Călător fără destinaţie

Hai să ne facem bagajele! Să punem într-o geantă câteva foi de hârtie şi un set de creioane colorate pentru însemnările din călătoria asta pe care nu am planificat-o dar la care visăm de mult timp. Vom scrie lungi scrisori pe care nu le vom trimite nimănui şi vom desena răsărituri care ne vor încălzi palmele în serile fără stele. Când în joacă îmi vei face scene de gelozie şi eu mă voi supăra, tu vei desena pe o coală albă o faţă zâmbitoare, vei mototoli hârtia şi vei arunca ghemotocul înspre mine. Eu îl voi ignora dar nu voi putea rezista prea mult şi voi izbucni în râs apoi vom continua jocul şi ne vom ascunde unul de altul ca să nu ne atingă „bulgării”. Vom obosi şi ne vom trânti în iarba crudă râzând în hohote.
Seara, vom inventa poveşti cu final fericit şi iubiri fără sfârşit şi vom adormi ascultând. Ne vom suna prietenii şi le vom spune că suntem în vârf de munte când, de fapt, noi ne jucăm numărând firele de nisip de pe un mal de mare. Când vom urca pe munte, tu vei încerca să imiţi valurile sparte de stânci. Dacă ne vor crede, ne vom amuza de asta ca să ne fie mai lin drumul în sus.
Le vom zâmbi larg celor care ne vor privi mustrător pentru că râdem zgomotos sau cu suspiciune pentru că ne ţinem tot timpul de mână şi ei nu mai cred în asta. Ne vom promite că vom merge aşa, mână-n mână, până la capăt de pământ şi, deşi nu ne vom crede, ne vom spune asta în fiecare zi.
Te voi ruga să te joci cu notele muzicale şi apoi voi învăţa melodia compusă şi, fredonând în gând, vom dansa printre oameni făcându-i pe trecătorii grăbiţi să îşi încetinească paşii. Ne vom opri din când în când pe străduţele înguste şi vom picta destine blânde pe porţile la care nu mai bate nimeni. Vom poposi şi la ferestrele celor singuri ca să le dăm „bună seara” şi ne vom face nevăzuţi.
Pune printre creioane şi o cutie cu bomboane ca să le împărţim copiilor în schimbul unor baloane colorate pe care le vom lăsa să se ridice să ne înveselească cerul sub care alegem să stăm.
Hai să ne facem bagajele şi să plecăm fără să ne ştie nimeni. Să ne pierdem în mulţime şi să rămânem doar noi undeva, departe. Să ne fim şi să ne rămânem.
P.S. Vrei?

Acest text este produsul (intern brut) imaginaţinei mele aşa că nu-mi cereţi să vă aduc magneţi de frigider pentru că nu plec nicăieri 😀