De n-ar fi facebooku’-n lume….

1M-am lămurit cum stă treaba cu mailurile, cumva am răsuflat uşurată pentru că nu sunt singura vizată (nu că aş fi avut vreodată pretenţii de exclusivitate în acest sens) şi mi-am perfecţionat tehnica de ştergere fără pic de stres. Suntem încă în secolul vitezei, nu? Sau e expirată afirmaţia? Că nu mai ştiu la ce anume se referă viteza asta, mai ales când vrei să faci sporturi extreme sau ai chef de niţel masochism pe pâine şi alegi o călătorie cu trenul. Nici pe şosele nu faci mare brânză dacă te înfigi în acceleraţie că la cât de bine arată, rişti să îi faci cu mâna pilotului din avionul ce-ţi trece pe lângă urechea stângă. Pe autostradă mai merge cu viteză. Dacă ai trotinetă. Că la câţi km avem, cu maşina nici nu apuci să-ţi pui centura şi dai peste ieşire. Dar să revin totuşi la subiect că nişte viteză tot găsim noi pe undeva.
Reţeaua de socializare. Eşti în magazin, în cabina de probă, dai „check in” şi faci un selfie. Nu apuci să o plăteşti că deja colegele se împart în două tabere. Unele spun că te-ai îngrăşat şi îţi stă „naşpa”, altele te bănuiesc de relaţii nepotrivite cu şeful că altfel de unde ai tu bani de rochii când mai sunt două săptămâni până la salariu? Noroc cu tipul cu care ai ieşit cu-o seară înainte că salvează cumva situaţia. Spun cumva, pentru că salvează doar partea cu bănuielile, altfel ţi-ai fi dorit să nu existe posibilitatea de a lăsa comentarii :”pupik dulcik eshti scumpik” nu e tocmai ceea ce îţi doreai să vadă prietenele cărora ai apucat deja să le spui că tipul cu care ieşi e doctorand în latina veche.
Eşti acasă, cu o mască de iaurt şi argilă pe faţă, cu bigudiuri în păr şi ceară pe piciorul stâng. Ai chef să o oftici pe colega de birou care şi-a postat o fotografie la un restaurant scump. Tu spui că eşti la inaugurarea unui centru spa şi dai „enter”. În secunda doi, după primele 145 de likeuri, nu apuci bine să te umfli în pene că se trezeşte vecina de la etajul inferior să-ţi comenteze „fatăăă, vino repede acasă că se aude apa curgând la tine-n baie”. Panică! Curg comentariile laudative dar deja colega a văzut ce-a scris vecina şi a postat pe pagina ei un citat din ăla meditativ despre minciuna care are picioare scurte. Tu postezi ceva despre ăia care mor de grija altora şi îi dai ignore.
Viteză e şi când şeful tău postează un citat din Coelho că altceva nu a citit în viaţa lui şi tu, la birou fiind, te grăbeşti să-i dai like că „bă, ejti nebun, e şefu, bă”. În fracţiunea de secundă în care iei degetul de pe mouse, îţi aminteşti că eşti, totuşi, la birou şi nu ai voie pe facebook. Ce să faci? Să ştergi nu poţi, să fugi n-ai unde. Nu te mai stresa. Înainte de orice idee bună, sună telefonul. E şefu’. Te transformi în mieluşel, „săr’na şefu’, salutări la doamna, ăla micu’ mai are pojar?”, începi să îi spui că cineva ţi-a spart contul şi dă likeuri de nebun şi în cazul în care a primit unul nu ai dat tu, adică nu, nu că tu nu i-ai da like dar nu acum, adică nu, nu că acum nu ar merita dar nu de aici, de la muncă, nu că ai fi văzut că a postat acum ceva dar… nu apuci să deschzi gura că te ia direct. „Ţi-a plăcut, aşa-i? Băi, mare om coielio ăsta, băi. Băi cum le spune el aşa, la sentiment de înţelegi clar ce vrea să spună…”. Da, şefu’ aşa-i… aveţi dreptate, spui abia şoptit. Încă te miri de prostia lui dar măcar ai scăpat. Când te bucuri mai tare, spune răspicat „a, să nu uit, 10% din salariu că ai stat pe facebook când trebuia să munceşti”. Şi zbang, un trântit de telefon care doare mai rău ca un unlike fără explicaţii.
Dacă nici asta nu-i viteză, spuneţi voi ce-i? Circulă veştile pe facebook aşa cum circulau vorbele-n sat. Numai că pe facebook merge vestea-n toate zările în mai puţin de câteva minute. Până se dă un share postării. Nu ţi-ai mai văzut colega de bancă de ani buni, nu mai ai habar pe unde e, ce şi cu cine, dacă s-a măritat sau a divorţat. Nu-i nimic, un click unde trebuie şi în nici 5 minute te pui la punct cu CV-ul ei. Nu numai că afli că are un copil dar te informezi şi în legătură cu consistenţa ultimului căcuţă făcut de el. Dacă ai noroc, îl prinzi chiar live, cu poze explicite.
Păcat că nu mai ştiu parola… sunt în urmă cu toate mondenităţile şi mă simt exclusă din rândul lumii bune…
Şi totuşi, … ce frumoasă a fost vacanţa de iarnă! Ah, nu. Ce frumos e să descoperi că există viteză-n lume…. asta era încheierea!
Like! Big like! Share. 😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la De n-ar fi facebooku’-n lume….

  1. july zice:

    Like din Bahamas, de la july . Check in din One & Only Ocean Club via 2 Mai, Ro ! :)))

    Apreciază

  2. centrefold zice:

    Reblogged this on Centrefold's Playinground.

    Apreciază

  3. GEGELUTZ zice:

    Eu am intrat mai înainte și nu am văzut nimic interesant. Cred că se ascund de mine ăștia, că m-au văzut scorțoasă și că am tot spus „Nțt” la toate paginile propuse și la toți prietenii pe care cred ei că s-ar putea să-i știu de undeva. Tare faza cu șeful! 😀

    Apreciază

  4. Mirela zice:

    Si pe langa toate cele, uite ce altceva se mai petrece oe acolo :
    http://stirileprotv.ro/video/experimentul-psihologic-facut-de-facebook-pe-utilizatori-ce-a-aflat-din-continutul-postarilor-facute-pe-retea/61537360

    Ei, te-ai fi gandit la una ca asta vreo clipa ? 😀 Presupun ca nu, acolo e pura socializare, mult adevar si sinceritate si nici urma de manipulare 😉

    Apreciază

    • Câtă intimitate… cred că de aia nu am mai intrat eu, îmi place să fac totul în văzul lumii. Văd că pe Fb nu prea poţi, eşti numai tu cu tine… 😀 😀
      Nu ştiam de experiment… brrr…

      Apreciază

  5. Drugwash zice:

    Îţi dai seama cîţi agenţi de teren ai securităţii (de pe tot globul) au trebuit să treacă prin cursuri de recalificare (şi cîţi or fi fost concediaţi) din cauza blestemăţiei ăsteia?! Păi pînă acum ceva vreme se chinuiau să „planteze” microfoane, să asculte telefoane, să corupă vecini şi amici transformîndu-i în turnători, să „fileze” pe teren, să se infiltreze în grupuri etc. Acum un simplu click şi află mai mult decît şi-ar fi închipuit în cele mai frumoase vise! Ce ţi-e şi cu tehnologia asta, dom’le! 🙄

    Apreciază

  6. acum cateva zile am intalnit inca 2 persoane care nu au cont FB!.. Doamne , ce m-am bucurat…credeam ca sunt ultima „neadaptata/neadaptabila ” persoana….

    Apreciază

  7. Bursucel zice:

    După cum bine știi, Potecuță, nu mi-s perfectă și asta-mi aduce avantajul de a mai da din vreme-n vreme – cu o eleganță aparte, firește – cu bâta din dotare în băltoacă. Ce mai tura-vura, n-o mai lungesc – am avut cont pe feisbuc! 😳
    Însă – tot cu eleganță, da?! 😉 – am pus lacătul pe poartă cu un E temporar, mă voi întoarce… De era loc suficient pe lacăt, în loc de puncte de suspensie putea citi oricine la Sfântu’ Așteaptă! 😉
    Acum îmi pare cumva rău, că dădem și eu un Share</em< și-un Like negreșit.. Ba și-un Check in cu Mi-s pe Potecuțăăăă! … Ce zici, să mă duc să sparg lacătu’?! 🙄

    Apreciază

    • Pentru check in-ul pe potecuţă, merită să te întorci 😀 😀
      Bursucelule, nu e rău deloc să ai facebook şi să ai şi activitate acolo. Eu nu am „lovit” în cei care au conturi acolo ci în cei care-l folosesc cumva… exagerat. Cei care nu pot face nimic fără FB. Gătesc? Poză repede pe pagină. Se duc la cumpărături? Selfie din magazin. Cumpără cartofi? Poză cu taraba… cam aşa….
      În rest, nimic de zis, se întâmplă chestii interesante, afli multe şi regăseşti oameni cu care altfel nu prea mai ai cum vorbi… 😉

      Apreciază

      • Bursucel zice:

        Acum, lăsând gluma la o parte și analizând la rece găsesc doar un procent de 10% de parere de rău dacă ar fi să-mi revizuiesc decizia de a-mi dezactiva contul de pe facebook. Nu pot să ignor nici cantitatea de revelații pe care mi le-a făcut plocon contul ăla, nici calitatea de sursă de inspirație.
        Nu zic nu – am cunoscut/regăsit oameni faini acolo, dar… când mă gândesc la locul ăla îmi vine în minte doar bază de date. :mrgreen:

        Cât despre selfie… Neee, mai bine nu mai zic nimic! 😆

        Apreciază

        • Uff, da….
          Eu aveam o problemă cu tag-urile. Mergeam şi eu o dată la două luni la o terasă sau într-un pub la o bere, o cafea, o măslină şi mă trezeam pe FB taguită de colegele sau prietenele cu care ieşeam.
          Hellăuu, dacă eu am luat liber pe motiv de durere-n cot, pardon, durere de gât, cap, măsea? de ce să afle şefu’ de pe net că eu sunt bine merci în oraş? Nici să fiu eu paranoia să le interzic să facă asta nu puteam…
          De taguieli la coşuri cu ouă de Paşte nu mai zic…. 😀

          Apreciază

          • Bursucel zice:

            Măi, sincer, am încercat și eu chestia cu tăguiala pe te miri ce – ba în buchetu’ cu flori, ba odată – ce nu face plictiseala din om?! 🙄 – am meșterit chiar o … chestie gen Felicitare de Crăciun! Și așa m-a enervat feisbucu’! Mie nu-mi plac limitările… Păi dacă eu am mai mult de 50 de inși de pedepsit, de ce să nu îi pun pe toți în același coș? De ce să se simtă x sau y nebăgat în oală? Unii chiar se simt excluși de nu sunt tăguiți, să știi… 😉

            Apreciază

            • E clar, sunt depăşită. Musai să recuperez parola, serios. Dar am o problemă. Adresa de mail folosită la FB e folosită numai pentru FB. ce fac dacă nici parola de la mail nu o mai ştiu? 😳
              Sunt tare sau ce? 😀

              Apreciază

            • Bursucel zice:

              Mdea… chiar ai o problemă! Maaaare! 😆

              Apreciază

            • Oare sunt o cauză pierdută sau mai am o şansă? 😯

              Apreciază

            • Drugwash zice:

              Nu-mi vine să cred că fac asta! 😯

              În primul rînd intri pe pagina de logare în mail şi cauţi opţiunea ‘lost password’ sau cum naiba s-o chema (că nu ştiu pe ce provider ai cont şi oricum nu intru pe paginile alea).

              Acolo o să te întrebe nişte chestii pe care ar trebui să le ştii, adică întrebările de siguranţă (din care de obicei mai află ei informaţii private, că mulţi fraieri pun botu’) sau numărul de telefon – nu ştiu exact ce, dar cred că într-un fel se poate rezolva. Probabil te-au întrebat de un cont de mail alternativ la care să-ţi timită parola în caz că ai pierdut-o; dacă ai dat un cont fals, you’re fucked. 🙂

              Presupunînd că ai reuşit să recuperezi parola de mail, urmezi paşii asemănători pentru recuperarea celeilalte parole de la nenumitul faţănbuci (ptiu, ucidă-l toaca!) şi iaca aşa ai revenit în rîndul lumii. Şi în acelaşi timp ai „cîştigat” o bilă neagră de la mine. 😛

              Apreciază

            • Bineee, bineeee, nu fac acum asta. Dar îmi notez sfaturile şi când voi fi senilă sau beată, ca să am o scuză, pot încerca, da? 😀
              Mulţumesc mult!

              Apreciază

            • Drugwash zice:

              Bineee… 😀
              Să creşti mare! 😛

              Apreciază

  8. Trebuie să recunosc că și eu mi-s păcătos și intru de vreo două ori într-o săptămână pe cărările facebook-ului. Doar așa am reușit să-mi regăsesc profesoara de limba română și foștii colegi de gimnaziu. Da’ nu exagerez și chiar am primit mustrări pentru inconsecvență! 😦

    Apreciază

    • Petru, nu e nimic rău în asta. Cum i-am spus şi Bursucelului, nu e o problemă să ai cont şi să intri pe Facebook. Sunt însă unii care au depăşit demult limita… îşi afişează fără nicio problemă fiecare minut din viaţă acolo….
      Şi da, şi eu mi-am regăsit cândva colegii tot acolo. Aşa că are multe părţi bune. 😉

      Apreciază

  9. Ana zice:

    laic , laic , laic….hai cu laicu’…vine,trece….viata mer’e inainte , Potecuto! 😉
    apoi si daca nu ar fi feisbucu’ asta , zau ca tare monotona ar fi viata 😛

    Apreciază

  10. Irina zice:

    Eu am cont pe vestita rețea :). Are și părți bune. De exemplu, eu urmăresc diferite pagini (presa locală, națională, paginile unor seriale, canale TV sau jocuri PC, pagini de grădinărit, de bricolaj) așa aflu mai rapid noutățile sau văd tot felul de lucruri interesante, mai joc un joculeț cu bomboane 😆 . Partea rea, într-adevăr, e lista de ,,prieteni” și tot ce implică aceasta. Din momentul în care te-au descoperit, nu mai ai scăpare. Nu poți să îi ignori și să nu le dai accept, că te întreabă a doua zi, la serviciu, de ce (mai ales șefii). Dacă nu le dai like, iar îți atrag atenția, subtil sau chiar direct (”Am postat poze ieri cu ultimii pantofi cumpărați, nu i-ai văzut?”). Dacă nu comentezi laudativ, iar nu e bine, acolo trebuie doar să aplauzi și să scrii aprecieri idioate de maxim patru cuvinte, de genul ,,frumoasă foc”, ,,poopik”, ,,tot tânără ai rămas”, ,,o floare între flori” etc. Dacă au copii, musai să le admiri progeniturile în toate ipostazele posibile, în n poze nereușite făcute cu telefonul, clipind din ochiul drept, apoi din cel stâng, cu limba scoasă, cu lingurița în gură și tot așa. În general, eu nu comentez. O fac doar dacă am ceva de spus și atunci încerc să nu supăr. O critică pe FB poate declanșa adevărate dispute și dușmănii în viața reală. Mai ales la serviciu, așa ceva nu prea e de dorit. Like-uri mai dau, mai ales dacă sunt în toane bune și, bineînțeles, sunt și lucruri care chiar merită. Dacă scrii ceva cu substanță care nu începe cu un citat motivațional și care depășește două rânduri, nu citește nimeni, dar like-urile curg. Poți și să îi înjuri pe la rândul 10, că oricum nu-și dau seama 😆 . M-am gândit de câteva ori să îl șterg, sunt zile când chiar e o sursă de nervi și de vorbit de una singură prin casă 😆 . Dar, vorba Anei, cred că i-aș duce oarecum lipsa, e un fel de divertisment din categoria ,,mare ți-e grădina”. Chiar un util instrument psihologic 😉 .

    Apreciază

    • Nu contest că ar avea părţi bune. Chiar am spus mai sus că mi-am regăsit colegii acolo. Sunt multe lucruri interesante acolo şi e şi o sursă de distracţie, pe lângă una de informare, de ce nu? hehehe, am jucat şi eu ăla cu bomboane dar l-am găsit în afara facebookului şi a fost mai bine, nu doream să tot apară pe perete scoruri sau invitaţii la joc că pe mine alea mă scoteau din sărite.
      Dar dacă în prima parte din zi găseşti varianta asta bună, imposibil să nu apară situaţiile de care ai spus şi să strice tot. Mare dreptate ai cu postările, chiar nu prea citeşte nimeni ce ai scris dacă ai tupeul să concepi un text mai lung de o frază. 😀
      În fine, eu situaţiile astea hilare (de acum) am vrut să le scot în evidenţă. Cei care se forţează să fie centrul atenţiei şi devin penibili uneori…

      Apreciază

  11. distandi zice:

    N-am feisbuc. Și nici n-am avut și n-o să-mi fac de acum încolo. Și iaca trăiesc, în ciudat spuselor unora că „dacă n-ai feisbuc nu exiști”. Ta da! Auzi, ce-i ăla check in? Ca la hotel?

    Apreciază

    • Iata: inca o persoana! tocmai ziceam mai sus ca eram putini din astia „inexistenti”….

      Apreciază

    • Aş reformula şi aş spune „dacă noi nu ştim ce faci, când, unde şi cum, nu exişti”. Ei, aş… să facă ei 😀

      Adică… dacă mergi la piaţă, pui pe FB „la piaţă”. Dacă mergi la o bere în barul x, pui „la barul x cu…..” şi aici îi treci pe ăia cu care eşti, pui link spre ei cum ar veni.
      Şi mai facem atâta caz de cipuri sau de telefoanele prin care putem fi găsiţi oriunde…

      Apreciază

  12. vavaly zice:

    e genul ala de chestie iubita si urata de toata lumea :)). mi au trebuit doi ani sa ma imprietenesc cu el, sa il accept, si alti doi sa invat cum functioneaza. pana apuca sa ma acapareze de tot sper sa dispara for ever ….
    m a distrat treaba cu seful. ce bine ca n-am din asta.

    Apreciază

    • E clar, bate palma! Cu noile setări de acum şi noua faţă, eu sigur nu mă mai acomodez. Pfuai ce greu m-am prins de unele chestii… 😳
      N-ai şef? Câtă fericireee! 😉
      Seară frumoasă, vavaly! Pupici lui Dante!

      Apreciază

  13. alma nahe zice:

    Feisbucu’ e ok. Altminteri, cum aș mai afla de cearta(porcăiala, țigăneala) dintre doi autori de carte, spre exemplu, contemporani? Publicați, culmea, de aceeași editură. Feisbucu’ e ok pentru teste. Vezi ce public ai, scriind doar două-trei rânduri și abia pe urmă începi să scrii o pagină, zece, un roman etc. 😉
    Recuperează-ți parola aia, nu știi ce pierzi! 😆

    Apreciază

  14. succesulpe zice:

    Nu pot sa imi inchipui ce a fost in capul lui Tzukenberg ala de-a inventat minunea de feisbuc.
    Probabil l-a facut din joaca. O joaca care l-a propulsat multimiliardar cu sprijinul multora care s-au strans in marea hora a celor ce i-au devenit utilizatori. Isteria a cuprins si Romania ce este un fapt bun. Asa poti afla si tu dar si altii, ce iti fac rudele, prietenii, de cate ori si cu cine, cum evolueaza cu sanatatea capra vecinului precum si cati au mai ramas din cati au fost aseara.
    E un fel modern de a-ti scoate pe sarma, la uscat in mod public lumea interioara si de a o amesteca cu cea a masei imense, pana la dilutie si uniformizare. Este marea gaselnita fara de care nu te mai poti duce nici macar acolo, fara sa transmiti un mesaj, in cunostinta de cauza. 😉

    Apreciază

    • Eheee, aşa joacă mi-aş dori şi eu, trebuie să-mi screm neuronul, poate se înduplecă şi-mi dă o idee revoluţionară 🙂

      Ai perfectă dreptate! E şi trist în acelaşi timp, eu sunt curioasă până unde se va ajunge. Sau mai bine să nu aflu….

      Apreciază

  15. illusion zice:

    M-a amuzat teribil, dar ai mare dreptate potecuţă!

    P.S.
    Am dat share 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s