin o amărâtă de parolă?”. „Îmi pare rău, nu am înţeles, în câteva momente un operator va prelua apelul dumneavoastră, vă mulţumesc”. Şi imediat aud o voce umană, caldă, care-mi spune instant „Bună ziua, doamna Potecuţa, mă numesc…, cu ce vă pot fi de folos?” 😯 Ăăăă, ăăăă, am vrut să întreb de unde ştie numele meu dar bine că m-am abţinut, mi-am dat şi eu seama că nu a fost o glumă şi că roboţelul ăla chiar şi-a făcut treaba bine cu un sistem bine pus la punct. Nu fac reclamă dar zău că aşa aş tot suna, fără plimbări prin tot meniul şi pierdere de timp. A durat 2 minute până am recuperat parola şi sper din suflet că roboţelul nu i-a transmis operatorului şi treaba cu tuta… 😳

Voi aveţi ceva experienţe cu operatori sau roboţei? 😀

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Cum am dialogat cu un robot

  1. GEGELUTZ zice:

    Convorbiri cu robotzei parcă nu am prestat dar m-am distrat odată, când plăteam o factură oarecare la un robot, într-o bancă, că nu reușeam să-l fac să-mi citească codul de bare, tuta eu eram, evident, că nu aliniam bine și complet codul în raza laser a inumanului din fața mea. După a treia încercare eșuată, văd că mă întreabă animalu dacă am nevoie de mai mult timp de mi-a venit să-l iau de antene și să rag ca apucata că da, am nevoie de mai mult timp, ce-l freacă pe el grija de timpul meu! Noroc că mi-s doamnă și m-am abținut. 🙂

    Apreciază

  2. july zice:

    am avut o conversatie si seara de opera cu romtelecom, bineinteles ca mi-am spus si eu ,,repertoriul” timp de 30 de minute, daca m-a auzit, sper ca a apreciat cat de creativa sunt :)))

    Apreciază

  3. Irina zice:

    Să nu mai aud de operatori și de bănci! Mă sună periodic de la banca unde am cardul de salariu cu diferite oferte extraordinare, una mai de nerefuzat decât alta. Numai că eu, client ingrat ce sunt, le refuz pe toate. Iar ei sunt din ce în ce mai insistenți și mai dornici să mă ajute. Dacă mi se întâmplă vreodată să văd ceva într-o vitrină și să nu am bani suficienți pentru asta? Ei, uite că nu mi se întâmplă! Cum, niciodată? Păi da, că eu mă întind cât mi-e plapuma. Nu se poate, sunteți un caz extraordinar! 😆 Am mai întrebat și pe alții dacă intră tot atât de des în atenția lor. Se pare că eu sunt un caz special. Refuzurile mele repetate să fie cauza? 😆 Chiar săptămâna trecută sună telefonul. Văd numărul care dă de bănuit. Zic să răspund, totuși, să nu se fi întâmplat ceva cu al meu cont. Aud aceeași voce de operator care sună ca a unui robot și care vrea să îmi propună o ofertă. Ce altceva? Îmi ies din pepeni și îi răspund că nu mă interesează nicio ofertă, nici acum, nici mai târziu (ei pot reveni întotdeauna mai târziu, dacă nu pot vorbi în acel moment), nici altă dată. Și închid telefonul fără să mai aștept reacția. Oricum, alte explicații sunt de prisos, m-am convins, cu politețea iarăși nu o scoți la capăt. De atunci, mă sună zilnic, la diferite ore. Același număr, altă voce. Nu răspund sau răspund, dar nu scot niciun cuvânt. Sunt curioasă cât o să mai insiste. Ultima dată m-au sunat așa vreo două săptămâni, până nu am ascultat cuminte, răsfoind o revistă, toată poezia cu oferta nu am scăpat. Probabil trebuia să mă bifeze pe vreun tabel 😆 . Oare nu am dreptul să le interzic să mă deranjeze cu astfel de prostii? Să mă sune doar dacă e vreo problemă serioasă care necesită prezența mea, de exemplu?

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu aşa am păţit şi păţesc cu nişte doamne drăguţe de la o companie din asta de cosmetice. Am spus de n ori că nu vreau să comand, că nu voi vrea nici mâine, nici peste o lună. Degeaba… sună o dată la două săptămâni cu tot felul de extra, super, mega oferte, „numai şi numai pentru mine”. Adică pentru Maricica sau Tănţica nu-s valabile, numai eu pot beneficia de acastă ofertă magică. Am spus nu şi nu i-a venit să creadă că refuz aşa ceva….

      Apreciază

      • Irina zice:

        Da, m-au sunat și pe mine de două ori de la un centru medical, cu o ofertă pentru testarea stării de sănătate, numai pentru mine, fiindcă sunt o ,,persoană extraordinară”, se simte din vocea mea 😆 . Prima dată am mințit că mă duc, să scap. A doua oară i-am spus direct că nu mă interesează și că nu mai vreau să mă sune vreodată. Mi-a spus că nu voi mai fi deranjată. Să vedem. 🙂

        Apreciază

        • Bine ai făcut, eu nu am fost inspirată şi m-am dus. După calculele lor, am ieşit „în grafic”, nu tu supraponderală, nu tu subponderală. Ceva trebuia să am, totuşi. „Aveţi un păr frumos, îl îngrijiţi cumva special?” „Nu, şampon, balsam şi câte o mască făcută în casă pentru că mai cade”. „Aoleu, vă cade părul, avem noi tratamentul perfect”….
          Cine m-a pus să spun, nu ştiu. Au sunat de câteva ori, nu am mai răspuns şi în final am scăpat…

          Apreciază

  4. ovi zice:

    pai… sigur nu imi place sa vorbesc cu roboteii… eu sunt mai sasait din fire… si nu prea inteleg ei rostirea mea… asta e…
    nu agreez nici meniul ala interminabil… cnad trebuie sa aleg din o multime de obtiuni… dar… se pare ca tehnologia a invadat prea mult umanitatea… si nu se poate fara de ea…
    de multe ori ma gandesc… la viata de acum nu prea multi ani in urma… cand nu exista telefonie mobila… iar computerele erau doar cateva… pe ici si colo… iar nivelul stresulsui… mult mai scazut…

    Apreciază

    • Şi eu m-am gândit la asta… a fost mai greu, mai frumos, mai liniştit, mai….cum? Unii spun că tehnologia ne-a uşurat viaţa, alţii că ne-a făcut-o mai „robotizată”, că ne-a îndepărtat unii de alţii…

      Apreciază

  5. vavaly zice:

    desi toata treaba asta se presupune sa ne fie noua de ajutor atunci cand ai de facut o solicitare e chiar enervant. nici mie nu imi place absolut deloc sa fiu pusa sa apas pe şpe mii de taste inainte sa vorbesc cu un om. de multe ori insa si omul da din umeri si zice ca nu ma poate ajuta.. si m am chinuit degeaba. atunci e cel mai frustrant.

    Apreciază

  6. Bursucel zice:

    Eu am discutat ultima dată cu Roboțelul de la Vodafone. Și mi-a lăsat impresia că mai nou Roboțeii-s la putere! 😯 Ei supervizează activitatea Operatorilor, ei te-ndeamnă să le pui note Angajaților… Mai c-aș pune pariu că au drept de viață și de moarte asupra Contractelor… 🙄

    Apreciat de 1 persoană

  7. Din fericire, eu nu am avut dialoguri ample cu roboțeii telefonici sau de altă natură și tocmai de aceea mă sperie pățania ta. Mai bine mă feresc de ei pe cât pot și, dacă fac comenzi online, achit prin ramburs, dacă se poate. Dacă nu, mă duc la supermarket și cumpăr ce găsesc, cu riscul de a fi considerat un primitiv! 🙄

    Apreciază

  8. succesulpe zice:

    Am mai spus-o parca si am sa o repet. Esti o femeie curajoasa, zau 😆

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s